ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 536/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 536/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată. Prima instanță investită.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 22 decembrie 2016 sub nr. x/2016, petenta A., în contradictoriu cu pârâta Regionala de Transport Feroviar Călători Galați a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din 12 decembrie 2016.
În motivarea plângerii s-a arătat că, la data de 12 decembrie 2016, în timp ce circula pe ruta Iași - București Nord, a fost sancționată pentru fapta de a călători cu bilet pe bază de procură notarială care nu îi conferă acest drept.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.
Intimata Regionala de Transport Feroviar Călători Galați a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați, susținând că fapta contravențională a fost săvârșită în raza de competență a Judecătoriei Buzău.
Prin Sentința civilă nr. 6090/2017 din data de 24 august 2017, în dosarul nr. x/2016 Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de intimată prin întâmpinare a Judecătoriei Galați și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar Călători Galați, în favoarea Judecătoriei Buzău.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Galați a reținut următoarele:
Potrivit art. 129 alin. (1) și (3) C. proc. civ., "necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică: […] în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."
Potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar potrivit alin. (2) controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1).
Din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta contravențională a fost săvârșită pe distanța Iași - București nord km 406, care se află în raza de competență a Judecătoriei Buzău, iar nu în raza circumscripției teritoriale a Judecătoriei Galați, astfel cum prevede H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
A doua instanță investită, după declinare.
După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. x/2017 la data de 30 august 2017.
Prin Sentința civilă nr. 1610 din data de 28 martie 2018 Judecătoria Buzău, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buzău invocată de către instanță din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "anulare proces-verbal de contravenție" privind pe petenta A. și pe intimata Regionala de Transport Feroviar Galați în favoarea Judecătoriei Iași.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Buzău a reținut următoarele:
Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența teritorială este de ordine publică când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
De asemenea, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetența materială sau teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 10 din H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, potrivit cărora plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția.
Or, așa cum rezultă în mod clar din procesul-verbal contestat, locul săvârșirii contravenției este gara feroviară din mun. Iași care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, aceasta fiind instanța competentă să soluționeze cauza. În acest sens, cu toate că fapta a fost constatată în gara feroviară din mun. Buzău, pe raza Judecătoriei Buzău, instanța apreciază că petenta a săvârșit fapta în momentul în care a urcat în trenul cu destinația București în gara feroviară din mun. Iași cu intenția de a călători fără a deține legitimație de călătorie.
În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
A treia instanță investită, după declinare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2017 la data de 15 iunie 2018.
Prin Sentința civilă nr. 10209 din data de 8 octombrie 2018 Judecătoria Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași pusă în discuție de instanță și, pe cale de consecință a declinat către Judecătoria Buzău competența de soluționare a plângerii formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar Călător Galați, împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x din 12 decembrie 2016.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Conform prevederilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 actualizată: "(1) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."
În acest context, dispozițiile ordonanței, având caracter special, derogatoriu de la dreptul comun, se interpretează doar prin coroborare cu cele ale art. 129 C. proc. civ., potrivit cărora: "... (2) Necompetența este de ordine publică: ... 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura . . . . . . . . . ."
Din mențiunile adresei de răspuns a SNTFC " CFR CALATORI" S.A. BUCUREȘTI - Sucursala de Transport Feroviar Galați către Judecătoria Galați rezultă că, din detaliile de circulație ale trenului IR 1662, la ora 11:15, la care a fost întocmit procesul-verbal, acesta se afla în zona Băile Sărata Monteoru (km 406), ce se află în raza teritorială a Judecătoriei Buzău.
Față de aceste considerente, instanța și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buzău.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în anularea procesului-verbal nr. x din 12 decembrie 2016, prin care s-a reținut că petenta a fost sancționată pentru fapta de a călători cu bilet pe bază de procură notarială care nu îi conferă acest drept, în timp ce circula pe ruta Iași - București Nord.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
În primul rând, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, așa cum a invocat petenta prin cererea dedusă judecății, ci sunt incidente prevederile H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, așa cum se menționează chiar în cuprinsul procesului-verbal de contravenție .
Potrivit dispozițiilor art. 9 din acest act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției cel în cauză poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia. Plângerea, însoțită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenției, se depune la regionala de căi ferate din care face parte agentul constatator, care o va trimite, de îndată, judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția.
Dispozițiile art. 10 din același act normativ, statuează în mod expres că:
"Plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția."
Înalta Curte constată că petenta a săvârșit fapta contravențională în momentul în care a urcat în trenul cu destinația București în gara feroviară din mun. Iași cu intenția de a călători fără a deține legitimație de călătorie, așa cum rezultă din procesul-verbal contestat.
Față de aceste aspecte, este fără putință de tăgadă faptul că locul săvârșirii contravenției este gara feroviară din mun. Iași care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, aceasta fiind instanța competentă să soluționeze cauza, neavând relevanță locul unde agentul constatator a încheiat procesul-verbal de contravenție pe ruta Iași - București.
Soluția Înaltei Curți
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar Călători Galați, în favoarea Judecătoriei Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 februarie 2019.
Procesat de GGC - MM