ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3623/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x din 7 ianuarie 2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale, în principal, obligarea pârâtei de rând II la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 97.212 RON reținută cu titlu de garanție de bună conduită în baza prevederilor art. 271 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 - privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, declarate neconstituționale, iar în subsidiar, obligarea pârâtului de rând la plata în favoarea reclamantei a sumei de 97.212 RON cu titlu de despăgubire ca urmare a prejudiciului cauzat prin aplicarea prevederilor art. 271 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 - privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, declarate neconstituționale, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată pe care le vom avansa pentru soluționarea prezentei cereri.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 44 din 26 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea principală formulată de S.C. A. S.A., în contradictoriu cu Societatea Națională de Transport Gaze Naturale (SNTGN) B. S.A. A fost obligată pârâta la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 97.212 RON reținută cu titlu de garanție de bună conduită în baza prevederilor art. 271 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. S-a respins cererea subsidiară formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de Societatea Națională de Transport Gaze Naturale (SNTGN) B. SA Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale (SNTGN) B. S.A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ. S-a apreciat de către recurentă că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Astfel, ca argument general, s-a invocat faptul că în analiza și concluziile curții cu privire la litigiul dedus judecății nu se face nicio referire la vreun act normativ în temeiul căruia aceasta să își întemeieze și să motiveze în drept hotărârea. S-a mai criticat de către recurenta-pârâtă faptul că în considerentele sentinței recurate nu se face referire la unele argumente invocate de către B. prin întâmpinare, nefiind astfel cunoscut punctul de vedere al instanței față de acestea, precum și faptul că față de alte argumente motivele instanței sunt neconforme cu soluții și considerații deja invocate de Curtea Constituțională în alte decizii deja pronunțate, concluzionându-se în sensul că hotărârea nu este motivată în înțelesul dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. Recurenta a susținut că în ceea ce privește relația dintre cauzele asupra cărora se aplică efectele unei decizii a Curții Constituționale și data publicării acesteia instanța constituțională a statuat prin Decizia nr. 223/2012 (Monitorul Oficial nr. 256/2012)" Curtea constată că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, cele stabilite prin prezenta decizie urmează a se aplica de către ... de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanțele judecătorești vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții sunt aplicabile, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până, la data sus-menționată, în această ultimă ipoteză decizia pronunțată de Curtea Constituțională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din C. proc. civ." În concluzie, decizia Curții de Apel Târgu Mureș de a respinge interpretarea B. S.A. cu privire la argumentul mai sus menționat este nemotivată și total greșită. Având în vedere că plângerea S.C. A. S.A. a fost soluționată, prin Decizia definitivă a Curții de Apel Alba Iulia la data de 5 ianuarie 2015 și că plata garanției de bună conduită a fost efectuată la 12 februarie 2015, prin raportare la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 5/2015, respectiv 19 martie 2015, reiese că la momentul publicării deciziei invocate de reclamantă în apărarea sa cauza era definitiv soluționată și nu poate fi supusă efectelor deciziei. În opinia recurentei, Curtea de Apel Târgu Mureș a ignorat apărările prin care a menționat că în cauzele soluționate până la publicarea deciziei Curții Constituționale, suntem în fața unei facta praeterita, cauza fiind definitiv și irevocabil soluționată. în toată această perioadă, norma incidență a beneficiat de o prezumție de constituționalitate care nu a fost răsturnată decât ulterior momentului în care s-a consumat și s-a tranșat în mod definitiv soarta litigiului. Incidența deciziei Curții Constituționale într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tune actului jurisdicțional al Curții și ar nega autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive, ceea ce, în mod evident, este inadmisibil.

Apărările intimatei S.C. A. SA Prin întâmpinare, intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, solicitând și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune însă și dovada acestor cheltuieli.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Starea de fapt relevantă este, în esență, următoarea: Intimata- reclamantă a participat în calitate de ofertant la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică "Servicii de imprimare/fotocopiere/scanare/fax" organizată la data de 22 septembrie 2014 de către autoritatea contractantă SNRGN B. S.A. Mediaș, oferta reclamantei fiind declarată neconformă potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 coroborate cu cele ale art. 36 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006. În urma respingerii notificării pentru revocarea comunicării rezultatului procedurii nr. x din 16 septembrie 2014, s-a adresat CNSC cu o contestație întemeiată pe prevederile art. 255 și urm. din O.U.G. nr. 34/2006, procedând la constituirea unei garanții de bună-conduită prin încheierea poliței de asigurare nr. x din 23 octombrie 2014 cu Societatea de Asigurare C. S.A. în cuantumul legal de 97.212 RON, conform prevederilor art. 271 1 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 34/2006, anterior introducerii contestației, a procedat la constituirea unei garanții de bună-conduită prin încheierea poliței de asigurare nr. x din 23 octombrie 2014 cu Societatea de Asigurare C. S.A. în cuantumul legal de 97.212 RON. De asemenea, împotriva deciziilor CNSC de respingere a cererii de suspendare a procedurii de atribuire și a contestației reclamantei aceasta din urmă a formulat plângere la Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Plângerile au făcut obiectul dosarelor nr. x/2014 și nr. y/2014 și au fost soluționate prin respingere, prin Deciziile nr. 8043 din 26 noiembrie 2014 și nr. 1 din 5 ianuarie 2015. În temeiul prevederilor art. 271 2 alin. (1) din O.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă SNTGN B. S.A. Mediaș a formulat cererea nr. x din 14 ianuarie 2015 pentru executarea poliței de asigurare de către asiguratorul C. S.A., solicitând virarea sumei de 97.212 RON reprezentând garanția de bună conduită constituită în cauză. Reclamanta a notificat autoritatea contractantă prin adresa nr. x din 5 februarie 2015 arătând că prin Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 au fost declarate neconstituționale prevederile art. 271 2 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006, însă autoritatea contractantă a înțeles să solicite reținerea garanției de bună conduită. Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 97.212 RON reprezentând garanția de bună conduită, reținând că în cauză este incidentă Decizia nr. 5/2015 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 271 2 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privitoare la posibilitatea autorității contractante de a reține garanția de bună conduită la momentul rămânerii definitive a hotărârii de respingere a contestației. Înalta Curte constată că, deși recurenta invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile acesteia nu se circumscriu acestui motiv de nelegalitate, întrucât nu este evidențiată existența unor considerente contradictorii care să afecteze raționamentul judecătorului fondului și nici pronunțarea hotărârii cu ignorarea obiectului și a cauzei raportului juridic dedus judecății. Pe de altă parte, se observă că hotărârea primei instanțe este în acord cu exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât sunt expuse situația de fapt și chestiunile esențiale supuse judecății, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, dar și motivele pentru care susținerile pârâtei au fost apreciate ca fiind neîntemeiate. Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este motivată, atât în fapt, cât și în drept, în considerentele sentinței regăsindu-se trimiteri justificate atât la dispozițiile Legii nr. 554/2004, cât și la cele ale O.U.G. nr. 34/2006, precum și la statuările Curții Constituționale din Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015. Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte apreciază că argumentele de fapt și de drept reținute în considerentele sentinței demonstrează că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor formulate de părți pe parcursul procesului raportat la materialul probator administrat în cauză și la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății. În sensul acestor dispoziții procedurale, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv, întrucât o hotărâre care nu evocă reținerile ei constituie o dispoziție arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil. Aceasta nu înseamnă, însă, că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința ce formează obiectul recursului. De altfel, instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat susținerile pârâtei, reținând corect că nu poate fi primită justificarea pârâtei în sensul că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, care se aplică numai pentru viitor, întrucât la momentul solicitării de restituire a garanției prin notificarea aflată la dosar, Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 era publicată în Monitorul Oficial și producea efecte juridice. De asemenea, susținerile recurentei referitoare la o eventuală încălcare a autorității de lucru judecat prin aplicarea decizie Curții Constituționale sunt lipsite de relevanță juridică, în condițiile în care plângerile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2014 și nr. y/2014, soluționate prin Deciziile nr. 8043 din 26 noiembrie 2014 și nr. 1 din 5 ianuarie 2015, nu au avut ca obiect obligarea pârâtei la restituirea garanției de buna-conduită. În fine, Înalta Curte apreciază că argumentele de fapt și de drept reținute în considerentele sentinței demonstrează că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor formulate de părți pe parcursul procesului raportat la materialul probator administrat în cauză și la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății. Din analiza hotărârii atacate rezultă că argumentația instanței de fond cuprinde considerente corect structurate din punct de vedere logico-gramatical, iar raționamentul juridic expus conduce și susține concluzia din dispozitiv, respectiv soluția pronunțată în cauză. Prin urmare, criticile recurentei sunt nefondate, în cauză neputând fi reținută incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. În ceea ce privește cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că nu a fost depusă la dosar dovada cheltuielilor de judecată, Potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor în dosarul în legătură cu care se solicită cheltuieli de judecată. Înalta Curte urmează să respingă cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită. Temeiul juridic al soluției pronunțate de Înalta Curte Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.