ÎCCJ, decizie (scj.ro #84719)

Aplicarea Facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive Pentru a reduce pedeapsa definitivă în temeiul art.15 alin.1 C.pen. nu este suficient să se constate că în timpul detenției condamnatul a avut o bună comportare; în aplicarea acestui text de lege trebuie să se țină seama și de infracțiunea săvârșită, precum și de persoana condamnatului. Ca atare, în cazul unui recidivist care a săvârșit, în condițiile infracțiunii continuate, 35 de furturi calificate în decurs de un an, sustrăgând din locuințe bunuri în valoare de aproape 400 de milioane de lei, reducerea pedepsei de 12 ani închisoare nu se justifică. Secția penală, decizia nr.2069 din 18 aprilie 2002 Prin sentința penală nr.173 din 2 martie 1998 a Tribunalului Timiș, inculpatul T.C.

a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat care a produs consecințe deosebit de grave, prevăzută în art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, g și i și alin.ultim C.pen. Instanța a reținut că, în perioada iulie 1996 – iulie 1997, împreună cu un alt inculpat, prin efracție și în timpul nopții, inculpatul a săvârșit 35 de infracțiuni de furt din locuințe sustrăgând lucruri de valoare, ca aparatură electronică, tablouri, bijuterii, valută și alte bunuri. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de inculpat. Condamnatul a formulat contestație la executare întemeiată pe prevederile art.15 C.pen. și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.207/2000, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr.482 din 4 iulie 2001, a admis contestația la executare și schimbând încadrarea juridică a faptelor în prevederile art.208 raportat la art.209 alin.1 lit.a, g și i C.pen., a redus pedeapsa de la 12 la 10 ani închisoare. Instanța a avut în vedere că prejudiciul cauzat de inculpat, de 390.000.000 de lei, nu mai constituie consecințe deosebit de grave, iar în timpul executării pedepsei inculpatul a avut un comportament caracterizat ca bun. Prin decizia penală nr.380/A din 13 septembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul procurorului. Recursul declarat de procuror este fondat.

Potrivit art.15 alin.1 C.pen, când după rămânearea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei. În cauză, instanțele au reținut corect că a intervenit o lege nouă, potrivit căreia fapta de furt calificat reținută în sarcina inculpatului nu se mai consideră că a avut consecințe deosebit de grave, iar pentru această infracțiune legea nouă prevede o pedeapsă mai ușoară, de la 3 la 15 ani închisoare față de 10 la 20 de ani prin legea în baza căreia a fost condamnat.

Pentru a reduce pedeapsa instanțele au avut în vedere numai faptul că, la locul de deținere, condamnatul a avut o comportare corespunzătoare, fără a ține seama de celelalte criterii prevăzute în art.15 alin.1 C.pen. Astfel, nu s-a ținut seama de gravitatea infracțiunilor, 35 de furturi săvârșite într-un timp relativ scurt și nici de persoana inculpatului care prezintă periculozitate accentuată, fiind recidivist. Față de această situație, se impune concluzia că reducerea pedepsei aplicate nu se justifică, impunându-se menținerea ei. În consecință hotărârile atacate au fost casate și s-a dispus respingerea contestației introduse de condamnat.