ÎCCJ, decizie (scj.ro #84719)

Aplicarea Facultativă a legii penale

mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Pentru a reduce pedeapsa

definitivă în temeiul art.15 alin.1 C.pen. nu este suficient să se constate că

în timpul detenției condamnatul a avut o bună comportare; în aplicarea acestui text

de lege trebuie să se țină seama și de infracțiunea săvârșită, precum și de

persoana condamnatului.

Ca atare, în cazul unui

recidivist care a săvârșit,  în  condițiile infracțiunii continuate, 35 de

furturi calificate în decurs de un an, sustrăgând din locuințe bunuri în

valoare de aproape 400 de milioane de lei, reducerea pedepsei de 12 ani

închisoare nu se justifică.

Secția penală, decizia nr.2069

din 18 aprilie 2002

Prin sentința penală nr.173

din 2 martie 1998 a Tribunalului Timiș, inculpatul T.C. a fost condamnat la 12

ani închisoare  pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat

care a produs consecințe deosebit de grave, prevăzută în art.208 alin.1

raportat la art.209 alin.1 lit.a, g și i și alin.ultim C.pen.

Instanța a reținut că, în

perioada iulie 1996 – iulie 1997, împreună cu un alt inculpat, prin efracție și

în timpul nopții, inculpatul a săvârșit 35 de infracțiuni de furt din locuințe

sustrăgând lucruri de valoare, ca aparatură electronică, tablouri, bijuterii,

valută și alte bunuri.

Sentința a rămas definitivă

prin respingerea apelului declarat de inculpat.

Condamnatul a formulat

contestație la executare întemeiată pe prevederile art.15 C.pen. și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr.207/2000, solicitând reducerea pedepsei

aplicate.

Tribunalul Timiș, prin

sentința penală nr.482 din 4 iulie 2001, a admis contestația la executare și

schimbând încadrarea juridică a faptelor în prevederile art.208 raportat la

art.209 alin.1 lit.a, g și i C.pen., a redus pedeapsa de la 12 la 10 ani

închisoare.

Instanța a avut în vedere

că prejudiciul cauzat de inculpat, de 390.000.000 de lei, nu mai constituie  consecințe

deosebit de grave, iar în timpul executării pedepsei inculpatul a avut un

comportament caracterizat ca bun.

Prin decizia penală

nr.380/A din 13 septembrie 2001, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul

procurorului.

Recursul declarat de

procuror este fondat.

Potrivit art.15 alin.1

C.pen, când după rămânearea definitivă a hotărârii de condamnare și până la

executarea completă a pedepsei a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai

ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de

legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana

condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul

executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune

fie menținerea, fie reducerea pedepsei.

În cauză, instanțele au

reținut corect că a intervenit o lege nouă, potrivit căreia fapta de furt calificat

reținută în sarcina inculpatului nu se mai consideră că a avut consecințe

deosebit de grave, iar pentru această infracțiune legea nouă prevede o pedeapsă

mai ușoară, de la 3 la 15 ani închisoare față de 10 la 20 de ani  prin legea în

baza căreia a fost condamnat.

Pentru a reduce pedeapsa

instanțele au avut în vedere numai faptul că, la locul de deținere, condamnatul

a avut o comportare corespunzătoare, fără a ține seama de celelalte criterii

prevăzute în  art.15 alin.1 C.pen.

Astfel, nu s-a ținut seama de

gravitatea infracțiunilor, 35 de furturi săvârșite într-un timp relativ scurt

și nici de persoana inculpatului care prezintă periculozitate accentuată, fiind

recidivist.

Față de această situație,

se impune concluzia că reducerea pedepsei aplicate nu se justifică,

impunându-se menținerea ei.

În consecință hotărârile

atacate au fost casate și s-a dispus respingerea contestației introduse de

condamnat.