ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a obligarea pârâtului Guvernul României la respectarea Convenției pentru Drepturile Omului la care a aderat și la aplicarea Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în Dosarul nr. x/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 3066 din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 3066 din 12 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a argumentat, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, anume a dispozițiilor art. 46 par. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care Guvernul României a aderat, având astfel obligația de a pune în executare hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Dosarul nr. x/2004 în termen de 3 luni.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii de fond ca legală și temeinică.

Intimatul a arătat că dispozitivul hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului menționează obligația efectivă a recalculării cuantumului pensiei și emiterea unei noi decizii privind drepturile stabilite de către Casa de Pensii a Municipiului București, iar prin Decizia nr. 187836/20.06.2012 CAPMB a pus în executare dispozițiile instanței europene.

De altfel, punerea în executare a obligației dispuse de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu se poate realiza nemijlocit de către Guvernul României.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, l-a declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Soluția Înaltei Curți

Examinând actele și înscrisurile cauzei, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru următoarele considerente.

În speță, recurentul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru a obține obligarea pârâtului-intimat Guvernul României de a pune în executare hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. și alții c. României, prin care a fost anulata Decizia de pensionare nr. 187836/29.11.2000 și a fost obligata Casa de Pensii a Municipiului București la emiterea unei noi decizii.

Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 46 par. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Art. 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că:

"1. Înaltele Părți Contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți. 2. Hotărârea definitivă a Curții este transmisă Comitetului de Miniștri care supraveghează executarea ei. 3. În cazul în care Comitetul de Miniștri consideră că interpretarea unei hotărâri definitive cauzează dificultăți de supraveghere a executării hotărârii, el poate sesiza Curtea să se pronunțe asupra acestei probleme de interpretare. Decizia de a sesiza Curtea este luată prin vot cu o majoritate de două treimi a reprezentanților cu drept de a participa la lucrările Comitetului de Miniștri. 4. În cazul în care Comitetul de Miniștri consideră că o Înalta Parte Contractantă refuză să se conformeze unei hotărâri definitive într-o cauză în care aceasta este parte, și după ce va fi pus în întârziere Înalta Parte Contractantă printr-o decizie luată prin vot cu o majoritate de două treimi a reprezentanților cu drept de a participa la lucrările Comitetului de Miniștri, el poate sesiza Curtea asupra problemei respectării de Înalta Parte Contractantă respectivă a obligațiilor ei ce decurg din paragraful 1. 5. În cazul în care Curtea constată o încălcare a dispozițiilor paragrafului 1, ea retrimite cauza Comitetului de Miniștri pentru ca acesta să examineze măsurile ce se impun. În cazul în care Curtea constată că nu a avut loc încălcare a dispozițiilor paragrafului 1, ea retrimite cauza Comitetului de Miniștri, care decide să închidă supravegherea executării."

Deși obligația de a respecta o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului este explicită, niciuna din aceste dispoziții nu deschide calea sesizării directe a unei instanțe naționale.

De asemenea, Înalta Curte constată că obligația a cărei executare o solicită recurentul îi revine Casei de Pensii a Municipiului București care, așa cum a recunoscut și recurentul, a emis o nouă decizie.

Din înscrisurile depuse inclusiv în dosarul de recurs, rezultă faptul că nemulțumirile pe care recurentul le expune privesc, în realitate, conduita CPMB, care nu ar fi pus efectiv în aplicare dispozițiile hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul dorit de către recurent. Aceste pretenții, așa cum a apreciat și instanța de fond, pot fi valorificate, însă, strict în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu pe calea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 3066 din 12 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - GV