ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 683/2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București și declinată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României reprezentat de Primul Ministru, obligarea acestuia la formularea și transmiterea unui răspuns la solicitările scrise ale reclamantului, înregistrate sub numerele x/04.11.2014 și x/09.06.2015 și amendarea reprezentantului Guvernului României conform prevederilor Legii nr. 554/2004 pentru ignoranța de a nu răspunde în termenul legal de 30 de zile.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 409 din 10 februarie 2016, a respins excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare și a respins acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 409 din 10 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca în drept, vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant arată că prin soluția pronunțată i-a fost știrbită demnitatea, prin nesancționarea abuzului în serviciu săvârșit de Guvernul României prin faptul că nu i-a răspuns petiției sale, fiindu-i încălcate drepturile prevăzute de Constituția României, Convenția Europeană de Drepturilor Omului și Declarația Universală a Drepturilor Omului.

3.1. Dispoziții legale

C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată:

Art. 486 - "(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic".

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Art. 33 alin. (1):"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

3.2. Acte îndeplinite în dosar

- Prin Adresa emisă de grefa Înaltei Curți la data de 05 august 2016, în temeiul Rezoluției Completului de filtru, și comunicată recurentului-reclamant A. la data de 10 august 2016, i s-a adus la cunoștință obligația de a timbra cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în termenul legal, de 10 zile de la comunicare.

- Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, însușit de Completul de filtru prin încheierea camerei de consiliu de la 21 noiembrie 2017 și comunicat recurentului-pârât la data de 20 decembrie 2017, s-a constatat că recursul nu este legal timbrat, dându-i-se posibilitatea recurentului să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, până la momentul examinării recursului sub aspectul admisibilității acestuia, sub sancțiunea anulării cererii.

- Recurentul nu s-a conformat dispozițiilor legale privind obligația de timbrare a cererii de recurs, comunicată prin adresa din 10 august 2016, în termenul prevăzut de lege și nici până la examinarea recursului în completul de filtru, astfel cum i se pusese în vedere prin Raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a căii de atac exercitate.

4.1. Verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate

În raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum i s-a pus în vedere prin actele procedurale menționate la punctul 3.2. al prezentei hotărâri

Față de dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., raportate la prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte reține că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, având în vedere că recurentul-pârât nu s-a conformat obligației legale de timbrare a recursului, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanței făcută în acest sens.

4.2. Concluzii

Luând în considerare aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește cerința de formă a timbrării acestuia, prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., lipsa acesteia fiind sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., împrejurare care atrage aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din același cod, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A., împotriva sentinței civile nr. 409 din 10 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2018.