ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin declinare de la Tribunalul București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.11.2014 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 300 din 3 februarie 2016 a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 300 din 3 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant dezvoltă următoarele critici subsumate motivelor de casare invocate:

- Sentința a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.), și anume încălcarea dreptului la apărare, la un proces echitabil, a principiului contradictorialității și a principiului aflării adevărului;

- Sentința nu cuprinde motivele pentru care instanța de fond a respins susținerile reclamantului formulate atât prin concluziile orale, cât și prin cele scrise [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.], ceea ce echivalează cu o lipsă de judecată asupra fondului;

- Sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței [art. 488 alin. (pct. 8 C. proc. civ.], respectiv art. 20 coroborat cu art. 13 alin. (2), art. 15, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali și art. 77 alin. (1) din Legea nr. 188/1999;

- Sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legislației Uniunii Europene privind protecția datelor cu caracter personal, așa cum a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din Cauza C-201/14 Bara și alții.

Se solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin întâmpinarea formulată la data de 6.10.2016 intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond.

Raportul asupra admisibilității recursului încheiat în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 22.05.2018, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 19.07.2018 completul filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, nefiind identificate elemente care să atragă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin raportul de evaluare nr. x/28.11.2014, supus controlului instanței de contencios administrativ pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenția Națională de Integritate a constatat că, în urma finalizării procedurii de evaluare în cauza privind pe reclamantul A., au fost identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese, deoarece în calitate de funcționar public cu funcție de conducere în cadrul AJOFM Sălaj a semnat cu SC B. SRL (firmă în cadrul căreia acesta este angajat cu contract individual de muncă din data de 01.07.2005), trei convenții cu o valoare totală de 30.300 RON (Convenția nr. 292/2.05.2011 cu o valoare de 6.084 RON/an, Convenția nr. 321/17.06.2010 cu o valoare de 18.144 RON/an, Convenția nr. 5872/30.11.2011 cu o valoare de 6072 RON/an), încălcând astfel prevederile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Soluționând cauza, Curtea de apel a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în esență că actul administrativ atacat este legal în raport de conținutul dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 161/2003.

Conflictul de interese este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind "situația în care o persoană ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Conform dispozițiilor art. 71 din același act normativ, "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public.

În cazul funcționarilor publici, din categoria cărora face parte și reclamantul, în calitatea sa de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Sălaj, conflictul de interese este reglementat de dispozițiile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003:

"(1) Funcționarul public este în conflict de interese, dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial."

Conform prevederilor alin. (2) al art. 79 din același act normativ:

"În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic, căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impune pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință".

Răspunzând punctual la criticile recurentei, Înalta Curte remarcă mai întâi că motivul de recurs invocat - 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", nu are incidență în cauză.

În fapt, argumentele expuse în susținerea acestui motiv de recurs se subsumează celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate prin concluziile orale de la termenul de judecată din 20.01.2016, precum și prin notele scrise depuse la data de 02.02.2016.

În ceea ce privește critica prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că hotărârea atacată respectă cerințele art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Susține recurentul că procedura de evaluare a conflictelor de interese prevăzută de Legea nr. 176/2010 în baza căreia a fost emis raportul de evaluare contestat, încalcă legislația UE privind protecția datelor cu caracter personal, așa cum a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată în Cauza C-201/14 Bara și alții. Mai concret, susține reclamantul că în cadrul lucrării finalizate prin Raportul de evaluare nr. x/28.11.2014 a fost informat și invitat să prezinte un punct de vedere după ce au fost solicitate de la autoritățile publice date și informații care îl privesc.

Înalta Curte reține că intimata Agenția Națională de Integritate a transmis adresa nr. x/03.12.2012 prin care recurentul-reclamant era înștiințat cu privire la activitatea de evaluare declanșată, aducându-i-se la cunoștință că în situația identificării unor elemente în sensul existenței unui conflict de interese va fi informat și invitat să depună un punct de vedere.

Adresa menționată a fost expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta fiind returnată intimatei la data de 20.12.2012.

Toate informațiile au fost solicitate de la autoritățile și instituțiile publice sau persoane de drept privat, ulterior acestei date.

Totodată, cu adresa nr. x/11.07.2014 în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 recurentul-reclamant a fost informat cu privire la identificarea elementelor conflictului de interese potrivit art. 70, 79 alin. (1) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 161/2003, generat de semnarea în calitate de director executiv a trei convenții civile cu SA B. SRL (firmă în cadrul căreia deținea calitatea de angajat) și a fost invitat să depună un punct de vedere, precum și orice date sau informații pe care le consideră necesare pentru lămurirea tuturor aspectelor.

La data de 4.09.20104 recurentul-reclamant a depus în scris punctul de vedere conform dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, astfel că nu se poate susține că acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare, componentă esențială a dreptului la un proces echitabil.

De altfel, toate apărările reclamantului apar în pct. II al raportului de evaluare nr. x/28.11.2014 și au fost analizate de intimata-pârâtă în cuprinsul raportului contestat.

Din examinarea înscrisurilor atașate raportului de evaluare rezultă că: declarațiile de avere și de interese, Ordinul nr. 435/01.08.2011 privind numirea reclamantului în funcția de director executiv al AJOFM Sălaj, Ordinul nr. 378/2011, Ordinul nr. 337/2011, Ordinul nr. 991/2010, Contractul de management nr. x/2009 încheiat între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Fișa postului, au fost comunicate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Sălaj cu adresa nr. x/24.10.2014, deci ulterior înștiințării recurentului-reclamant cu privire la declanșarea procedurii de evaluare potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 176/2010.

De asemenea, SC C. SRL și SC B. SRL au înaintat contractele de muncă încheiate cu recurentul, cu adresele nr. x/28.02.2013, respectiv nr. 128/15.03.2013.

În aceste condiții nu poate fi primită critica recurentului în sensul că raportul de evaluare prin care a fost finalizată procedura de evaluare a fost încheiat înainte de înștiințarea și invitarea persoanei cercetate pentru a prezenta un punct de vedere.

Cât privește fondul cauzei, reclamantul în calitate de funcționar public cu funcție de conducere în cadrul AJOFM Sălaj a semnat trei convenții cu SC B. SRL, de la care a încasat suma de 30.300 RON (conform adresei x/20.01.2014 emisă de AJOFM), încălcând în acest fel dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. a) și ale art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Relația cu caracter patrimonial, ca cerință a existenței conflictului de interese, este realizată în prezenta cauză prin calitatea de angajat a recurentului, în cadrul SC B. SRL, beneficiară a celor trei convenții. În aceste condiții reclamantul avea obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, să se abțină de la îndeplinirea acestor atribuții și să îl informeze de îndată pe șeful ierarhic.

În consecință, reținând că în mod corect instanța de fond a menținut concluziile raportului de evaluare contestat, nefiind identificate motive apte să conducă la modificarea ori casarea sentinței atacate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 300 din 3 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2018.

GGC - GV