ÎCCJ, decizie (scj.ro #86777)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86777) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Reducerea onorariului de avocat. Nerespectarea criteriilor
de apreciere a cuantumului cheltuielilor de judecată.
Cuprins pe materii
:
Drept procesual civil. Cheltuieli de judecată.
Index alfabetic :
Cheltuieli de judecată.
- onorariu de avocat.
C.proc.civ
., art.
274
Articolul 274 alin.(3)
C.pr.civ
.,
care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori
de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea
pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept,
prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a
permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe
parcursul procesului.
În
aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât
valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă
presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum
complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului
.
Astfel nu este justificată reducerea
onorariului achitat de parte avocatului său, doar ca urmare a anulării unui
capăt de cerere ca netimbrat.
ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.
2420 din
11 aprilie 2008
Prin cererea
înregistrată la 24 mai 2004, reclamanta S.C. O.T. S.R.L. a chemat în judecată
pe pârâții S.C. N. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. T.
Ltd
.
și Ministerul Sănătății, solicitând obligarea acestora să înceteze producerea,
comercializarea și utilizarea autolaboratoarelor medicale mobile pentru
intervenții epidemiologice și analize medicale, identice sau similare cu
modelul industrial al reclamantei precum și obligarea la plata sumei de 400.000
euro reprezentând despăgubiri civile cauzate prin actul ilicit de încălcare a
dreptului de proprietate industrială.
Prin sentința civilă nr.535 din 12 aprilie 2007, Tribunalul București a
anulat ca netimbrat capătul de cerere privind despăgubirile în cuantum de
400.000 euro, a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 19.961,06 lei
cheltuieli de judecată către pârâta S.C. N. S.R.L. și a disjuns capătul de
cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la încetarea producerii,
comercializării și utilizării autolaboratoarelor medicale mobile.
Tribunalul a reținut că reclamanta nu s-a
conformat dispozițiilor privind
achitarea taxei judiciare de timbru, astfel încât a făcut
aplicarea dispozițiilor art.20 alin. (1) și alin.(3) din Legea nr.146/1997.
În baza art.274
C.proc.civ
.,
tribunalul a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 19.961,60 lei
cheltuieli de judecată, cu motivarea că acesta este onorariul avocațial plătit
avocatului de pârâta S.C. N. S.R.L., corespunzător capătului de cerere anulat.
Restul onorariului achitat de pârâtă a fost
considerat ca fiind aferent capătului de cerere disjuns și, ca atare, încă
nesoluționat.
Prin decizia civilă nr.221/A din 28 septembrie 2007, Curtea de Apel
București a admis
apelul declarat de reclamanta S.C. O.T. S.R.L. împotriva sentinței
tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit cuantumul
cheltuielilor de judecată în sarcina reclamantei la suma de 5.000 lei.
Curtea de apel a reținut că suma de 19.961,06
lei reprezintă jumătate din onorariul de 39.922,12 lei achitat de către pârâtă.
S-a considerat că, față de împrejurarea că
avocatul a reprezentat-o pe pârâta S.C. N. S.R.L. numai la două termene de
judecată, iar apărările formulate au vizat exclusiv chestiunea
netimbrării
capătului de cerere pe care instanța l-a
anulat, onorariul de asistență juridică este nejustificat de mare în raport de
dispozițiile art.274 alin.(3)
C.proc.civ
.
În
atare situație, curtea a redus
acest onorariu la suma de 5.000 lei, ca fiind corespunzătoare prestației
efective impuse de pronunțarea soluției de admitere a excepției
netimbrării
unui capăt de cerere.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta
S.C. N. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art.312 alin.(1) și alin.(3) și
art.304 pct.9
C.pr.civ
.
În dezvoltarea motivului de recurs
invocat,
s-a susținut că:
Faptul
că
avocatul
a
determinat,
exclusiv
în limitele prerogativelor
legale și
statutare, conferite profesiei de avocat, soluționarea unui capăt de cerere „la
numai două termene” nu reprezintă un motiv de reducere a onorariului avocațial,
diligența profesională a apărătorului pârâtei conducând la soluționarea prin
anularea ca netimbrat a capătului de cerere evaluabil în bani.
Onorariul a fost stabilit
inter
partes
conform art.132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele
prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de
muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate
de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în
cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe
avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această
împrejurarea poate fi constatată de client fără investigații suplimentare;
notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și
specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de
natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele
obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este
obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale
performante.
Recursul este fondat și a fost admis pentru
următoarele considerente:
Prin apelul declarat împotriva sentinței,
reclamanta a adus o singură critică, referindu-se la
nelegalitatea
modului în care au fost acordate cheltuielile de judecată și solicitând
diminuarea acestora, respectiv a
onorariului de
avocat, invocând în drept, dispozițiile art.274 alin.(3)
C.pr.civ
.
Textul de lege menționat permite instanței să
mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că
sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca
îndeplinită de avocat. Textul face referire și la „tabloul onorariilor
minimale”, care nu mai există în prezent, trimiterea fiind astfel superfluă.
Procedând la reducerea onorariului de avocat
achitat de pârâtă, curtea de apel nu a ținut seama de criteriile la care se
referă art.274 alin. (3)
C.pr.civ
., respectiv de
valoarea pricinii și de munca depusă de avocat, ci de soluția dată de prima
instanță capătului de cerere având ca obiect despăgubiri civile.
Astfel,
constatând că acest capăt de cerere a fost anulat ca netimbrat, că dezbaterile
s-au purtat numai asupra acestui aspect, iar avocatul s-a prezentat numai la
două termene, curtea de apel a considerat onorariul de 19.961,06 lei exagerat
de mare.
Înalta Curte nu poate face ea însăși o
apreciere a proporționalității onorariului de 19.961,06 lei cu pretențiile în
valoare de 400.000 euro și nici a complexității cauzei deduse judecății în fața
primei instanțe, deoarece recursul este o cale de atac ce se poate exercita
numai pentru motive de
nelegalitate
, nu și pentru
motive de netemeinicie.
Ceea ce constată însă Înalta Curte este că
valoarea pricinii nu a fost luată în considerare de către curtea de apel, deși
era unul din criteriile prevăzute de art.274 alin.(3)
C.pr.civ
.
În ceea ce
privește cel de-al doilea criteriu prevăzut de același text de lege, curtea de
apel nu a verificat proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus
de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea,
dificultatea sau noutatea litigiului.
Faptul
că, în cadrul pregătirii apărării, avocatul său a înțeles să invoce cu
prioritate excepția
netimbrării
capătului de cerere
evaluabil în bani și că refuzul reclamantei de a timbra a condus la anularea
cererii și, astfel, la scurtarea
duratei
procesului
nu
poate
conduce
la
concluzia
că
pârâta a
convenit cu
apărătorul său plata unui onorariu exagerat.
Aceasta cu atât mai mult cu cât excepția
netimbrării
nu este una care să poată fi întrevăzută din
cuprinsul
cererii de chemare în
judecată.
Articolul 274 alin.(3)
C.pr.civ
.
este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat
de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze
de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În speță, așa cum just s-a susținut prin
motivele de recurs, diligența depusă de avocat în verificarea legalității taxei
judiciare de timbru datorate în cauză și ridicarea excepției insuficientei
timbrări nu pot fi invocate tocmai împotriva părții care a beneficiat de
această apărare.
Prin
reducerea onorariului plătit avocatului pârâta ar fi în imposibilitate de a-și
recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală
și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.
Având în vedere că în cauza de față curtea
de apel a redus onorariul de avocat fără a ține seama de criteriile prevăzute
de art.274 alin.(3)
C.pr.civ
. și de finalitatea
acestui text de lege, Înalta Curte a admis recursul în baza art.312
C.pr.civ
., a modificat decizia curții de apel și a respins
ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.