ÎCCJ, decizie (scj.ro #86777)

Reducerea onorariului de avocat. Nerespectarea criteriilor

de apreciere a cuantumului cheltuielilor de judecată.

Cuprins pe materii

:

Drept procesual civil. Cheltuieli de judecată.

Index alfabetic :

Cheltuieli de judecată.

- onorariu de avocat.

C.proc.civ

., art.

274

Articolul 274 alin.(3)

C.pr.civ

.,

care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori

de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea

pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept,

prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a

permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe

parcursul procesului.

În

aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât

valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă

presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum

complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului

.

Astfel nu este justificată reducerea

onorariului achitat de parte avocatului său, doar ca urmare a anulării unui

capăt de cerere ca netimbrat.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.

2420 din

11 aprilie 2008

Prin cererea

înregistrată la 24 mai 2004, reclamanta S.C. O.T. S.R.L. a chemat în judecată

pe pârâții S.C. N. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. T.

Ltd

.

și Ministerul Sănătății, solicitând obligarea acestora să înceteze producerea,

comercializarea și utilizarea autolaboratoarelor medicale mobile pentru

intervenții epidemiologice și analize medicale, identice sau similare cu

modelul industrial al reclamantei precum și obligarea la plata sumei de 400.000

euro reprezentând despăgubiri civile cauzate prin actul ilicit de încălcare a

dreptului de proprietate industrială.

Prin sentința civilă nr.535 din 12 aprilie 2007, Tribunalul București a

anulat ca netimbrat capătul de cerere privind despăgubirile în cuantum de

400.000 euro, a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 19.961,06 lei

cheltuieli de judecată către pârâta S.C. N. S.R.L. și a disjuns capătul de

cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la încetarea producerii,

comercializării și utilizării autolaboratoarelor medicale mobile.

Tribunalul a reținut că reclamanta nu s-a

conformat dispozițiilor privind

achitarea taxei judiciare de timbru, astfel încât a făcut

aplicarea dispozițiilor art.20 alin. (1) și alin.(3) din Legea nr.146/1997.

În baza art.274

C.proc.civ

.,

tribunalul a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 19.961,60 lei

cheltuieli de judecată, cu motivarea că acesta este onorariul avocațial plătit

avocatului de pârâta S.C. N. S.R.L., corespunzător capătului de cerere anulat.

Restul onorariului achitat de pârâtă a fost

considerat ca fiind aferent capătului de cerere disjuns și, ca atare, încă

nesoluționat.

Prin decizia civilă nr.221/A din 28 septembrie 2007, Curtea de Apel

București a admis

apelul declarat de reclamanta S.C. O.T. S.R.L. împotriva sentinței

tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit cuantumul

cheltuielilor de judecată în sarcina reclamantei la suma de 5.000 lei.

Curtea de apel a reținut că suma de 19.961,06

lei reprezintă jumătate din onorariul de 39.922,12 lei achitat de către pârâtă.

S-a considerat că, față de împrejurarea că

avocatul a reprezentat-o pe pârâta S.C. N. S.R.L. numai la două termene de

judecată, iar apărările formulate au vizat exclusiv chestiunea

netimbrării

capătului de cerere pe care instanța l-a

anulat, onorariul de asistență juridică este nejustificat de mare în raport de

dispozițiile art.274 alin.(3)

C.proc.civ

.

În

atare situație, curtea a redus

acest onorariu la suma de 5.000 lei, ca fiind corespunzătoare prestației

efective impuse de pronunțarea soluției de admitere a excepției

netimbrării

unui capăt de cerere.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta

S.C. N. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art.312 alin.(1) și alin.(3) și

art.304 pct.9

C.pr.civ

.

În dezvoltarea motivului de recurs

invocat,

s-a susținut că:

Faptul

că

avocatul

a

determinat,

exclusiv

în limitele prerogativelor

legale și

statutare, conferite profesiei de avocat, soluționarea unui capăt de cerere „la

numai două termene” nu reprezintă un motiv de reducere a onorariului avocațial,

diligența profesională a apărătorului pârâtei conducând la soluționarea prin

anularea ca netimbrat a capătului de cerere evaluabil în bani.

Onorariul a fost stabilit

inter

partes

conform art.132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele

prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de

muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate

de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în

cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe

avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această

împrejurarea poate fi constatată de client fără investigații suplimentare;

notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și

specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de

natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele

obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;

situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este

obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale

performante.

Recursul este fondat și a fost admis pentru

următoarele considerente:

Prin apelul declarat împotriva sentinței,

reclamanta a adus o singură critică, referindu-se la

nelegalitatea

modului în care au fost acordate cheltuielile de judecată și solicitând

diminuarea acestora, respectiv a

onorariului de

avocat, invocând în drept, dispozițiile art.274 alin.(3)

C.pr.civ

.

Textul de lege menționat permite instanței să

mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că

sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca

îndeplinită de avocat. Textul face referire și la „tabloul onorariilor

minimale”, care nu mai există în prezent, trimiterea fiind astfel superfluă.

Procedând la reducerea onorariului de avocat

achitat de pârâtă, curtea de apel nu a ținut seama de criteriile la care se

referă art.274 alin. (3)

C.pr.civ

., respectiv de

valoarea pricinii și de munca depusă de avocat, ci de soluția dată de prima

instanță capătului de cerere având ca obiect despăgubiri civile.

Astfel,

constatând că acest capăt de cerere a fost anulat ca netimbrat, că dezbaterile

s-au purtat numai asupra acestui aspect, iar avocatul s-a prezentat numai la

două termene, curtea de apel a considerat onorariul de 19.961,06 lei exagerat

de mare.

Înalta Curte nu poate face ea însăși o

apreciere a proporționalității onorariului de 19.961,06 lei cu pretențiile în

valoare de 400.000 euro și nici a complexității cauzei deduse judecății în fața

primei instanțe, deoarece recursul este o cale de atac ce se poate exercita

numai pentru motive de

nelegalitate

, nu și pentru

motive de netemeinicie.

Ceea ce constată însă Înalta Curte este că

valoarea pricinii nu a fost luată în considerare de către curtea de apel, deși

era unul din criteriile prevăzute de art.274 alin.(3)

C.pr.civ

.

În ceea ce

privește cel de-al doilea criteriu prevăzut de același text de lege, curtea de

apel nu a verificat proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus

de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea,

dificultatea sau noutatea litigiului.

Faptul

că, în cadrul pregătirii apărării, avocatul său a înțeles să invoce cu

prioritate excepția

netimbrării

capătului de cerere

evaluabil în bani și că refuzul reclamantei de a timbra a condus la anularea

cererii și, astfel, la scurtarea

duratei

procesului

nu

poate

conduce

la

concluzia

că

pârâta a

convenit cu

apărătorul său plata unui onorariu exagerat.

Aceasta cu atât mai mult cu cât excepția

netimbrării

nu este una care să poată fi întrevăzută din

cuprinsul

cererii de chemare în

judecată.

Articolul 274 alin.(3)

C.pr.civ

.

este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat

de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze

de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.

În speță, așa cum just s-a susținut prin

motivele de recurs, diligența depusă de avocat în verificarea legalității taxei

judiciare de timbru datorate în cauză și ridicarea excepției insuficientei

timbrări nu pot fi invocate tocmai împotriva părții care a beneficiat de

această apărare.

Prin

reducerea onorariului plătit avocatului pârâta ar fi în imposibilitate de a-și

recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală

și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.

Având în vedere că în cauza de față curtea

de apel a redus onorariul de avocat fără a ține seama de criteriile prevăzute

de art.274 alin.(3)

C.pr.civ

. și de finalitatea

acestui text de lege, Înalta Curte a admis recursul în baza art.312

C.pr.civ

., a modificat decizia curții de apel și a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.