ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 301/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/30.07.2014, emis de pârâtă.

Prin sentința nr. 72 din 17 martie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată, în esență, că instanța de fond a respins în mod greșit ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând că:

- Procesele-verbale ale ședințelor în care s-au adoptat Hotărârile nr. 137/10.09.2009, nr. 33/31.05.2010 și nr. 104/11.10.2011 sunt semnate și, ca atare, semnatarii și-au asumat veridicitatea consemnărilor, în temeiul art. 42 alin. (3) și (4) din Legea nr. 215/2001;

- Există interes patrimonial, având în vedere că S.C. B. S.A. a obținut venituri din derularea contractelor încheiate în baza Hotărârilor de Consiliu Local, indiferent de cuantumul acestora, ceea ce indică fără dubiu "beneficiul" la care se referă art. 75 din Legea nr. 393/2004;

- Față de procesul-verbal al ședinței în care s-a adoptat Hotărârea nr. 137/10.09.2009, instanța a reținut că Agenția Națională de Integritate nu a dovedit situația conflictului de interese, fiind vorba de o restrângere a exercițiului unor drepturi, care trebuie cert dovedită și nu poate fi presupusă, în condițiile în care în procesul-verbal nu se menționează expres prezența, participarea la dezbateri și modalitatea de exprimare a votului reclamantului A.;

- Față de procesul-verbal al ședinței în care s-a adoptat Hotărârea nr. 33/31.05.2010, instanța a reținut că reclamantul a fost prezent la dezbateri, s-a abținut de la vot, deși nu a luat cuvântul și nu a prezentat nicio opinie în legătură cu aspectele supuse, s-au încălcat dispozițiile art. 77 alin. (2) și (3) din Legea nr. 393/2004, întrucât rațiunea textului vizează să nu fie influențat votul altor consilieri, chiar prin simpla prezență care ar putea determina un anumit vot, altul decât cel care ar fi fost exprimat în absența sa;

- Față de procesul-verbal al ședinței în care s-a adoptat Hotărârea nr. 104/11.10.2011, instanța a reținut că reclamantul nici nu a anunțat interesul personal, nici nu s-a retras de la dezbateri și a participat și la vot, contrar procedurii instituite de art. 77 alin. (2) și (3) din Legea nr. 393/2004.

Recurentul arată că este nereală prima constatare menționată mai sus, prin care se reține că procesele-verbale au fost semnate de președinții de ședință și de secretarul comunei, iar instanța de fond a aplicat greșit actul normativ.

Astfel, subliniază recurentul că Procesul-verbal al ședinței în care s-a adoptat Hotărârea nr. 137/10.09.2009 nu este semnat decât de secretarul de ședință, neexistând semnătura președintelui de ședință, iar Procesul-verbal al ședinței în care s-a adoptat Hotărârea nr. 104/11.10.2011 nu este semnat nici de președintele de ședință și nici de secretar, încălcându-se astfel prevederile art. 42 din Legea nr. 215/2001. Singurul proces-verbal semnat este cel din 2010, ce conține Hotărârea 33/31.05.2010, în care s-a anunțat și s-a reținut, în situația hotărârilor, conflictul de interese în ceea ce îl privește pe recurent ca administrator al B., dar acesta s-a abținut de la vot.

În ceea ce privește interesul patrimonial, recurentul solicită să se aibe în vedere că societatea a cărui administrator era nu a menținut contractul cu B. decât datorită situației rețelistice a orașului, ce implica o stare de necesitate la nivelul orașului Vatra Dornei, iar interesul cetățenilor era primordial, problema pecuniară fiind subsecventă acestei chestiuni.

Precizează recurentul că instanța de fond a reținut în mod greșit votul său, în situația în care acesta s-a abținut de la vot.

În ceea ce privește conflictul de interese, recurentul arată că în cazul de față este evident că interesul public prima față de interesul personal, având în vedere consecința rămânerii fără agent termic a unei mari părți de populație a orașului și, chiar dacă nu ar fi fost prezent, oricum majoritatea voturilor ar fi condus la aceeași hotărâre a Consiliului local, având în vedere numărul voturilor existente pentru această chestiune și raportul compartimentelor de specialitate.

Subliniază recurentul că indiferent de prezența sau absența sa, aceeași ar fi fost soarta finală a votului.

În opinia recurentului, oricum procesul-verbal al ședinței este lovit de nulitate, nefiind semnat nici de președintele de ședință și nici de secretar.

Punctează faptul că pârâta a afirmat în mod nereal, atât în raportul de evaluare contestat, cât și în întâmpinarea depusă la fond, că în toate cele 3 cazuri ale hotărârilor adoptate în anii 2009, 2010 și 2011 ar fi fost prezent și ar fi votat "pentru", aspect total fals și contrazis de actele dosarului.

Prin Raportul întocmit la data de 16 februarie 2016, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, s-a reținut că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea din 15 iunie 2016, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

La termenul din 2 februarie 2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca nefondată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se constată că recurentul, în cadrul acestui motiv de recurs, nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de fond.

Practic, recurentul nu formulează veritabile critici la adresa sentinței atacate, ci reiterează apărările formulate în fața Curții de Apel Suceava.

Înalta Curte constată faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale ce reglementează materia regimului conflictului de interese, raportat la situația de conflict de interese în care se află recurentul-reclamant.

Instanța de fond a analizat în mod complet toate chestiunile deduse judecății de către ambele părți din proces, arătând în detaliu care sunt considerentele care au format convingerea instanței potrivit căreia Raportul de evaluare nr. x/30.07.2014 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale privind regimul conflictului de interese, aplicabile în cauza dedusă judecății.

În baza unui raționament juridic de sinteză, instanța de fond și-a structurat motivarea soluției de respingere a acțiunii formulate de reclamant în raport de motivele în baza cărora acesta și-a fundamentat acțiunea, respectiv pe două aspecte: interesul patrimonial și modalitatea în care reclamantul și-a exercitat votul.

În ceea ce privește interesul patrimonial, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond incidența în speța dedusă judecății a dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere că pentru a evita ivirea unui conflict de interese în privința consilierilor locali, prin art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat că:

"Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local."

Instanța de fond și-a motivat soluția și pe prevederile art. 75 lit. c) din Legea nr. 393/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

"Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru;. c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri."

La pronunțarea soluției recurate, instanța de fond a avut în vedere și mențiunile comunicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Adresa nr. x/2012, conform cărora persoana evaluată figurează în evidențele sale ca deținând funcția de administrator în cadrul S.C. B. S.A. începând cu data de 08.04.1998 și până la data emiterii adresei.

Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și actele și lucrările dosarului, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamantul este în conflict de interese dacă decizia consiliului local din care face parte ar putea să creeze un avantaj patrimonial S.C. B. S.A.

În acest sens, instanța de fond a reținut că din Adeverința nr. x/14.08.2014, emisă de S.C. B. S.A., rezultă că acesta a obținut venituri din derularea contractelor încheiate în baza hotărârilor de Consiliu Local, în sumă de 25.000 RON în anul 2009 și câte 70.000 RON în anul 2010 și anul 2011, ceea ce indică fără dubiu "beneficiul" la care se referă art. 75 din Legea nr. 393/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Argumentele invocate de recurentul-reclamant în combaterea acestor constatări ale instanței de fond sunt lipsite de relevanță juridică, în condițiile în care legiuitorul, prin dispozițiile Legii nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 393/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu a prevăzut că situații de genul celor indicate de recurent ar constitui vreo derogare de la aplicabilitatea acestor acte normative, ale căror dispoziții sunt de strictă interpretare și aplicare.

În ceea ce privește modalitatea în care recurentul-reclamant și-a exercitat votul, Înalta Curte constată că, deși acesta a invocat faptul că procesele-verbale de ședință anexate la cererea de recurs nu poartă niciun fel de semnături, astfel că sunt lovite de nulitate, acest aspect este infirmat de înscrisurile depuse la dosar de instituția pârâtă, înscrisuri care poartă semnăturile prevăzute de lege.

Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă cu evidență faptul că recurentul-reclamant a participat și și-a exprimat votul la deliberarea și adoptarea unor hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului Vatra Dornei, având ca obiect aprobarea închirierii centralei termice de la S.C. B. S.A., respectiv aprobarea prelungirii Contractului de închiriere nr. x/21.10.2009 a centralei termice de la S.C. B. S.A.

Chiar dacă, în una din situații, acesta s-a abținut de la vot, dar a fost prezent la dezbateri, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu a respectat prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare și respectiv ale art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că nu a anunțat interesul personal, nu s-a retras de la dezbateri și a participat la vot, abținerea fiind doar una din formele de exprimare a votului și, nu de neexprimare.

Astfel, potrivit art. 77 din Legea nr. 393/2004:

"Alin. (l) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

Alin. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă".

În aceste condiții, în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul nu a respectat interdicția prevăzută de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și, pe cale de consecință, a încălcat dispoziția cuprinsă în art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare și art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările și completările ulterioare, aflându-se în situația conflictului de interese prin participarea la deliberarea și adoptarea HCL nr. 33/31.05.2010 privind aprobarea prelungirii contractului de închiriere nr. x/21.10.2009 a centralei termice de la S.C. B. S.A și HCL nr. 104/11.10.2011 privind aprobarea prelungirii contractului de închiriere nr. 24495/21.10.2009 a centralei termice de la S.C. B. S.A.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată și face obiectul unei jurisprudențe constante a instanței supreme, astfel încât recursul de față a fost soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 72 din 17 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2017.