ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 219/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând să se constate calitatea de colaborator al Securității a pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 1648 din 9 iunie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al securității.

Împotriva sentinței civile nr. 1648 din 9 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond, se îndepărtează de esența conținutului informației în litera și spiritul dreptului material incident, a faptului concret, niciun document din cele aflate la dosarul cauzei neconținând date despre vreo activitate sau atitudine potrivnică regimului. Aceasta în contextul analizei lor atât ca înscris depus în susținerea cererii cât și în apărare.

Mai mult, substanța dreptului ce formează analiza situației prin trimitere la starea de fapt, este clară, certă și precisă, nicio notă, relatare, transmisă în contextul celei de-a treia condiții nu poate fi considerată ca îndeplinită, imposibilitatea desprinderii din sfera îndatoririlor de serviciu, cu obligațiile șefului de pichet nu se poate suprapune cu substanța dreptului din Legea nr. 293/2008, nu se poate crea o conexitate, cele două elemente rămânând străine, și în alte domenii.

Nota întocmită la data de 14.04.1986 este cu certitudine mai mult decât un vag, impropriu și indecis răspuns la solicitarea Ofițerului de securitate ce solicitase verificarea persoanei (impiegatul de mișcare B.) care pune în pericol siguranța circulației trenurilor. Solicitarea era de informații în acest sens, ca urmare a aspectelor pe care Ofițerul le deținea de la colegii acestuia, conținutul expus necuprinzând nicio trimitere de această natură.

Într-un context asemănător a fost și nota informativă din data de 14.04.1986 unde relatează aspecte asumate public de persoana asupra căreia i se atrăsese atenția de a o avea în vedere, care declanșase și supravegherea sa, anterior, cunoscută de către persoana vizată și care n-au creat niciun impediment în viața de zi cu zi a acesteia. Apartenența la o religie sau alta nu a fost îngrădită nici la momentul îmbrățișării de acesta și nici ulterior nu a avut vreo repercursiune asupra întregii sale existențe.

Alt aspect la care s-a făcut trimitere în sesizarea instanței a fost reconfirmarea faptului că, în conformitate cu art. 6 pct. a și c și art. 11 din Regulamentul 005 (regulamentul pentru manevra trenurilor și vehiculelor feroviare) numitul B. ce trebuia ca în timpul serviciului să fie odihnit, în stare normală și să nu se afle sub influența alcoolului, nu îndeplinea aceste condiții. Prezența acestuia la lucru în altă stare decât cea individualizată poate reprezenta un pericol pentru siguranța circulației.

Alte note care vizau exclusiv siguranța circulației feroviare despre persoane care aveau alte preocupări decât cele de serviciu și la care s-a făcut trimitere nu pot fi reținute de instanța ca fiind note în sensul avut în vedere de legiuitor.

Notele conțin în mod exclusiv explicații solicitate despre existența unor persoane care nu respectă disciplina muncii, de fiecare dată cu trimitere la Regulamentul 005 și generate de atenționările făcute de cetățeni învecinați cu raza de acțiune a personalului CFR. Aceste atenționări impuneau un răspuns obligatoriu la solicitările ofițerilor.

Niciuna dintre aceste explicații nu pot fi calificate ca informații sau ca îndeplinind condițiile legale referitoare la furnizarea de informații, referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ci erau explicațiile unui angajat cu funcție de conducere.

Recurentul mai arată că notele prezentate instanței sunt atât rezultatul obligațiilor de serviciu, cât și al faptului că funcționa într-un domeniu de siguranță, toți șefii din domeniu fiind recrutați neexistând posibilitatea reală de a te opune unei atare " recrutări".

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 28 septembrie 2017, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. b), definește colaboratorul Securității ca fiind persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Trebuie precizat că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de colaborator al Securității.

Astfel, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din semnificația dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității" rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Persoana trebuia să furnizeze informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informațiile respective să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a observat îndeplinirea ambelor condiții necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității prin furnizare de informații.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul a semnat la data de 14.04.1986 un "angajament", prin care, cunoscând că apărarea patriei, a securității statului constituie o obligație patriotică a oricărui cetățean înscrisă în Constituția RSR, se angaja să sprijine în mod secret, organele de securitate, în activitatea pe care o desfășoară pentru apărarea patriei a securității statului sau a altor fenomene sau aspecte negative, să nu divulge indiferent de persoană, grad de rudenie sau funcție, despre această colaborare, iar în activitatea de colaborare va fi sincer și corect în cele relatate.

Acest "angajament" a fost dat în fața ofițerului lt. maj. C. din cadrul IJ Vâlcea Serv. 2, care s-a ocupat de recrutarea recurentului în vârstă de 25 ani, fiind angajat la Districtul 6 din cadrul secției L-3 CFR Râmnicu Vâlcea.

Recrutarea recurentului a fost decisă de organele de securitate, în vederea supravegherii informative a colegilor de serviciu, acesta primind numele conspirativ "D.".

Înalta Curte constată că recurentul a întocmit mai multe Note informative în perioada 14.04.1986-21.10.1989, semnate cu numele conspirativ "D.", prin care relata amănunte legate de colegii de serviciu, ce țineau de viața privată a acestora, respectiv de persoane care vroiau să plece în străinătate, cu privire la convingerile religioase ale acestora, cu privire la conținutul politic al unor bancuri spuse la locul de muncă, referitor la posturile de radio ascultate și referitor la aprecierile unora cu privire la diverse evenimente de care aveau cunoștință cu trimitere la politica partidului.

Așadar, recurentul avea sarcina de a verifica asemenea persoane, atât din punctul de vedere al comportamentului la locul de muncă dar și din perspectiva convingerilor politice, al anturajului, comportamentului în viața privată, preocupărilor și activităților care nu aveau legătură cu locul de muncă, acesta fiind motivul pentru care a oferit foarte multe informații concrete despre persoanele la care se referea în Notele Informative, din Nota de constatare rezultând că în perioada 1986-1989 a dat un număr de 56 de materiale informative.

Rapoartele și Notele privind analiza activității informatorului "D." consemnează că după recrutare a furnizat un număr foarte mare de materiale informative cu privire la persoane aflate în atenție pe linie de securitate, dând dovadă de loialitate, corectitudine, sinceritate și receptivitate, având o conduită corespunzătoare.

Or, aceste informații în mod cert au încălcat dreptul la viață privată.

Înalta Curte constată că informațiile furnizate de către recurent nu s-au limitat doar la aspecte ce vizau efectiv comportamentul acelor persoane în timpul serviciului sau în legătură cu activitățile desfășurate la serviciu, ci au privit și elemente din viața privată a acestora.

Este evident că recurentul conștientiza faptul că persoanele denunțate erau expuse unor posibile sancțiuni, determinate de primirea, de către reprezentații Securității, a unor astfel de informații.

Legiuitorul nu cere, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunțătorul conștientiza că îl expune pe cel denunțat unor sancțiuni venite din partea reprezentanților regimului sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, investigații ce presupuneau imixtiuni în viața personală a celui urmărit, cu consecința încălcării dreptului la viață privată.

Fiind îndeplinite condițiile necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității astfel cum sunt expres prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, în mod corect a fost admisă acțiunea.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1648 din 9 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.