ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3070 din 18 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs pârâtul A., invocând ca temei în drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererii de recurs

Cât privește incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurentul a apreciat faptul că instanța de fond a încălcat regulile de procedură prin respingerea cererii sale de amânare a cauzei pentru a-și angaja un avocat, îngrădindu-i astfel dreptul la apărare.

În realitate după cum rezultă din dosarul de fond, acestuia i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată la data de 13.07.2015.

Pârâtul - recurent conformându-se prevederilor art. 205 C. proc. civ. a formulat și comunicat întâmpinare însoțită de înscrisuri, fără însă să solicite administrarea altor probe.

În aceste condiții, și având în vedere atât dispozițiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ. cât și faptul că citația pentru termenul de judecată din 11.11.2015 i-a fost comunicată părții încă din 23.09.2015, în mod legal în conformitate cu dispozițiile art. 222 C. proc. civ. instanța de fond a respins cererea de amânarea a judecății, amânând pronunțarea o săptămână pentru ca pârâtul să poată depune concluzii scrise.

Este de altfel de remarcat că pârâtul nu a depus concluzii scrise.

Concluzionând, din cele mai sus expuse nu rezultă încălcarea dreptului la apărare al părții recurente.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a susținut că încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material se reportează la (ne)administrarea probei cu expertiză grafologică care să constate că a scris "declarațiile incriminatoare sub o stare de puternică tulburare datorită presiunilor exercitate de șeful Postului de Poliție al comunei Rapoltu Mare și de asemenea pentru a dispune efectuarea de verificări la Serviciul Pașapoarte al Județului Hunedoara din care să rezulte că numita B. a mai fost plecată la fiica ei în Australia ulterior scrierii notei referitoare la aceasta".

În legătură cu acest aspect trebuie reamintit că prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond pârâtul nu a propus administrarea acestor probe.

Or, în recurs, conform dispozițiilor art. 492 C. proc. civ. nu se pot aduce noi probe, cu excepția înscrisurilor astfel că administrarea acestor probe nu se poate face de către instanța de recurs.

De altfel necesitatea lor nu transpare din actele și lucrările dosarului, cu atât mai mult cu cât susținerile recurentului conform căruia notele și angajamentul au fost date sub presiunea șefului de post din localitatea de domiciliu sunt negate de faptul că înscrisurile apar a fi date în localitatea Simeria, în fața unui locotenent din Serviciul I al Miliției Județene.

Cât privește verificările ieșirilor din țară ale numitei B., este fără relevanță recurentul neavând calitatea de decident în legătură cu astfel de situații.

În concluzie, în raport de motivele invocate, de recunoașterea părții că a scris și semnat notele și angajamentul, instanța de recurs apreciază că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că furnizarea de informații către organul de securitate a expus persoanele nominalizate unei consecințe cu potențial negativ privitoare la dreptul la viață privată și la dreptul la libertate de exprimare, libertatea opiniilor și a cunoștiinței.

În raport de argumentele analizate, motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., astfel că, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 3070 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2018.