ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 489/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 2564 din 13.10.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.

Împotriva sentinței civile nr. 2564 din 13.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs reclamantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea dedusă judecății și a reținut, în esență că, "nota informativă din 14.02.1987 identificată în dosarul x (cotă C.N.S.A.S.) nu poate fi atribuită pârâtului, în condițiile în care s-a constatat pe calea verificării prevăzute de art. 303 din C. proc. civ. că scrisul și semnătura sunt diferite de cele aflate în dosarul de colaborare al pârâtului".

Intimatul A. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar în subsidiar a arătat că este de acord cu orice fel de expertiză a scrisului.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 22 iunie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 12 octombrie 2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, s-a considerat, de către toți membrii completului că, față de obiectul pricinii, constatare calitate de colaborator al securității, neexistând o jurisprudență constantă la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ. și s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților la data de 09.02.2018.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: " când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Într-adevăr, după cum în mod pe deplin justificat a arătat recurentul, soluția pronunțată de prima instanța cu privire la procedura de verificare a înscrisurilor încalcă regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Dispoziții art. 303 din C. proc. civ. statuează în mod expres că:

(1) Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcută în fața sa ori, dacă este cazul, și cu alte înscrisuri, se poate lămuri asupra înscrisului.

(2) Dacă însă, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea să se facă prin expertiză, obligând părțile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de comparație.

(3) Se primesc ca înscrisuri de comparație:

(4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de președinte, grefier și părți.

(5) Părțile iau cunoștință de înscrisuri în ședință.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că indiferent dacă judecătorul realizează personal verificarea sau dispune efectuarea unei expertize grafoscopice, este obligatorie luarea unei probe de scris în fața instanței.

Or, instanța de fond a realizat o comparație a Notei din 31.07.1985 cu Nota informativă din 14.02.1987 identificată în dosarul x (cotă C.N.S.A.S) fără a solicita pârâtului o probă de scris.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 303 din C. proc. civ., pronunțând o hotărâre nelegală, motiv pentru care o va casa, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza actele administrative supuse cenzurii prin prisma verificării înscrisurilor depuse la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., precum și toate apărările și susținerile părților.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 2564 din 13 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 februarie 2018.