ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 217/2018

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - anularea Deciziei nr. 786/01.10.2014 și, în consecință, desființarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 10 din 18.01.2013 și a Procesului-verbal de control nr. x/18.01.2013; - exonerarea reclamantei de la plata sumei de 1.330.993 RON, reprezentând accize, TVA, dobânzi și majorări de întârziere.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2723 din 23.10.2015, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 786/01.10.2014, Decizia nr. 10/18.01.2013 și Procesul-verbal de control nr. x/18.01.2013.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, care a solicitat casarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut, pe de o parte, faptul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, iar, pe de altă parte, faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. * Prima instanță s-a pronunțat cu privire la legalitatea Deciziei nr. 786/01.10.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Serviciul soluționare contestații în condițiile în care reclamanta nu a solicitat anularea acesteia. * Judecătorul fondului a reținut în mod greșit faptul că organul vamal a reconsiderat încadrarea tarifară a produsului în categoria celui asimilat tutunului prelucrat, în condițiile în care cauza supusă soluționării este dacă pentru mărfurile importate de intimata-reclamanta, cu denumirea comercială "arome pentru tutun de narghilea sub formă de melasă fără adaos de tutun și fără conținut de nicotină", încadrate la poziție tarifară 2403 9990 00 - Altele, se datorează sau nu accize, în contextul în care destinația finală a acestora este pentru tutunul de narghilea. * Instanța a menționat în mod eronat faptul că încadrarea tarifară a mărfurilor accizabile este 2403 9999 00, în loc de 2403 9990 00, poziția tarifară ce nu există în Tariful Integrat Comunitar. * Curtea de apel a reținut în mod corect că produsul "arome pentru tutun de narghilea sub formă de melasă fără adaos de tutun și fără conținut de nicotină" este accizabil și se folosește pentru consumul altui produs accizabile.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimata S.C. "A." S.R.L. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele prezentate la dosar. 4.2. Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare în care a solicitat admiterea recursului, pentru argumentele arătate la dosar.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16.02.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 25.05.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 10.11.2017. La termenul de judecată din data de 10.11.2017, Înalta Curte a luat act de precizarea apărătorului intimatei-reclamante în sensul că partea se află în procedura falimentului și a dispus citarea lichidatorului judiciar al acesteia, B.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Controlul judiciar declanșat de intimata-reclamantă S.C. "A." S.R.L. are ca obiect verificarea legalității: - Procesului-verbal de control nr. x/18.01.2013, prin care organul vamal a constatat faptul că pentru operațiunile vamale derulate de intimata-reclamantă nu au fost încasate sumele reprezentând accizele aferente mărfurilor importate cu declarațiile vamale de punere în circulație, organul vamal apreciind că produsul importat trebuie să fie încadrat în categoria prevăzută de art. 206 15 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 571/2003; - Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 10 din 18.01.2013, prin care intimata-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 1.330.993 RON, reprezentând accize, TVA, dobânzi și majorări de întârziere. - Deciziei nr. 786/01.10.2014 de soluționare a contestației administrative formulate împotriva actelor anterior nominalizate. Prima instanță a admis acțiunea reclamantei, reținând, în esență, următoarele considerente: * În cauza de față, nu s-a dovedit caracterul incomplet sau fals al informațiilor cuprinse în declarațiile vamale de import întocmite de reclamantă și nici incidența unor elemente noi, situație în care operațiunea de reverificare a importurilor efectuate cu declarațiile vamale nominalizate în actul de control contestat reflectă abuzul de putere al autorității vamale, reverificarea fiind îndeplinită cu neobservarea condițiilor prevăzute de art. 100 din Codul Vamal al României. * Organul vamal a procedat în mod nelegal la considerarea produsului "arome pentru tutun de narghilea sub formă de melasă fără adaos de tutun și fără conținut de nicotină" accizabil, în raport de prevederile art. 206 15 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 571/2003. Aroma aflată în discuție nu conține tutun, ci reprezintă un adaos opțional pentru un alt produs accizabil, tutunul de narghilea. Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Dezlegarea primei instanțe, inclusiv argumentația pe care se fondează, este la adăpost de orice critică, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor și normelor incidente cauzei, după cum se va detalia în continuare. * Înalta Curte apreciază că este pur formală critica recurentei în sensul că prima instanță a dat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care intimata-reclamantă a precizat în mod expres faptul că obiectul contestației îl reprezintă Decizia nr. 786/01.10.2014 de soluționare a contestației administrative formulate împotriva actelor de impunere aflate în discuție. * Susținerea recurentei în sensul că prima instanță a apreciat produsul analizat în cauză ca fiind accizabil nu este reală. Ceea ce instanța de fond a analizat în mod concret este dacă produsul importat de intimata-reclamantă îndeplinește condiția esențială de a putea fi fumat ca atare pentru a fi considerat accizabil. * În mod evident, consemnarea încadrării tarifare a produsului ca fiind 2403 9999 00, în loc de 2403 9990 00, este o eroare materială. * Instanța de control judiciar nu poate primi critica recurentei în sensul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 206 15 pct. 4 lit. c) din Legea nr. 571/2003 (forma în vigoare în perioada de referință), conform cărora "se consideră tutun de fumat orice produs care constă total sau parțial din alte substanțe decât tutunul, dar care îndeplinește, pe de altă parte criteriile prevăzute la lit. a) și b)", adică tutunul "care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară." Mențiunea asupra faptului că produsul poate fi fumat fără prelucrare ulterioară este în măsură să clarifice regimul accizabil al produsului importat. În speța de față, intimata-reclamantă a important produsul denumit "aromă pentru tutun de narghilea sub formă de melasă fără adaos de tutun și fără conținut de nicotină". Înalta Curte apreciază că este corectă interpretarea primei instanțe în sensul că aroma analizată, pe lângă faptul că nu conține tutun - așa cum rezultă din certificatul de încercări și adeverința privind conținutul produsului, emise de producător -, nu îndeplinește însușirea esențială prevăzută de textul legal anterior citat, respectiv aceea de a putea fi fumată ca atare, aceasta reprezentând, în realitate, un adaos opțional pentru un alt produs accizabil, mai precis, tutunul de narghilea. Prin urmare, în mod nejustificat a fost reconsiderată de către autoritatea vamală încadrarea tarifară a produsului în categoria celui asimilat tutunului prelucrat pentru care, în conformitate cu prevederile art. 176 din Legea nr. 571/2003, ar trebui să plătească o acciză în sumă de 81 euro/kg.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.