ÎCCJ, decizie (scj.ro #84741)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84741) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Înșelăciune. Folosirea creditului
bancar în alt scop decât acela pentru care a fost acordat
Obținerea unui credit pentru
asigurarea unor activități ale societății comerciale beneficiare și depunerea
imediată a banilor de către administrator într-un cont la purtător cu dobândă
mai mare, în beneficiul său propriu, urmată de restituirea împrumutului numai
prin executare asupra bunurilor cu care s-a garantat, constituie infracțiunea
de înșelăciune în convenții prevăzută în art.215 alin.3 C.pen.
Secția penală, decizia nr.2801 din 31 mai
2002
Prin sentința penală nr.55 din 27 martie 2001, Tribunalul Tulcea a condamnat pe
inculpatul V.G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în
art.215 alin.3 C.pen.
Instanța a reținut că, la 21 noiembrie 1995, inculpatul a luat împrumut
suma de 1.600.000.000 de lei de la Credit Bank Tulcea, pentru a procura marfă
și a redresa financiar SC „S.I.” Pucioasa, al cărei administrator era.
Deși avea obligația respectării destinației declarate a creditelor contractate,
inculpatul, a doua zi după primirea împrumutului, a emis ordine de plată prin
care transfera suma de 1.400.000.000 de lei din contul SC „S.I.” în contul SC
„L.C.I.” Pucioasa, societate la care inculpatul era, de asemenea, acționar și
administrator, în depozit la purtător cu o dobândă de 45% pe an timp de 3 luni.
Prin decizia penală nr.182/P din 8 iunie 2001, Curtea de Apel Constanța a
respins apelul inculpatului.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din examinarea deciziei recurate și a probelor administrate în cauză rezultă că
instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru
comiterea infracțiunii de înșelăciune.
În acest sens, corect instanța de apel a reținut că inculpatul a obținut
creditul pentru finanțarea activității la SC „S.I.”. Pucioasa deși, în
realitate, a urmărit un beneficiu pentru sine prin schimbarea destinației
creditului, transferând imediat banii dintr-un cont în altul, cel din urmă
fiind purtător de dobânzi mai mari de care el a beneficiat.
Reaua-credință a inculpatului rezultă neîndoielnic din modul cum a
acționat, precum și din împrejurarea că recuperarea sumei împrumutate s-a făcut
după începerea urmăririi penale și numai prin valorificarea garanțiilor.
În consecință, recursul inculpatului a fost respins.