ÎCCJ, decizie (scj.ro #83759)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83759) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Omor

deosebit de grav. Lipsire de libertate în mod ilegal

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității

corporale și sănătății. Omuciderea

Indice alfabetic:

Drept penal

-

omor deosebit de grav

-

lipsire de libertate în mod ilegal

C. pen.,

art. 176 alin. (1) lit. d), art. 189 alin. (2)

viteză, în timp ce victima s-a prins cu mâna de stâlpul autoturismului de la

unul dintre geamurile din față, în exterior, pentru a împiedica deplasarea

autoturismului, determinând căderea și decesul victimei, în scopul de a ascunde

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie comisă asupra unei alte persoane,

constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, fiind incidente dispozițiile

art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

autoturism și de a bloca portierele, obligând-o să se deplaseze cu autoturismul

și lipsind-o de libertatea fizică de a se deplasa și acționa în conformitate cu

propria voință, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire

de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (2) C. pen.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 839 din 21 martie 2012

I. Prin sentința nr. 825 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului București, Secția I penală, în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art.

176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76

alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.C.

la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată

de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul R.C. la 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(

2

1

)

lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul R.C. la 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul R.C. urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată

de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 174, art.

175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a

condamnat pe inculpatul M.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată

de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul M.I. la 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. la 5 ani

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul M.I. urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata

executării pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată

de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 și urm. C. civ., a

obligat pe inculpații R.C. și M.I., în solidar, la plata sumelor: 20.000 euro

în echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data

efectuării plății către partea civilă I.F., cu titlu de daune morale, 20.000

euro în echivalentul în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data

efectuării plății către partea civilă I.R., cu titlu de daune morale.

S-a reținut că la data de 5 februarie 2009,

în jurul orelor 12

00

, partea vătămată I.S. s-a întâlnit cu

inculpații R.C. și M.I., cerându-le cu împrumut suma de 140 lei pentru a-și

cumpăra droguri. După ce a primit banii și a procurat două doze de heroină, în

jurul orelor 14

30

, a revenit la locuința sa, unde în fața imobilului

îl așteptau cei doi inculpați.

Inculpatul R.C. a început să-l înjure,

reproșându-i că a întârziat cu restituirea datoriei. De asemenea, l-a lovit cu

capul la nivelul feței, inculpatul M.I. l-a imobilizat, R.C. i-a sustras suma

de 100 euro, 200 lei, un telefon mobil, iar inculpatul M.I., cheile casei.

De menționat că cei doi inculpați se aflau

cu autoturismul, condus de R.C.

În continuare, cei doi inculpați l-au

obligat pe I.S. să urce în autoturism, pe bancheta din spate, inculpatul R.C.

blocând portierele automat.

La scurt timp, în ajutorul fratelui său a

sosit și victima I.I. și, observând că este blocat în interior, s-a agățat de

stâlpul autoturismului de la geamul stânga față pentru a împiedica deplasarea

autovehiculului.

Inculpatul R.C., care staționa cu motoul

pornit, a demarat în viteză, târând victima agățată de autoturism, aproximativ

30 - 40 m. În acest timp, I.S., pentru a opri autoturismul, a încercat să tragă

maneta de viteză și mai apoi frâna de mână, însă inculpatul M.I. l-a lovit,

trântindu-l pe bancheta din spate.

După parcurgerea în viteză a 30 - 40 m cu victima agățată de autoturism și târâtă pe carosabil, aceasta a căzut, fiind apoi

transportată de spital, unde a și decedat la data de 16 februarie 2009.

Situația de fapt reținută de instanță a

fost stabilită din coroborarea depozițiilor părții vătămate I.S., a părții

civile I.F., ale martorilor, cu concluziile raportului medico-legal de

necropsie, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto depuse

la dosarul cauzei, rapoartele de constatare tehnico-științifică, raportul de

expertiză medico-legală a părții vătămate I.S., rapoartele de expertiză

medico-legale psihiatrice ale inculpaților R.C. și M.I., inclusiv cu

depozițiile celor doi inculpați date pe parcursul procesului.

În drept, faptele inculpatului R.C., în

modalitatea în care au fost săvârșite, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin.

(2) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1)

lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., aflate în concurs real.

Faptele inculpatului M.I. întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prevăzută în art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., lipsire de

libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 alin. (2) C. pen. și complicitate

la omor deosebit de grav prevăzută în art. 26 raportat la art. 174, art. 175

alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

II. Prin decizia nr. 286/A din 28

septembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, s-au respins,

ca nefondate, apelurile declarate, între alții, de procuror și de inculpații

R.C. și M.I. împotriva sentinței nr. 825 din 2 noiembrie 2010, pronunțată de

Tribunalul București, Secția I penală.

III. Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs, între alții, inculpații R.C. și M.I.

În recursurile declarate de inculpații R.C.

și M.I., decizia recurată a fost criticată, în principal, prin prisma cazurilor

de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului,

decizia recurată în raport cu motivele de critică invocate și cazurile de

casare indicate, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare, că recursurile declarate de

inculpații R.C. și M.I. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse, ca

atare, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

recursul inculpatului R.C., întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și

art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 178 alin.

(2) C. pen., întrucât, cu titlu de premisă, se are în vedere că ambele

instanțe, de fond și prim control judiciar, au stabilit pe baza următoarelor

mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto,

foaie de observație clinică generală, raport medico-legal de necropsie, raport de

expertiză medico-legală, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile

părții civile I.F. și ale părții vătămate I.S., declarațiile martorilor,

declarațiile inculpaților R.C. și M.I., ca situație de fapt, în esență, că, la

data de 5 februarie 2009, pe fondul unui conflict legat de consumul de droguri,

inculpatul R.C. a lovit partea vătămată I.S. cu capul la nivelul feței,

pricinuindu-i leziuni traumatice a căror vindecare a necesitat 12-14 zile de

îngrijiri medicale; inculpatul M.I. a imobilizat-o, inculpatul R.C. i-a sustras

suma de 100 euro, 200 lei, un telefon mobil, iar inculpatul M.I., cheile casei.

În continuare, inculpații R.C. și M.I. au

obligat partea vătămată I.S. să urce în autoturismul condus de inculpatul R.C.,

care a și blocat portierele autovehiculului.

Victima I.I. a venit în ajutorul fratelui

său, partea vătămată I.S. și, constatând că este blocat în interiorul

autoturismului, s-a apucat cu mâna de stâlpul autoturismului de la geamul

stânga față pentru a împiedica deplasarea autovehiculului.

Recurentul inculpat R.C., care staționa cu

motorul pornit, a demarat în viteză târând victima agățată de autoturism,

aproximativ 30 - 40 m. În acest timp, partea vătămată I.S., pentru a opri

autoturismul, a încercat să tragă maneta de viteză și mai apoi frâna de mână,

însă a fost lovită de inculpatul M.I., care a trântit-o pe bancheta din spate.

După parcurgerea cu viteză a 30 - 40 m, cu victima agățată de autoturism și târâtă pe carosabil, aceasta a căzut, fiind transportată la Spitalul Clinic de Urgență B., unde a și decedat la data de 16 februarie 2009.

Se mai reține cu referire la mecanismul

cauzal al decesului victimei sus-menționate că, potrivit raportului

medico-legal de necropsie din 30 iulie 2009, moartea victimei I.I. a fost

violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, consecința

unui traumatism cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană și

hematom subdural de emisfer drept - pentru care s-a intervenit chirurgical -

complicat în evoluția sa finală cu bronhopneumonie. La autopsie s-au mai

constatat și alte leziuni traumatice (excoriații, echimoze, placarde excoriate

discontinue localizate pe partea stângă a corpului, la nivelul membrelor,

precum și infiltrat hemitoracic stânga latero-bazal) care s-au putut produce în

același context traumatic.

Leziunile traumatice constatate la autopsie

s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure și posibil prin

târâre în condițiile unui politraumatism de trafic rutier și pot data din 5

februarie 2009. Între leziunile traumatice cranio-meningo-cerebrale și deces

există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

De asemenea, potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică din 9 martie 2009, pantalonii victimei au

prezentat în regiunea anterioară a genunchilor urme de rupere și abraziune, ce

au fost produse în urma frecării de o suprafață dură, rugoasă, sub acțiunea

unei greutăți. Pantofii victimei au prezentat pe fețele încălțămintei, în

regiunile metatarsofalagiană și metatarsiană urme de abraziune ce au fost

produse în urma frecării de o suprafață dură, rugoasă, sub acțiunea unei

greutăți.

Cu o secundă premisă, Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu referire la infracțiunea de omor deosebit de grav

prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d)

C. pen. săvârșită de inculpatul recurent R.C., constată că acesta a acționat cu

intenție indirectă, în sensul că, deși nu a urmărit moartea victimei, a

acceptat posibilitatea producerii ei, manifestând o atitudine de indiferență

față de un asemenea rezultat, ceea ce l-a determinat să nu curme acțiunea

începută - de târâre a victimei, agățată de autoturismul condus, deplasarea

realizându-se în viteză.

Elementul material al laturii obiective al

infracțiunii de omor în cazul de față s-a realizat prin acțiunea inculpatului

care a demarat în viteză și a parcurs aproximativ 30 - 40 m, cu victima agățată de stâlpul autoturismului față stângă, care îi cerea să oprească

autovehiculul; abia după ce victima a căzut, inculpatul recurent nominalizat a

oprit.

Fapta a fost săvârșită în public, ceea ce

atrage incidența dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și în scopul

ascunderii săvârșirii tâlhăriei asupra părții vătămate I.S., ceea ce atrage

incidența dispozițiilor art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

recursurile promovate de inculpații R.C. și M.I., întemeiată pe cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., prin care se tinde la achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Aceasta, întrucât probele administrate în

cauză au dovedit săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 189 alin. (2) C.

pen., reținută în sarcina ambilor recurenți inculpați.

În acest sens, se au în vedere depozițiile

părții vătămate I.S., care a relatat că inculpații R.C. și M.I. „cu forța” au

dus-o în autoturism, pe bancheta din spate, blocând ușile autoturismului. Declarația

părții vătămate se coroborează cu cea a martorului I.O., care a precizat că

inculpatul recurent M.I. a împins partea vătămată pe bancheta din spate a

autoturismului, deși opunea rezistență, iar portierele spate ale

autovehiculului au fost blocate. De asemenea, martorul cu identitate protejată

P.M. a declarat că a văzut momentul când victima I.I., încercând să deschidă

portiera spate a autoturismului, a realizat că este blocată. Totodată,

inculpatul recurent R.C. a recunoscut că, după ce s-a urcat în autovehicul cu

partea vătămată și inculpatul M.I., a blocat ușile autoturismului.

Astfel, elementul material al laturii

obiective a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a fost realizat

de inculpații recurenți printr-o faptă comisivă ce a constat în urcarea părții

vătămate I.S. într-un autovehicul, obligând-o astfel să se deplaseze, lipsind-o

de libertatea fizică, de posibilitatea de a se deplasa și acționa în

conformitate cu propria voință.

Pe de altă parte, sub aspectul laturii

subiective, inculpații recurenți R.C. și M.I. au acționat cu intenție directă,

cei doi cooperând la săvârșirea faptei în calitate de coautori.

recursul declarat de inculpatul M.I., prin care se tinde la schimbarea

încadrării juridice din complicitate la omor deosebit de grav prevăzută în art.

26 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin.

(1) lit. d) C. pen. în complicitate la infracțiunea de ucidere din culpă

prevăzută în art. 178 alin. (2) C. pen., întrucât acest recurent l-a însoțit pe

celălalt inculpat R.C., autorul infracțiunii de omor, a lovit partea vătămată

I.S., împiedicând-o să oprească autoturismul care se deplasa în viteză cu

victima agățată. Or, această activitate de asistență a autorului omorului și de

exercitare a actelor de violență asupra fratelui victimei a avut o influență

esențială asupra psihicului autorului direct al omorului, care a continuat

deplasarea în modalitatea menționată.

Totodată, și inculpatul recurent M.I. a

acționat cu intenție indirectă, existând complicitate nu numai atunci când

rezultatul acțiunii autorului este prevăzut ca fiind cert, ci și atunci când

acesta este prevăzut ca fiind eventual. De asemenea, sunt incidente prevederile

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fapta fiind săvârșită în public și în

scopul ascunderii săvârșirii tâlhăriei asupra părții vătămate I.S., în sensul

art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C. și

M.I. împotriva deciziei nr. 286/A din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția II-a penală.