ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 839/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 839/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei penale

de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința

penală nr. 825 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală,

în baza art. 174-175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit.

a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpatul R.C.A. la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă

accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art.

65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă

complementară, pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul R.C.A. la 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen., pedeapsă

accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 211 alin.

(1) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a)

C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.C.A. la 5 ani

închisoare.

A făcut aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pedeapsă accesorie

pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul R.C.A.,

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă

accesorie pe durata executării pedepsei principale.

A făcut aplicarea art.

65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară,

pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus durata prevenției de la data de 06 februarie 2009 la zi.

În temeiul art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R.C.A.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului M.I.I. din art.

174-175 lit. i) C. pen. – 176 lit. d) C. pen. în art. 26 raportat la art. 174

-175 lit. i) C. pen. – 176 lit. d) C. pen.

În baza art. 26

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. – 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art.

74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a

condamnat pe inculpatul M.I.I. la 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă

accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.

A făcut aplicarea art.

65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară,

pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul M.I.I. la 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen., pedeapsă

accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 211 alin.

(1) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)

C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I.I. la 5 ani

închisoare.

A făcut aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pedeapsă accesorie

pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit.

a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul M.I.I.,

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art.

71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă

accesorie pe durata executării pedepsei principale.

A făcut aplicarea art.

65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară,

pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C.

pen., a dedus durata prevenției de la data de 06 februarie 2009 la zi.

În temeiul art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.I.I.

În temeiul

dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 14 C. proc. pen. cu

referire la art. 998 și urm. C. civ. a obligat pe inculpații R.C.A. și M.I.I.

în solidar, la plata sumelor: 20.000 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R.

de la data efectuării plății către partea civilă I.F., cu titlu de daune

morale, 20.000 euro în echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data

efectuării plății către partea civilă I.R.A., cu titlu de daune morale.

A luat act că partea

vătămată I.S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin.

(1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații R.C.A. și M.I.I. la câte 3.000

lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că la

data de 05 februarie 2009, în jurul orelor 12

00

, partea vătămată I.S.M.

s-a întâlnit cu inculpații R.C.A. și M.I.I., cerându-le cu împrumut suma de 140

lei pentru a-și cumpăra droguri. După ce a primit banii și a procurat două doze

de heroină, în jurul orelor 14

30

a revenit la locuința sa, unde în

fața imobilului, îl așteptau cei doi inculpați

Inculpatul R.C.A. a

început să-l înjure, reproșându-i că a întârziat cu restituirea datoriei. De

asemenea, l-a lovit cu capul la nivelul feței, inculpatul M.I.I. l-a

imobilizat, R.C.A. i-a sustras suma de 100 euro, 200 lei, un telefon, iar

inculpatul M.I.I., cheile casei.

De menționat, că cei

doi inculpați se aflau cu autoturismul (ce aparținea numitei R.M., mama

inculpatului R.C.A.) condus fiind de R.C.A.

În continuare, cei

doi inculpați l-au obligat pe I.S.M. să urce în autoturism, pe bancheta din

spate, inculpatul R.C.A. blocând portierele automat.

Întrucât I.S.M.

striga după ajutor, la autoturism a venit martorul I.I. (tatăl părții vătămate)

alertat de un vecin, cerându-i inc. R.C.A. să-i dea drumul fiului său din

mașină.

La scurt timp, în

ajutorul fratelui său a sosit și victima I.U. și observând că este blocat în

interior, s-a agățat de stâlpul autoturismului de la geamul stânga față pentru

a împiedica deplasarea autovehiculului.

Inculpatul R.C.A.,

care staționa cu motoul pornit, a demarat în viteză, târând victima agățată de

autoturism, aproximativ 30 – 40 m. În acest timp, I.S.M., pentru a opri

autoturismul a încercat să tragă maneta de viteză și mai apoi frâna de mână,

însă inculpatul M.I.I. l-a lovit, trântindu-l pe bancheta din spate.

După parcurgerea în

viteză a 30 – 40 m. cu victima agățată de autoturism și târâtă pe carosabil,

aceasta a căzut fiind apoi transportată de spital, unde a și decedat la data de

16 februarie 2009.

Potrivit raportului

medico – legal de necropsie din 30 iulie 2009, moartea victimei I.U. a fost

violentă. Ea s-a datorat hemoragiei și dilacerarii meningo - cerebrale,

consecința unui traumatism cranio - cerebral cu fractură liniară de boltă

craniană și hematom subdural de emisfer drept — pentru care s-a intervenit

chirurgical – complicat în evoluția sa finală cu bronhopneumonie. La autopsie

s-au mai constatat și alte leziuni traumatice (excoriații, echimoze, placarde

excoriate discontinue localizate pe partea stângă a corpului, la nivelul

membrelor, precum și infiltrat hemitoracic stângă latero - bazal) care s-au

putut produce în același context traumatic.

Leziunile traumatice

constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri

dure și posibil prin târâre în condițiile unui politraumatism de trafic rutier

și pot data din 05 februarie 2009. Între leziunile traumatice cranio – meningo

- cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

La examenul toxicologic efectuat pe prelevatele cadaverice s-au obținut

rezultate negative pentru substanțe toxice curente. Sângele recoltat de la

cadavru este de grup sanguin A. Moartea datează din 16 februarie 2009.

De asemenea, potrivit

raportului de constatare tehnico – științifică din 09 martie 2009, pantalonii

victimei au prezentat în regiunea anterioară a genunchilor urme de rupere și

abraziune, ce au fost produse în urma frecării de o suprafață dură, rugoasă,

sub acțiunea unei greutăți. Pantofii victimei au prezentat pe fețele

încălțămintei, în regiunile metatarsofalagiană și metatarsiană urme de

abraziune ce au fost produse în urma frecării de o suprafață dură, rugoasă, sub

acțiunea unei greutăți.

Situația de fapt

reținută de instanță a fost stabilită din coroborarea depozițiilor părții

vătămate I.S.M., a părții civile I.F., ale martorilor I.I., R.C.M., P.M. cu

concluziile raportului medico legal de necropsie, procesului verbal de

cercetare la fața locului, planșelor foto depuse la dosarul cauzei, rapoarte de

constatare tehnico – științifică, raport de expertiză medico – legală a părții

vătămate I.S.M., rapoarte de expertiză medico – legale psihiatrice ale

inculpaților R.C.A. și M.I.I. inclusiv cu depozițiile celor doi inculpați date

pe parcursul procesului.

Astfel, partea

vătămată I.S.M. a declarat în cursul urmăririi penale că de aproximativ 5 ani

de zile este consumator de heroină, fiind nevoit ca la 24 de ore să își

injecteze o doză.

La data de 05

februarie 2009, în jurul orelor 12:00 în fața imobilului său s-a întâlnit cu

inculpații R.C.A. și M.I.I.. Inculpatul R.C.A. se afla la volanul unui

autoturism, iar în dreapta sa era așezat inculpatul M.I.I. Le-a cerut cu

împrumut suma de 140 lei pentru a-și procura heroină. Inc. R.C.A. i-a dat suma

de 140 lei, iar cu banii primiți I.S.M. și-a cumpărat 2 doze de heroină, 1

pachet țigări și o cartelă reîncărcabilă. Pentru a achita datoria inculpatului R.C.A.,

partea vătămată și-a vândut telefonul mobil cu suma de 100 euro și 200 lei.

În jurul orelor 14:30,

partea vătămată a revenit la locuința sa, iar în fața blocului îl așteptau cei

doi inculpați. R.C.A. a început să îl înjure, reproșându-i că a întârziat cu

restituirea datoriei. De asemenea, l-a lovit cu capul în nas, iar M.I.I. l-a

imobilizat, moment în care inculpatul R.C.A. i-a luat din buzunarul

pantalonilor suma de 100 euro, 200 lei și un telefon mobil, iar inculpatul M.I.I.

cheile casei. În timp ce era imobilizat de inculpatul M.I.I., acesta i-a cerut

inculpatul R.C.A. să aducă autoturismul, ceea ce a și făcut, iar apoi ambii

inculpați cu forța au dus partea vătămată în autoturism, pe bancheta din spate,

blocând ușile autovehiculului.

În continuare, după

ce inculpații au intrat în autoturism (inculpatul R.C.A. pe scaunul șoferului,

iar inculpatul M.I.I. pe scaunul din dreapta) la autoturism a sosit și tatăl

părții vătămate, martorul I.I., care le-a cerut celor doi inculpați să îi dea

drumul fiului său, observându-l cu sânge la nivelul feței, pe bancheta din

spate. Inculpații au refuzat și la scurt timp la autoturism a sosit și fratele

părții vătămate, numitul I.U., care le-a cerut celor doi inculpați să-i dea

drumul părții vătămate din autoturism (portierele fiind blocate). Victima I.U.

a încercat portiera spate a autoturismului și observând că este închisă, a

apucat cu mâna stâlpul autoturismului de la geamul stânga față, de la șofer.

Atunci inculpatul R.C.A. a demarat în viteză, “în forță “ și întrucât I.U. era

agățat de autoturism, partea vătămată I.S.M. a încercat să îl prindă de gât pe R.C.A.,

pentru a-l determina să oprească autoturismul. Victima era agățată de stâlpul

autoturismului de la geamul față stânga, cerându-i inculpatului R.C.A. să

oprească. Acesta, dimpotrivă a accelerat și atunci partea vătămată I.S.M. a

încercat să tragă maneta de viteză și apoi frâna de mână, însă a fost lovit de

inculpatul M.I.I. în față, care l-a și trântit pe bancheta din spate.

După ce autovehiculul

condus de inculpatul R.C.A. a parcurs 30 – 40 m., timp în care victima I.U. era agățată de stâlpul față stângă, aceasta a căzut pe carosabil. Autoturismul a mai

rulat aproximativ 300 m. Când inculpatul R.C.A. a oprit, a deschis portiera iar

inculpatul M.I.I. l-a împins pe I.S.M. afară, din autovehicul, cei doi

inculpați continuându-și deplasarea.

În cursul cercetării

judecătorești, partea vătămată I.S.M. revine în parte asupra celor declarate la

procuror, precizând că inculpatul M.I.I. nu l-a imobilizat, nu i-a sustras

cheile de la apartament și nu l-a lovit în timp ce încerca să-l oprească pe

inculpatul R.C.A. să mai conducă autovehiculul, de care fratele său era agățat.

Nu oferă în schimb

nici o explicație rezonabilă cu privire la schimbarea depoziției sale în ceea

ce-l privește pe inculpatul M.I.I., singura precizare fiind aceea că amenințat

fiind de poliție, a dat declarația la urmărire penală, în sensul în care a fost

menționată. Față de o asemenea motivație, Tribunalul va înlătura ca nesinceră

depoziția părții vătămate I.S.M. din cursul cercetării judecătorești, reținând

că declarația de la urmărire penală este cea care corespunde adevărului,

avându-se în vedere că a fost consemnată la scurt timp după cele întâmplate, la

6 februarie 2009, a fost dată în fața unui procuror și nu la poliție, cum

susține partea și se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul

procesului penal.

Martorul I.I. - tatăl

victimei I.U. și al părții vătămate I.S.M., a precizat că la data de 05

februarie 2009, în jurul orelor 15:40, sosind acasă, a fost atenționat de un

vecin, D.M., că fiul său este agresat de două persoane. A alergat într-acolo și

a observat că fiul său I.S.M. era lovit în zona feței, avea sânge la nas. La

volanul autoturismului se afla un tânăr de aproximativ 30 – 35 de ani,

identificat ulterior de martor din planșele foto ca inculpatul R.C.A., iar

lângă acesta, pe scaunul din dreapta față se afla inculpatul M.I.I. identificat

de martor din planșele foto. A observat când inculpatul M.I.I. l-a împins pe

fiul său pe bancheta din spate a autoturismului, deși opunea rezistență. Văzând

cele întâmplate, martorul s-a dus la șoferul autoturismului, care staționa, iar

la scurt timp a sosit și victima I.U. care a încercat să deschidă portiera din

spate a autoturismului, ce era blocată.

Atunci inculpatul R.C.A.

a pus în mișcare autovehiculul, iar victima I.U. s-a apucat de stâlpul stânga față

al autoturismului pentru a-l determina pe șofer să oprească. În acel moment

însă, inculpatul R.C.A. a accelerat, târând victima aproximativ 12 m. pe șosea, care în final a căzut pe carosabil.

După ce autoturismul

a mai parcurs 200 de m. partea vătămată I.S.M. a fost „aruncată „ din mașină,

continuându-și deplasarea.

Partea civilă, I.F. –

mama victimei I.U. și a părții vătămate I.S.M. a relatat că la data de 05

februarie 2009 se afla în locuință împreună cu fiul său I.U. (ce domiciliază cu

soția, I.R.A. în același apartament) când la ușă și-au făcut apariția cei doi

inculpați ce au întrebat-o dacă cunosc unde se află fiul său I.S.M. întrucât le

datora bani. Întrucât nu știa unde se află, cei doi inculpați au plecat.

După aproximativ 15

minute, a auzit de la balconul apartamentului său, din stradă, strigătele de

ajutor ale fiului său I.S.M. Uitându-se, în stradă, l-a observat, inițial pe

soțul său, martorul I.I. îndreptându-se spre un autoturism ce staționa, apoi pe

fiul său I.U. ce se agățase de autoturism. Acesta a demarat puternic, iar la un

moment dat a văzut cum fiul său cade, lovindu-se de carosabil.

Martorul cu

identitate protejată P.M. a relatat că la data de 05 februarie 2009, în jurul

orelor 14:30 se afla pe str. Moldoveni. A observat un autoturism staționat, dar

cu motorul pornit. În autovehicul se aflau pe locurile din față două persoane,

iar lângă mașină, sprijinit de portiera stângă față o altă persoană care

discuta cu ocupanții autoturismului. Între timp a sosit, alergând, un tânăr

care a încercat să deschidă portiera stângă spate a autoturismului, fără a

reuși întrucât era blocată. Atunci tânărul (victima I.U.) s-a agățat de rama de

la geamul ușii șoferului (geamul fiind deschis), moment în care autoturismul a

demarat „ în trombă„, cu viteză, tânărul fiind târât aproximativ 15 – 20 m. Întrucât i-a fost prins piciorul stâng sub roata stânga spate a autoturismului, victima s-a

desprins de autoturism și a căzut.

Inculpatul R.C.A. a

susținut în esență că este consumator de heroină, de 5 – 6 ani de zile, iar la

data de 05 februarie 2009 s-a întâlnit cu prietenul său M.I.I. pentru a-și

procura droguri. S-au întâlnit cu I.S.M., dându-i suma de 140 lei pentru a le

cumpăra două doze de heroină. Întrucât acesta nu mai sosea, s-au dus amândoi la

locuința părții vătămate I.S.M. pentru a afla unde se află. Au mai așteptat 15

min. când și-a făcut apariția și I.S.M., spunându-le celor doi inculpați că nu

are banii și nici heroină. Atunci l-a lovit cu capul la nivel feței și toți

trei s-au urcat în autoturismul său (proprietatea mamei sale R.M.) pentru a se

deplasa în zona Ferentari și a cumpăra heroină. I.S.M. se afla pe bancheta din

spate, când la autoturism a venit tatăl părții vătămate, moment în care a

blocat ușile autovehiculului. La un moment dat a sosit și fratele părții

vătămate, victima I.U., care s-a repezit “cu mâinile la gâtul său“. Atunci s-a

speriat, a accelerat și a plecat cu autoturismul. Victima s-a prins cu mâinile

de stâlpul de la geamul spate al autoturismului, astfel că atunci când a

demarat nu a observat-o agățată.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul M.I.I., acesta a declarat că nu cunoaște dacă inculpatul R.C.A. a

blocat ușile autoturismului, că victima s-a repezit cu mâinile la gâtul

inculpatului R.C.A., moment în care acesta a demarat. De asemenea, a precizat

că nu a văzut victima agățată de autoturism și nici dacă a fost târâtă.

Cu privire la

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C.

pen. (fapta fiind săvârșită de două persoane împreună) reținută în sarcina

ambilor inculpați, Tribunalul apreciază că materialul probator a dovedit

săvârșirea acestor infracțiuni de inculpații R.C.A. și M.I.I.

În acest sens, se au

în vedere depozițiile părții vătămate I.S.M., care a relatat că inc. R.C.A. și M.I.I.

“cu forța“ au dus-o în autoturism, pe bancheta din spate, blocând ușile

autoturismului. Declarația părții vătămate se coroborează cu cea a martorului I.I.,

care a precizat că inculpatul M.I.I. a împins partea vătămată pe bancheta din

spate a autoturismului, deși opunea rezistență, iar portierele spate ale

autovehiculului au fost blocate. De asemenea și martorul cu identitate

protejată P.M. a declarat că a văzut momentul când victima I.U. încercând să

deschidă portiera spate a autoturismului, a realizat că este blocată. Totodată

și inculpatul R.C.A. a recunoscut că după ce s-a urcat în autovehicul cu partea

vătămată și inculpatul M.I.I., a blocat ușile autoturismului.

Astfel, elementul

material al laturii obiective a infracțiunii de lipsire de libertate în mod

ilegal a fost realizat de inculpați printr-o faptă comisivă ce a constat în

urcarea părții vătămate I.S.M. într-un autovehicul, obligând-o astfel să se

deplaseze, lipsind-o de libertatea fizică, de posibilitatea de a se deplasa și

acționa în conformitate cu propria voință.

Sub aspectul laturii

subiective, inculpații R.C.A. și M.I.I. au acționat cu intenție directă, cei

doi cooperând la săvârșirea faptei în calitate de coautori.

În ceea ce privește

infracțiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. săvârșite de cei doi inculpați, Tribunalul reține că au fost

dovedite prin materialul probator administrat în cauză.

Astfel, inculpatul R.C.A.

a lovit partea vătămată I.S.M. cu capul la nivelul feței, inculpatul M.I.I. a

imobilizat-o, moment în care inculpatul R.C.A. i-a sustras suma de 100 euro,

200 lei, un telefon mobil, iar inculpatul M.I.I. cheile casei.

Potrivit raportului

de expertiză medico – legală din 30 iulie  2009, partea vătămată I.S.M. a

prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 5 februarie 2009,

au constat în plagă contuză piramidă nazală, fractură piramidă nazală, entorsă

genunchi; s-au putut produce prin lovire cu corp dur și au necesitat 12 – 14

zile îngrijiri medicale.

Concluziile

raportului medico – legal se coroborează cu declarația părții vătămate I.S.M.

și ale martorilor audiați în cauză.

Referitor la

infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 – 175 lit. i) – 176 lit.

d) C. pen. săvârșită de inculpatul R.C.A., se constată că acesta a acționat cu

intenție indirectă, în sensul că deși nu a urmărit moartea victimei, a acceptat

posibilitatea producerii ei, manifestând o atitudine de indiferență față de un

asemenea rezultat, ceea ce l-a determinat să nu curme acțiunea începută – de târâre

a victimei, agățată de autoturismul condus, deplasarea realizându-se în viteză.

Elementul material al

laturii obiective al infracțiunii de omor se poate realiza prin diverse

modalități (acțiuni sau inacțiuni), iar în cazul de față s-a realizat prin acțiunea

inculpatului care a demarat în viteză și a parcurs aproximativ 30 – 40 m, cu victima agățată de stâlpul autoturismului față stângă, care îi cerea să oprească

autovehiculul; abia după ce victima a căzut, inculpatul a oprit.

Apărarea inculpatului

R.C.A., nu poate fi reținută, întrucât nu este susținută de nici un mijloc de

probă, toți martorii audiați în cauză dar și partea vătămată I.S.M. relatând că

victima s-a agățat de stâlpul autoturismului de la geamul șoferului, iar

susținerea sa în sensul că nu a observat victima este contrazisă de probele

administrate; astfel partea vătămată I.S.M. pentru a-l determina să oprească

autoturismul a încercat să tragă maneta de viteză și frâna de mână, însă deși

victima era agățată și îi cerea să oprească, inc. R.C.A., dimpotrivă a

accelerat și a continuat deplasarea.

Fapta a fost

săvârșită în public, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 175 lit. i) C.

pen. și în scopul ascunderii săvârșirii tâlhăriei asupra părții vătămate I.S.M.

în sensul dispozițiilor art. 176 lit. d) C. pen.

Cu privire la

inculpatul M.I.I., urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei

din art. 174 - 175 lit. i) C. pen. – 176 lit. d) C. pen. în art. 26 raportat la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. – 176 lit. d) C. pen., motivat de faptul că,

deși în speță nu a fost cel care a condus autoturismul, l-a însoțit pe autorul

infracțiunii de omor, a lovit pe partea vătămată I.S.M., împiedicând-o să

oprească autoturismul care se deplasa în viteză cu victima agățată. Or, această

activitate de asistență a autorului omorului și de exercitarea actelor de

violență asupra fratelui victimei, a avut fără îndoială o influență esențială

asupra psihicului autorului direct al omorului, care a căpătat astfel

îndrăzneală să continue deplasarea în modalitatea menționată.

Totodată și

inculpatul M.I.I. a acționat cu intenție indirectă, existând complicitate nu

numai atunci când rezultatul acțiunii autorului este prevăzut ca fiind cert, ci

și atunci când acesta este prevăzut ca fiind eventual. De asemenea, sunt

incidente prevăzută art. 175 lit. i) C. pen., fapta fiind săvârșită în public

și în scopul ascunderii săvârșirii tâlhăriei asupra părții vătămate I.S.M., în

sensul art. 176 lit. d) C. pen.

De menționat că

potrivit raportului de expertiză medico – legală psihiatrică din 30 iulie 2009,

numitul R.C.A. prezintă diagnosticul de tulburări de personalitate de tip

instabil impulsiv. Fost consumator de droguri. Păstrează capacitatea psihică de

apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are

discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

De asemenea, conform

raportului de expertiză medico – legală psihiatrică din 19 iunie 2009, numitul M.I.I.

prezintă diagnosticul de tulburări de personalitate de tip instabil impulsiv. Păstrează

capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor

faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este

cercetat.

În drept, faptele

inculpatului R.C.A., în modalitatea în care au fost săvârșite întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., lipsire de libertate în

mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și omor deosebit de grav

prevăzută de art. 174 – 175 lit. i) – 176 lit. d) C. pen., aflate în concurs

real.

Faptele inculpatului M.I.I.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., lipsire de

libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și complicitate

la omor deosebit de grav prevăzută de 26 raportat la art. 174 – 175 lit. i) –

176 lit. d) C. pen.

II. Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

cei doi inculpați și părțile civile I.F., I.R.A. și I.S.M.

În apelul său,

Parchetul a criticat sentința sub un singur aspect, și anume netemeinicia, în

sensul că în mod greșit s-au aplicat inculpaților circumstanțe atenuante

personale.

Infracțiunile de violență

săvârșite, împrejurările concrete ale comiterii faptelor și rezultatul produs

nu justifică acordarea de circumstanțe atenuante și impuneau un tratament

sancționator mai sever.

Inculpatul R.C.A. a

solicitat să se constate că probatoriul a fost într-o anumită măsură greșit

interpretat, cu consecința unor încadrări juridice criticabile și pedepse

nejustificat de severe.

A susținut că

infracțiunea de tâlhărie nu est dovedită, fiind vorba în realitate despre o

simplă lovire. La fel, lipsirea de libertate a lui I.S.M. nu s-a produs în

realitate, acesta având posibilitatea să părăsească autoturismul. În privința

infracțiunii de omor, intenția inculpatului nu a fost aceea de a ucide victima,

ci de a scăpa de o amenințare iminentă din partea acesteia.

În concluzie,

inculpatul și schimbarea încadrării juridice din omor deosebit de grav în

ucidere din culpă, iar pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiționat.

Inculpatul M.I.I. a

formulat aceleași critici împotriva sentinței de fond și a solicitat reducerea

semnificativă a pedepselor.

Părțile civile au

declarat că apelul lor vizează latura penală a cauzei, solicitând majorarea

pedepselor aplicate inculpatului.

Examinând actele și

lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea a reținut

următoarele:

Instanța de fond a

făcut o analiză completă și corectă a dovezilor administrate, stabilind

situația de fapt care rezultă din acestea și dând activității infracționale a

inculpaților încadrarea juridică legală.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor, au fost respectate criteriile generale instituite

prin art. 72 C. pen., adecvate în raport de aspectele concrete ale cauzei.

Pedepsele rezultante,

de 12 ani, respectiv 10 ani închisoare, inclusiv prin aplicarea corectă a unor

circumstanțe atenuante personale, conform art. 74 lit. a) C. pen., constând în

lipsa antecedentelor penale și comportarea anterioară bună, sunt echilibrate și

asigură atingerea scopurilor educative și preventive stabilite prin art. 52 C.

pen. Ele nu pot fi considerate nici prea blânde (așa cum susțin Parchetul și

părțile civile), dar nici excesiv de severe, după cum susțin inculpații.

În consecință,

apelurile declarate de Parchet și de părțile civile vor fi respinse ca nefondate,

conform prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În privința

susținerilor din apelurile inculpaților privind netemeinicia soluției și

necesitatea schimbării încadrării juridice, Curtea a reținut următoarele:

Activitatea

infracțională a inculpatului R.C.A., care a condus la decesul victimei, a fost

în mod corect calificată ca fiind omor deosebit de grav, săvârșit cu intenție

indirectă.

Modul în care a

acționat, demarând în viteză și parcurgând 30-40 m cu victima agățată de

autoturism, până ce aceasta a căzut și s-a accidentat mortal denotă că el, deși

nu a urmărit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii ei,

manifestând indiferență față de un asemenea rezultat, ceea ce l-a determinat să

nu curme acțiunea de târâre a acesteia pe carosabil.

În ceea ce îl

privește pe coinculpatul M.I.I., schimbarea încadrării juridice în complicitate

la omor deosebit de grav este justificată de faptul că deși nu a condus el

autoturismul, a lovit-o pe partea vătămată I.S.M., împiedicând-o să oprească

vehiculul.

Or, corect s-a

apreciat că această activitate a fost de natură să-l ajute și psihic pe autorul

nemijlocit să comită fapta, încurajându-l.

Infracțiunea de

lipsire de libertate este de asemenea dovedită nu numai prin declarațiile

părții vătămate și ale rudelor sale, ci și prin depozițiile unor terți,

neexistând nici un dubiu asupra acesteia, în condițiile în care victima a fost

lovită și practic sechestrată în autoturism.

În ceea ce privește

lovirea aceleiași victime și deposedarea ei de sume de bani și de bunuri, ea

este neîndoielnică, nefiind vorba despre o simplă altercație mai mult sau mai

puțin violentă, ci de o faptă de tâlhărie ale cărei elemente caracteristice

sunt pe deplin întrunite.

În consecință, cum

niciuna dintre criticile formulate de inculpați nu poate fi primită, apelurile

vor fi respinse ca nefondate, conform prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Așa fiind, prin

decizia penală nr. 286/A din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul București, inculpații R.C.A. și M.I.I., părțile civile I.F.,

I.R.A. și I.S.M., împotriva sentinței penale nr. 825 din 02 noiembrie 2010,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

S-a menținut starea

de arest preventiv a inculpaților R.C.A. și M.I.I.

S-a dedus prevenția

fiecărui inculpat de la 6 februarie 2009 la zi.

A fost obligat

inculpatul R.C.A. la 500 lei și inculpatul M.I.I. la 700 lei, cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu (parțial),

pentru inculpatul M.I.I. în sumă de 200 lei, s-a decis să fie avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Au fost obligate

părțile civile la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile

judiciare datorate de apelul Parchetului au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva

acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpații R.C.A. și M.I.I.

În recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, decizia atacată a fost

criticată prin

prisma

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitându-se

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare, înlăturarea

aspectelor de netemeinicie și înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea inculpaților întrucât acestea au fost reținute fără a fi motivate, și

majorarea pedepselor aplicate inculpaților în raport de circumstanțele reale

ale comiterii faptelor cât și a pluralității de infracțiuni, apreciind că

simplu fapt că nu au antecedente penale nu justifică reținerea circumstanțelor

atenuante.

În recursul declarat

de inculpatul R.C.A., decizia recurată a fost criticată

prin prisma cazurilor

de casare prev. de art. 385

9

pct. 9, 10, 18 și 17 C. proc. pen.

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pronunțarea unei

decizii conform criticilor formulate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a arătat că în mod greșit s-a soluționat latura civilă a

cauzei în condițiile în care declarația de constituire de parte civilă a fost

tardivă, a mai arătat că decizia nu este corespunzător motivată, instanța de

apel era obligată să răspundă la toate criticile formulate, a mai arătat că nu

există răspundere pentru omorul deosebit de grav, că nu rezultă că victima a

fost târâtă 30-40 de metri ci 12 metri astfel cum rezultă din procesul verbal

constatator că în mod greșit s-a reținut agravanta, iar din motivarea deciziei

nu rezultă contribuția inculpatului și nu s-a răspuns la cererea de schimbare a

încadrării juridice, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 334 C.

proc. pen. schimbarea încadrării juridice din art. 211 C. pen. în art. 180 C.

pen. și că nu s-a răspuns la critica vizând tardivitatea constituirii de parte

civilă a mamei victimei și nu s-a respectat principiul fundamental in dubio pro

reo s-a arătat că nu s-a probat vinovăția inculpatului.

Față de aceste

susțineri s-a solicitat în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

S-a menționat că

inculpatul chiar dacă ar fi observat că victima a rămas agățată de autoturism -

vinovăția ar fi fost sub forma cuplei, solicitând schimbarea încadrării

juridice în art. 178 alin. (2) C. pen. din art. 174 C. pen., iar cu privire la

infracțiunea de tâlhărie s-a arătat că există dubii serioase cu privire la

luarea prin forță a unor sume de bani și a unor telefoane mobile, se poate

reține doar infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., având în vedere

numărul de zile de îngrijiri medicale. S-a mai susținut că din declarațiile fratelui

victimei și a tatălui victimei nu rezultă că acesta ar fi încercat să coboare

din mașină, astfel că nu se poate reține infracțiunea de lipsire de libertate

în mod ilegal solicitând pentru această faptă achitarea conform art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența faptei.

În recursul declarat

de inculpatul M.I.I., decizia recurată a fost criticată prin prisma cazurilor

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen.

solicitându-se schimbarea încadrării juridice în art. 178 alin. (2) C. pen. din

art. 174 C. pen., și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența infracțiunii de lipsire de libertate

în mod ilegal.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate

și de cazurile de casare sus indicate, Înalta Curte, are în vedere pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare, că totalitatea recursurilor de

față declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații R.C.A.

și M.I.I. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A. Sub aspectul

unicului motiv de critică, devoluat prin recursul declarat de procuror, prin

care se tinde la

înlăturarea

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților întrucât acestea au

fost reținute fără a fi motivate, și majorarea pedepselor aplicate inculpaților

în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor cât și a pluralității

de infracțiuni, Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia.

Aceasta întrucât, în

mod judicios instanța de fond, prin hotărârea pronunțată menținută prin decizia

instanței de apel, a statuat judicios inexistența antecedentelor penale în

raport de ambii recurenți inculpați R.C.A. și M.I.I., chestiune ce trebuie a fi

reținută ca desemnând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C.

pen. și cu efectul reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de

lege incriminatoriu.

Cu această proiecție,

se reține că pedepsele rezultante aplicate în regim de detenție într-un cuantum

de 12 ani închisoare pentru recurentul inculpat R.C.A. și respectiv de 10 ani

închisoare pentru recurentul inculpat M.I.I., sunt apte în totalitate să

satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen.,

respectiv să constituie măsuri reale de constrângere și reeducare a acestora,

cât și să asigure prevenirea săvârșirii de infracțiuni de violență sporită.

Concomitent, aceleași

pedepse aplicate au fost judicios dozate prin prisma criteriilor legate de

individualizare judiciară, în raport de pericolul social generic și concret,

extrem de sporit al faptelor comise, de mecanismul concret al săvârșirii

faptelor, precum și de datele care circumstanțiază totuși favorabil persoanele

recurenților inculpați nominalizați (ambii fiind fără antecedente penale, iar

inculpatul R.C.A. este student în anul II în cadrul Universității Româno –

Germană din Sibiu și angajat al SC M.M. SRL, în Penitenciarul Rahova a absolvit

un curs de formare de „educatori între egali în rândul persoanelor private de

libertate”, iar inculpatul M.I.I., fiind tânăr în vârstă de 32 de ani).

Față de toate cele

sus expuse se conchide în sensul inexistenței unor elemente care să justifice

majorarea pedepselor stabilite pentru cei doi recurenți inculpați.

B.1. Nu este fondată

prima din criticile invocate de recurentul inculpat R.C.A., întemeiată pe cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 teza I C. proc. pen., prin

care se pretinde că nu este motivată decizia atacată, aceasta întrucât în

cuprinsul filei 5 a deciziei recurate aceasta este motivată corespunzător, deși

succint și răspunzându-se tuturor motivelor de apel devoluate de recurentul

inculpat, descriindu-se considerentele pentru care, atât în planul laturii

obiective, cât și în planul laturii subiective, activitatea infracțională a

acestuia a fost corect calificat ca fiind omor deosebit de grav săvârșit cu

intenție directă.

B.2. Nu este

pertinentă nici secunda critică din recursul aceluiași inculpat R.C.A.

întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen., prin care se pretinde că nu s-a răspuns la cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 C. pen. alin. (1) lit.

c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen.

Aceasta întrucât, in

terminis instanța de apel a motivat că „în ceea ce privește lovirea aceleiași

victime și deposedarea ei de sume de bani și de bunuri, ea este neîndoielnică,

nefiind vorba despre o simplă altercație mai mult sau mai puțin violentă, ci de

o faptă de tâlhărie ale cărei elemente caracteristice sunt pe deplin întrunite.

B.3. Nu este fondat

nici următorul motiv de critică din recursul aceluiași inculpat R.C.A.

întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 174-175 lit. i), art. 176 lit. d) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., întrucât, cu titlu de premisă se are

în vedere că ambele instanțe de fond și prim control judiciar au stabilit pe

baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața

locului, planșe foto, foaie de observație clinică generală, raport medico -

legal de necropsie, raport de expertiză medico – legală, raport de constatare

tehnico – științifică, declarații parte civilă I.F., parte vătămată I.S.M.,

declarații martori I.I., R.C.M., P.M., declarații inculpați R.C.A. și M.I.I. ca

situație de fapt în esență că, la data de 05 februarie 2009, pe fondul unui

conflict legat de consumul de droguri, inculpatul R.C.A. a lovit partea

vătămată I.S.M. cu capul la nivelul feței, pricinuindu-i leziuni traumatice

pentru a căror vindecare a necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale; inculpatul M.I.I.

a imobilizat-o, inc. R.C.A. i-a sustras suma de 100 euro, 200 lei, un telefon

mobil, iar inculpatul M.I.I. cheile casei.

În continuare,

inculpații R.C.A. și M.I.I. au obligat partea vătămată I.S.M. să urce în

autoturismul condus de inculpatul R.C.A., care a și blocat portierele

autovehiculului.

Victima I.U. (în

vârstă de 30 de ani) a venit în ajutorul fratelui său, partea vătămată I.S.M.

și constatând că este blocat în interiorul autoturismului s-a apucat cu mâna de

stâlpul autoturismului de la geamul stânga față pentru a împiedica deplasarea

autovehiculului.

Recurentul inculpat R.C.A.,

care staționa cu motorul pornit, a demarat în viteză târând victima agățată de

autoturism, aproximativ 30 – 40 metri. În acest timp, partea vătămată I.S.M.

pentru a opri autoturismul, a încercat să tragă maneta de viteză și mai apoi

frâna de mână, însă a fost lovit de inculpatul M.I.I., care l-a trântit pe

bancheta din spate.

După parcurgerea cu

viteză a 30 – 40 m, cu victima agățată de autoturism și târâtă pe carosabil,

aceasta a căzut, fiind transportată la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni, unde a și decedat la data de 16 februarie 2009.

Se mai reține cu

referire la mecanismul cauzal al decesului victimei susmenționate că potrivit

raportului medico – legal de necropsie din 30 iulie 2009, moartea victimei I.U.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerarii meningo - cerebrale,

consecința unui traumatism cranio - cerebral cu fractură liniară de boltă

craniană și hematom subdural de emisfer drept — pentru care s-a intervenit

chirurgical – complicat în evoluția sa finală cu bronhopneumonie. La autopsie

s-au mai constatat și alte leziuni traumatice (excoriații, echimoze, placarde

excoriate discontinue localizate pe partea stângă a corpului, la nivelul

membrelor, precum și infiltrat hemitoracic stângă latero - bazal) care s-au

putut produce în același context traumatic.

Leziunile traumatice

constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri

dure și posibil prin târâre în condițiile unui politraumatism de trafic rutier

și pot data din 05 februarie 2009. Între leziunile traumatice cranio – meningo

- cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

La examenul toxicologic efectuat pe prelevatele cadaverice s-au obținut

rezultate negative pentru substanțe toxice curente. Sângele recoltat de la

cadavru este de grup sanguin A. Moartea datează din 16 februarie 2009.

De asemenea, potrivit

raportului de constatare tehnico – științifică din 09 martie 2009, pantalonii

victimei au prezentat în regiunea anterioară a genunchilor urme de rupere și

abraziune, ce au fost produse în urma frecării de o suprafață dură, rugoasă,

sub acțiunea unei greutăți. Pantofii victimei au prezentat pe fețele

încălțămintei, în regiunile metatarsofalagiană și metatarsiană urme de

abraziune ce au fost produse în urma frecării de o suprafață dură, rugoasă, sub

acțiunea unei greutăți.

Cu o secundă premisă,

Înalta Curte cu referire la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.

174 – 175 lit. i) – 176 lit. d) C. pen. săvârșită de inculpatul recurent R.C.A.,

constată că acesta a acționat cu intenție indirectă, în sensul că deși nu a

urmărit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii ei, manifestând o

atitudine de indiferență față de un asemenea rezultat, ceea ce l-a determinat

să nu curme acțiunea începută – de târâre a victimei, agățată de autoturismul

condus, deplasarea realizându-se în viteză.

Elementul material al

laturii obiective al infracțiunii de omor în cazul de față s-a realizat prin

acțiunea inculpatului care a demarat în viteză și a parcurs aproximativ 30 – 40 m, cu victima agățată de stâlpul autoturismului față stângă, care îi cerea să oprească autovehiculul;

abia după ce victima a căzut, inculpatul recurent nominalizat a oprit.

Apărarea inculpatului

recurent R.C.A., nu poate fi reținută, întrucât nu este susținută de nici un

mijloc de probă, toți martorii audiați în cauză, dar și partea vătămată I.S.M.

relatând că victima s-a agățat de stâlpul autoturismului de la geamul

șoferului, iar susținerea sa în sensul că nu a observat victima este contrazisă

de probele administrate; astfel partea vătămată I.S.M. pentru a-l determina să

oprească autoturismul a încercat să tragă maneta de viteză și frâna de mână,

însă deși victima era agățată și îi cerea să oprească, inculpatul recurent R.C.A.,

dimpotrivă a accelerat și a continuat deplasarea.

Fapta a fost

săvârșită în public, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 175 lit. i) C.

pen. și în scopul ascunderii săvârșirii tâlhăriei asupra părții vătămate I.S.M.

ceea ce generează incidența dispozițiilor art. 176 lit. d) C. pen.

B.4. Subsumat

aceluiași caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

Înalta Curte are în vedere că nu este fondată nici critica simetrică a

recurentului inculpat R.C.A. prin care se tinde la schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen., întrucât din materialul probator administrat în cauză a rezultat că

inculpatul R.C.A. a lovit partea vătămată I.S.M. cu capul la nivelul feței,

inculpatul R.C.A. a imobilizat-o, moment în care inculpatul R.C.A. i-a sustras

suma de 100 euro, 200 lei, un telefon mobil, iar inculpatul M.I.I. cheile

casei.

Potrivit raportului

de expertiză medico – legală din 30 iulie 2009, partea vătămată I.S.M. a

prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 5 februarie 2009,

ce au constat în plagă contuză piramidă nazală, fractură piramidă nazală,

entorsă genunchi; s-au putut produce prin lovire cu corp dur și au necesitat 12

– 14 zile îngrijiri medicale.

Astfel, concluziile

raportului medico – legal se coroborează cu declarația părții vătămate I.S.M.

și ale martorilor audiați în cauză.

B.5. În fine, nu este

fondată nici ultima critică din recursurile promovate de inculpații R.C.A. și M.I.I.

prin care se tinde întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. la achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de lipsire de libertate în mod ilegal.

Aceasta, întrucât

probele administrate în cauză au dovedit săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

189 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina ambilor recurenți inculpați.

În acest sens, se au

în vedere depozițiile părții vătămate I.S.M., care a relatat că inculpații R.C.A.

și M.I.I. “cu forța“ au dus-o în autoturism, pe bancheta din spate, blocând

ușile autoturismului. Declarația părții vătămate se coroborează cu cea a

martorului I.I., care a precizat că inculpatul recurent M.I.I. a împins partea

vătămată pe bancheta din spate a autoturismului, deși opunea rezistență, iar

portierele spate ale autovehiculului au fost blocate. De asemenea și martorul

cu identitate protejată P.M. a declarat că a văzut momentul când victima I.U.

încercând să deschidă portiera spate a autoturismului, a realizat că este

blocată. Totodată și inculpatul recurent R.C.A. a recunoscut că după ce s-a

urcat în autovehicul cu partea vătămată și inculpatul M.I.I., a blocat ușile

autoturismului.

Astfel, elementul

material al laturii obiective a infracțiunii de lipsire de libertate în mod

ilegal a fost realizat de inculpații recurenți printr-o faptă comisivă ce a

constat în urcarea părții vătămate I.S.M. într-un autovehicul, obligând-o

astfel să se deplaseze, lipsind-o de libertatea fizică, de posibilitatea de a

se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință.

Pe de altă parte, sub

aspectul laturii subiective, inculpații recurenți R.C.A. și M.I.I. au acționat

cu intenție directă, cei doi cooperând la săvârșirea faptei în calitate de

coautori.

B.6. Nu este

pertinentă nici o altă critică devoluată prin recursul exercitat de inculpatul R.C.A.,

prin care s-a susținut că în mod nelegal a fost soluționată latura civilă a

cauzei, în condițiile în care se pretinde că, declarația de constituire de

parte civilă a fost tardivă.

Or, în realitate

declarațiile de constituire ca părți civile ale numitelor I.F. și I.R.A. au

fost formulate în termenul prevăzut de lege, respectiv până la citirea actului

de sesizare al instanței și numai precizarea cuantumului daunelor civile

pretinse s-a făcut ulterior aceluiași moment.

C.1. Nu este fondată

nici prima critică din recursul declarat de inculpatul M.I.I. prin care se

tinde la schimbarea încadrării juridice din complicitate la omor deosebit de

grav prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art.

176 lit. d) C. pen. în complicitate la infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută

de art. 178 alin. (2) C. pen., întrucât acest recurent l-a însoțit pe celălalt

inculpat R.C.A.

autorul

infracțiunii de omor, a lovit partea vătămată I.S.M., împiedicând-o să oprească

autoturismul care se deplasa în viteză cu victima agățată. Or, această

activitate de asistență a autorului omorului și de exercitarea actelor de

violență asupra fratelui victimei, a avut o influență esențială asupra

psihicului autorului direct al omorului, care a continuat deplasarea în

modalitatea menționată.

Totodată și inculpatul

recurent M.I.I. a acționat cu intenție indirectă, existând complicitate nu

numai atunci când rezultatul acțiunii autorului este prevăzut ca fiind cert, ci

și atunci când acesta este prevăzut ca fiind eventual. De asemenea, sunt

incidente prevederile art. 175 lit. i) C. pen., fapta fiind săvârșită în public

și în scopul ascunderii săvârșirii tâlhăriei asupra părții vătămate I.S.M., în

sensul art. 176 lit. d) C. pen.

De menționat că

potrivit raportului de expertiză medico – legală psihiatrică din 30 iulie 2009,

recurentul inculpat R.C.A. prezintă diagnosticul de „tulburări de personalitate

de tip instabil impulsiv. Fost consumator de droguri. Păstrează capacitatea

psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și

are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat”.

Urmează ca în baza art.

385

16

alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C.

proc. pen. să se compute prevenția ambilor recurenți inculpați de la 06

februarie 2009 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpații R.C.A. și M.I.I. împotriva deciziei penale nr. 286/A

din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din cuantumul

pedepselor aplicate inculpaților R.C.A. și M.I.I., durata reținerii și

arestării preventive de la 06 februarie 2009 la 21 martie 2012.

Obligă recurentul inculpat

M.I.I. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

inculpat R.C.A. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 martie 2012.