ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 839/2012

Asupra cauzei penale de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 825 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 174-175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.C.A. la o pedeapsă de 12 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii. A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.C.A. la 5 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 211 alin. (1) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.C.A. la 5 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul R.C.A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus durata prevenției de la data de 06 februarie 2009 la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R.C.A. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului M.I.I. din art. 174-175 lit. i) C. pen. – 176 lit. d) C. pen. în art. 26 raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen. – 176 lit. d) C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. – 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I.I. la 10 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii. A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I.I. la 5 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (1) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I.I. la 5 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul M.I.I., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus durata prevenției de la data de 06 februarie 2009 la zi. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.I.I. În temeiul dispozițiilor art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 și urm. C. civ. a obligat pe inculpații R.C.A. și M.I.I. în solidar, la plata sumelor: 20.000 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. de la data efectuării plății către partea civilă I.F., cu titlu de daune morale, 20.000 euro în echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data efectuării plății către partea civilă I.R.A., cu titlu de daune morale. A luat act că partea vătămată I.S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații R.C.A. și M.I.I. la câte 3.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că la data de 05 februarie 2009, în jurul orelor 12 00 , partea vătămată I.S.M. s-a întâlnit cu inculpații R.C.A. și M.I.I., cerându-le cu împrumut suma de 140 lei pentru a-și cumpăra droguri. După ce a primit banii și a procurat două doze de heroină, în jurul orelor 14 30 a revenit la locuința sa, unde în fața imobilului, îl așteptau cei doi inculpați Inculpatul R.C.A. a început să-l înjure, reproșându-i că a întârziat cu restituirea datoriei. De asemenea, l-a lovit cu capul la nivelul feței, inculpatul M.I.I. l-a imobilizat, R.C.A. i-a sustras suma de 100 euro, 200 lei, un telefon, iar inculpatul M.I.I., cheile casei.

De menționat, că cei doi inculpați se aflau cu autoturismul (ce aparținea numitei R.M., mama inculpatului R.C.A.) condus fiind de R.C.A. În continuare, cei doi inculpați l-au obligat pe I.S.M. să urce în autoturism, pe bancheta din spate, inculpatul R.C.A. blocând portierele automat. Întrucât I.S.M. striga după ajutor, la autoturism a venit martorul I.I. (tatăl părții vătămate) alertat de un vecin, cerându-i inc. R.C.A. să-i dea drumul fiului său din mașină. La scurt timp, în ajutorul fratelui său a sosit și victima I.U. și observând că este blocat în interior, s-a agățat de stâlpul autoturismului de la geamul stânga față pentru a împiedica deplasarea autovehiculului. Inculpatul R.C.A., care staționa cu motoul pornit, a demarat în viteză, târând victima agățată de autoturism, aproximativ 30 – 40 m. În acest timp, I.S.M., pentru a opri autoturismul a încercat să tragă maneta de viteză și mai apoi frâna de mână, însă inculpatul M.I.I.

l-a lovit, trântindu-l pe bancheta din spate. După parcurgerea în viteză a 30 – 40 m. cu victima agățată de autoturism și târâtă pe carosabil, aceasta a căzut fiind apoi transportată de spital, unde a și decedat la data de 16 februarie 2009. Potrivit raportului medico – legal de necropsie din 30 iulie 2009, moartea victimei I.U. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei și dilacerarii meningo - cerebrale, consecința unui traumatism cranio - cerebral cu fractură liniară de boltă craniană și hematom subdural de emisfer drept — pentru care s-a intervenit chirurgical – complicat în evoluția sa finală cu bronhopneumonie. La autopsie s-au mai constatat și alte leziuni traumatice (excoriații, echimoze, placarde excoriate discontinue localizate pe partea stângă a corpului, la nivelul membrelor, precum și infiltrat hemitoracic stângă latero - bazal) care s-au putut produce în același context traumatic.

Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure și posibil prin târâre în condițiile unui politraumatism de trafic rutier și pot data din 05 februarie 2009. Între leziunile traumatice cranio – meningo - cerebrale și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată. La examenul toxicologic efectuat pe prelevatele cadaverice s-au obținut rezultate negative pentru substanțe toxice curente. Sângele recoltat de la cadavru este de grup sanguin A. Moartea datează din 16 februarie 2009. De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico – științifică din 09 martie 2009, pantalonii victimei au prezentat în regiunea anterioară a genunchilor urme de rupere și abraziune, ce au fost produse în urma frecării de o suprafață dură, rugoasă, sub acțiunea unei greutăți.

Pantofii victimei au prezentat pe fețele încălțămintei, în regiunile metatarsofalagiană și metatarsiană urme de abraziune ce au fost produse în urma frecării de o suprafață dură, rugoasă, sub acțiunea unei greutăți. Situația de fapt reținută de instanță a fost stabilită din coroborarea depozițiilor părții vătămate I.S.M., a părții civile I.F., ale martorilor I.I., R.C.M., P.M. cu concluziile raportului medico legal de necropsie, procesului verbal de cercetare la fața locului, planșelor foto depuse la dosarul cauzei, rapoarte de constatare tehnico – științifică, raport de expertiză medico – legală a părții vătămate I.S.M., rapoarte de expertiză medico – legale psihiatrice ale inculpaților R.C.A.

și M.I.I. inclusiv cu depozițiile celor doi inculpați date pe parcursul procesului. Astfel, partea vătămată I.S.M. a declarat în cursul urmăririi penale că de aproximativ 5 ani de zile este consumator de heroină, fiind nevoit ca la 24 de ore să își injecteze o doză. La data de 05 februarie 2009, în jurul orelor 12:00 în fața imobilului său s-a întâlnit cu inculpații R.C.A. și M.I.I.. Inculpatul R.C.A. se afla la volanul unui autoturism, iar în dreapta sa era așezat inculpatul M.I.I. Le-a cerut cu împrumut suma de 140 lei pentru a-și procura heroină. Inc. R.C.A. i-a dat suma de 140 lei, iar cu banii primiți I.S.M. și-a cumpărat 2 doze de heroină, 1 pachet țigări și o cartelă reîncărcabilă. Pentru a achita datoria inculpatului R.C.A., partea vătămată și-a vândut telefonul mobil cu suma de 100 euro și 200 lei.

În jurul orelor 14:30, partea vătămată a revenit la locuința sa, iar în fața blocului îl așteptau cei doi inculpați. R.C.A. a început să îl înjure, reproșându-i că a întârziat cu restituirea datoriei. De asemenea, l-a lovit cu capul în nas, iar M.I.I. l-a imobilizat, moment în care inculpatul R.C.A. i-a luat din buzunarul pantalonilor suma de 100 euro, 200 lei și un telefon mobil, iar inculpatul M.I.I. cheile casei. În timp ce era imobilizat de inculpatul M.I.I., acesta i-a cerut inculpatul R.C.A. să aducă autoturismul, ceea ce a și făcut, iar apoi ambii inculpați cu forța au dus partea vătămată în autoturism, pe bancheta din spate, blocând ușile autovehiculului. În continuare, după ce inculpații au intrat în autoturism (inculpatul R.C.A.

pe scaunul șoferului, iar inculpatul M.I.I. pe scaunul din dreapta) la autoturism a sosit și tatăl părții vătămate, martorul I.I., care le-a cerut celor doi inculpați să îi dea drumul fiului său, observându-l cu sânge la nivelul feței, pe bancheta din spate. Inculpații au refuzat și la scurt timp la autoturism a sosit și fratele părții vătămate, numitul I.U., care le-a cerut celor doi inculpați să-i dea drumul părții vătămate din autoturism (portierele fiind blocate). Victima I.U. a încercat portiera spate a autoturismului și observând că este închisă, a apucat cu mâna stâlpul autoturismului de la geamul stânga față, de la șofer. Atunci inculpatul R.C.A. a demarat în viteză, “în forță “ și întrucât I.U.

era agățat de autoturism, partea vătămată I.S.M. a încercat să îl prindă de gât pe R.C.A., pentru a-l determina să oprească autoturismul. Victima era agățată de stâlpul autoturismului de la geamul față stânga, cerându-i inculpatului R.C.A. să oprească. Acesta, dimpotrivă a accelerat și atunci partea vătămată I.S.M. a încercat să tragă maneta de viteză și apoi frâna de mână, însă a fost lovit de inculpatul M.I.I. în față, care l-a și trântit pe bancheta din spate. După ce autovehiculul condus de inculpatul R.C.A. a parcurs 30 – 40 m., timp în care victima I.U. era agățată de stâlpul față stângă, aceasta a căzut pe carosabil. Autoturismul a mai rulat aproximativ 300 m. Când inculpatul R.C.A. a oprit, a deschis portiera iar inculpatul M.I.I.

l-a împins pe I.S.M. afară, din autovehicul, cei doi inculpați continuându-și deplasarea. În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată I.S.M. revine în parte asupra celor declarate la procuror, precizând că inculpatul M.I.I. nu l-a imobilizat, nu i-a sustras cheile de la apartament și nu l-a lovit în timp ce încerca să-l oprească pe inculpatul R.C.A. să mai conducă autovehiculul, de care fratele său era agățat. Nu oferă în schimb nici o explicație rezonabilă cu privire la schimbarea depoziției sale în ceea ce-l privește pe inculpatul M.I.I., singura precizare fiind aceea că amenințat fiind de poliție, a dat declarația la urmărire penală, în sensul în care a fost menționată. Față de o asemenea motivație, Tribunalul va înlătura ca nesinceră depoziția părții vătămate I.S.M.

din cursul cercetării judecătorești, reținând că declarația de la urmărire penală este cea care corespunde adevărului, avându-se în vedere că a fost consemnată la scurt timp după cele întâmplate, la 6 februarie 2009, a fost dată în fața unui procuror și nu la poliție, cum susține partea și se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal. Martorul I.I. - tatăl victimei I.U. și al părții vătămate I.S.M., a precizat că la data de 05 februarie 2009, în jurul orelor 15:40, sosind acasă, a fost atenționat de un vecin, D.M., că fiul său este agresat de două persoane. A alergat într-acolo și a observat că fiul său I.S.M. era lovit în zona feței, avea sânge la nas. La volanul autoturismului se afla un tânăr de aproximativ 30 – 35 de ani, identificat ulterior de martor din planșele foto ca inculpatul R.C.A., iar lângă acesta, pe scaunul din dreapta față se afla inculpatul M.I.I.

identificat de martor din planșele foto. A observat când inculpatul M.I.I. l-a împins pe fiul său pe bancheta din spate a autoturismului, deși opunea rezistență. Văzând cele întâmplate, martorul s-a dus la șoferul autoturismului, care staționa, iar la scurt timp a sosit și victima I.U. care a încercat să deschidă portiera din spate a autoturismului, ce era blocată. Atunci inculpatul R.C.A. a pus în mișcare autovehiculul, iar victima I.U. s-a apucat de stâlpul stânga față al autoturismului pentru a-l determina pe șofer să oprească. În acel moment însă, inculpatul R.C.A. a accelerat, târând victima aproximativ 12 m. pe șosea, care în final a căzut pe carosabil. După ce autoturismul a mai parcurs 200 de m. partea vătămată I.S.M.

a fost „aruncată „ din mașină, continuându-și deplasarea. Partea civilă, I.F. – mama victimei I.U. și a părții vătămate I.S.M. a relatat că la data de 05 februarie 2009 se afla în locuință împreună cu fiul său I.U. (ce domiciliază cu soția, I.R.A. în același apartament) când la ușă și-au făcut apariția cei doi inculpați ce au întrebat-o dacă cunosc unde se află fiul său I.S.M. întrucât le datora bani. Întrucât nu știa unde se află, cei doi inculpați au plecat. După aproximativ 15 minute, a auzit de la balconul apartamentului său, din stradă, strigătele de ajutor ale fiului său I.S.M. Uitându-se, în stradă, l-a observat, inițial pe soțul său, martorul I.I. îndreptându-se spre un autoturism ce staționa, apoi pe fiul său I.U.

ce se agățase de autoturism. Acesta a demarat puternic, iar la un moment dat a văzut cum fiul său cade, lovindu-se de carosabil. Martorul cu identitate protejată P.M. a relatat că la data de 05 februarie 2009, în jurul orelor 14:30 se afla pe str. Moldoveni. A observat un autoturism staționat, dar cu motorul pornit. În autovehicul se aflau pe locurile din față două persoane, iar lângă mașină, sprijinit de portiera stângă față o altă persoană care discuta cu ocupanții autoturismului. Între timp a sosit, alergând, un tânăr care a încercat să deschidă portiera stângă spate a autoturismului, fără a reuși întrucât era blocată. Atunci tânărul (victima I.U.) s-a agățat de rama de la geamul ușii șoferului (geamul fiind deschis), moment în care autoturismul a demarat „ în trombă„, cu viteză, tânărul fiind târât aproximativ 15 – 20 m. Întrucât i-a fost prins piciorul stâng sub roata stânga spate a autoturismului, victima s-a desprins de autoturism și a căzut.

Inculpatul R.C.A. a susținut în esență că este consumator de heroină, de 5 – 6 ani de zile, iar la data de 05 februarie 2009 s-a întâlnit cu prietenul său M.I.I. pentru a-și procura droguri. S-au întâlnit cu I.S.M., dându-i suma de 140 lei pentru a le cumpăra două doze de heroină. Întrucât acesta nu mai sosea, s-au dus amândoi la locuința părții vătămate I.S.M. pentru a afla unde se află. Au mai așteptat 15 min. când și-a făcut apariția și I.S.M., spunându-le celor doi inculpați că nu are banii și nici heroină. Atunci l-a lovit cu capul la nivel feței și toți trei s-au urcat în autoturismul său (proprietatea mamei sale R.M.) pentru a se deplasa în zona Ferentari și a cumpăra heroină. I.S.M. se afla pe bancheta din spate, când la autoturism a venit tatăl părții vătămate, moment în care a blocat ușile autovehiculului.

La un moment dat a sosit și fratele părții vătămate, victima I.U., care s-a repezit “cu mâinile la gâtul său“. Atunci s-a speriat, a accelerat și a plecat cu autoturismul. Victima s-a prins cu mâinile de stâlpul de la geamul spate al autoturismului, astfel că atunci când a demarat nu a observat-o agățată. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.I.I., acesta a declarat că nu cunoaște dacă inculpatul R.C.A. a blocat ușile autoturismului, că victima s-a repezit cu mâinile la gâtul inculpatului R.C.A., moment în care acesta a demarat. De asemenea, a precizat că nu a văzut victima agățată de autoturism și nici dacă a fost târâtă. Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C. pen.

(fapta fiind săvârșită de două persoane împreună) reținută în sarcina ambilor inculpați, Tribunalul apreciază că materialul probator a dovedit săvârșirea acestor infracțiuni de inculpații R.C.A. și M.I.I. În acest sens, se au în vedere depozițiile părții vătămate I.S.M., care a relatat că inc. R.C.A. și M.I.I. “cu forța“ au dus-o în autoturism, pe bancheta din spate, blocând ușile autoturismului. Declarația părții vătămate se coroborează cu cea a martorului I.I., care a precizat că inculpatul M.I.I. a împins partea vătămată pe bancheta din spate a autoturismului, deși opunea rezistență, iar portierele spate ale autovehiculului au fost blocate. De asemenea și martorul cu identitate protejată P.M.

a declarat că a văzut momentul când victima I.U. încercând să deschidă portiera spate a autoturismului, a realizat că este blocată. Totodată și inculpatul R.C.A. a recunoscut că după ce s-a urcat în autovehicul cu partea vătămată și inculpatul M.I.I., a blocat ușile autoturismului. Astfel, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a fost realizat de inculpați printr-o faptă comisivă ce a constat în urcarea părții vătămate I.S.M. într-un autovehicul, obligând-o astfel să se deplaseze, lipsind-o de libertatea fizică, de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință. Sub aspectul laturii subiective, inculpații R.C.A.

și M.I.I. au acționat cu intenție directă, cei doi cooperând la săvârșirea faptei în calitate de coautori. În ceea ce privește infracțiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. săvârșite de cei doi inculpați, Tribunalul reține că au fost dovedite prin materialul probator administrat în cauză. Astfel, inculpatul R.C.A. a lovit partea vătămată I.S.M. cu capul la nivelul feței, inculpatul M.I.I. a imobilizat-o, moment în care inculpatul R.C.A. i-a sustras suma de 100 euro, 200 lei, un telefon mobil, iar inculpatul M.I.I. cheile casei. Potrivit raportului de expertiză medico – legală din 30 iulie 2009, partea vătămată I.S.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 5 februarie 2009, au constat în plagă contuză piramidă nazală, fractură piramidă nazală, entorsă genunchi; s-au putut produce prin lovire cu corp dur și au necesitat 12 – 14 zile îngrijiri medicale.

Concluziile raportului medico – legal se coroborează cu declarația părții vătămate I.S.M. și ale martorilor audiați în cauză. Referitor la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 – 175 lit. i) – 176 lit. d) C. pen. săvârșită de inculpatul R.C.A., se constată că acesta a acționat cu intenție indirectă, în sensul că deși nu a urmărit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii ei, manifestând o atitudine de indiferență față de un asemenea rezultat, ceea ce l-a determinat să nu curme acțiunea începută – de târâre a victimei, agățată de autoturismul condus, deplasarea realizându-se în viteză.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii de omor se poate realiza prin diverse modalități (acțiuni sau inacțiuni), iar în cazul de față s-a realizat prin acțiunea inculpatului care a demarat în viteză și a parcurs aproximativ 30 – 40 m, cu victima agățată de stâlpul autoturismului față stângă, care îi cerea să oprească autovehiculul; abia după ce victima a căzut, inculpatul a oprit. Apărarea inculpatului R.C.A., nu poate fi reținută, întrucât nu este susținută de nici un mijloc de probă, toți martorii audiați în cauză dar și partea vătămată I.S.M. relatând că victima s-a agățat de stâlpul autoturismului de la geamul șoferului, iar susținerea sa în sensul că nu a observat victima este contrazisă de probele administrate; astfel partea vătămată I.S.M.

pentru a-l determina să oprească autoturismul a încercat să tragă maneta de viteză și frâna de mână, însă deși victima era agățată și îi cerea să oprească, inc. R.C.A., dimpotrivă a accelerat și a continuat deplasarea. Fapta a fost săvârșită în public, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 175 lit. i) C. pen. și în scopul ascunderii săvârșirii tâlhăriei asupra părții vătămate I.S.M. în sensul dispozițiilor art. 176 lit. d) C. pen. Cu privire la inculpatul M.I.I., urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 174 - 175 lit. i) C. pen. – 176 lit. d) C. pen. în art. 26 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. – 176 lit. d) C. pen., motivat de faptul că, deși în speță nu a fost cel care a condus autoturismul, l-a însoțit pe autorul infracțiunii de omor, a lovit pe partea vătămată I.S.M., împiedicând-o să oprească autoturismul care se deplasa în viteză cu victima agățată.

Or, această activitate de asistență a autorului omorului și de exercitarea actelor de violență asupra fratelui victimei, a avut fără îndoială o influență esențială asupra psihicului autorului direct al omorului, care a căpătat astfel îndrăzneală să continue deplasarea în modalitatea menționată. Totodată și inculpatul M.I.I. a acționat cu intenție indirectă, existând complicitate nu numai atunci când rezultatul acțiunii autorului este prevăzut ca fiind cert, ci și atunci când acesta este prevăzut ca fiind eventual. De asemenea, sunt incidente prevăzută art. 175 lit. i) C. pen., fapta fiind săvârșită în public și în scopul ascunderii săvârșirii tâlhăriei asupra părții vătămate I.S.M., în sensul art. 176 lit. d) C. pen.

De menționat că potrivit raportului de expertiză medico – legală psihiatrică din 30 iulie 2009, numitul R.C.A. prezintă diagnosticul de tulburări de personalitate de tip instabil impulsiv. Fost consumator de droguri. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. De asemenea, conform raportului de expertiză medico – legală psihiatrică din 19 iunie 2009, numitul M.I.I. prezintă diagnosticul de tulburări de personalitate de tip instabil impulsiv. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

În drept, faptele inculpatului R.C.A., în modalitatea în care au fost săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – 175 lit. i) – 176 lit. d) C. pen., aflate în concurs real. Faptele inculpatului M.I.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și complicitate la omor deosebit de grav prevăzută de 26 raportat la art. 174 – 175 lit. i) – 176 lit. d) C. pen.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cei doi inculpați și părțile civile I.F., I.R.A. și I.S.M. În apelul său, Parchetul a criticat sentința sub un singur aspect, și anume netemeinicia, în sensul că în mod greșit s-au aplicat inculpaților circumstanțe atenuante personale. Infracțiunile de violență săvârșite, împrejurările concrete ale comiterii faptelor și rezultatul produs nu justifică acordarea de circumstanțe atenuante și impuneau un tratament sancționator mai sever. Inculpatul R.C.A. a solicitat să se constate că probatoriul a fost într-o anumită măsură greșit interpretat, cu consecința unor încadrări juridice criticabile și pedepse nejustificat de severe.

A susținut că infracțiunea de tâlhărie nu est dovedită, fiind vorba în realitate despre o simplă lovire. La fel, lipsirea de libertate a lui I.S.M. nu s-a produs în realitate, acesta având posibilitatea să părăsească autoturismul. În privința infracțiunii de omor, intenția inculpatului nu a fost aceea de a ucide victima, ci de a scăpa de o amenințare iminentă din partea acesteia. În concluzie, inculpatul și schimbarea încadrării juridice din omor deosebit de grav în ucidere din culpă, iar pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiționat. Inculpatul M.I.I. a formulat aceleași critici împotriva sentinței de fond și a solicitat reducerea semnificativă a pedepselor. Părțile civile au declarat că apelul lor vizează latura penală a cauzei, solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpatului.

Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Curtea a reținut următoarele: Instanța de fond a făcut o analiză completă și corectă a dovezilor administrate, stabilind situația de fapt care rezultă din acestea și dând activității infracționale a inculpaților încadrarea juridică legală. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, au fost respectate criteriile generale instituite prin art. 72 C. pen., adecvate în raport de aspectele concrete ale cauzei. Pedepsele rezultante, de 12 ani, respectiv 10 ani închisoare, inclusiv prin aplicarea corectă a unor circumstanțe atenuante personale, conform art. 74 lit. a) C. pen., constând în lipsa antecedentelor penale și comportarea anterioară bună, sunt echilibrate și asigură atingerea scopurilor educative și preventive stabilite prin art. 52 C. pen.

Ele nu pot fi considerate nici prea blânde (așa cum susțin Parchetul și părțile civile), dar nici excesiv de severe, după cum susțin inculpații. În consecință, apelurile declarate de Parchet și de părțile civile vor fi respinse ca nefondate, conform prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În privința susținerilor din apelurile inculpaților privind netemeinicia soluției și necesitatea schimbării încadrării juridice, Curtea a reținut următoarele: Activitatea infracțională a inculpatului R.C.A., care a condus la decesul victimei, a fost în mod corect calificată ca fiind omor deosebit de grav, săvârșit cu intenție indirectă.

Modul în care a acționat, demarând în viteză și parcurgând 30-40 m cu victima agățată de autoturism, până ce aceasta a căzut și s-a accidentat mortal denotă că el, deși nu a urmărit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii ei, manifestând indiferență față de un asemenea rezultat, ceea ce l-a determinat să nu curme acțiunea de târâre a acesteia pe carosabil. În ceea ce îl privește pe coinculpatul M.I.I., schimbarea încadrării juridice în complicitate la omor deosebit de grav este justificată de faptul că deși nu a condus el autoturismul, a lovit-o pe partea vătămată I.S.M., împiedicând-o să oprească vehiculul. Or, corect s-a apreciat că această activitate a fost de natură să-l ajute și psihic pe autorul nemijlocit să comită fapta, încurajându-l.

Infracțiunea de lipsire de libertate este de asemenea dovedită nu numai prin declarațiile părții vătămate și ale rudelor sale, ci și prin depozițiile unor terți, neexistând nici un dubiu asupra acesteia, în condițiile în care victima a fost lovită și practic sechestrată în autoturism. În ceea ce privește lovirea aceleiași victime și deposedarea ei de sume de bani și de bunuri, ea este neîndoielnică, nefiind vorba despre o simplă altercație mai mult sau mai puțin violentă, ci de o faptă de tâlhărie ale cărei elemente caracteristice sunt pe deplin întrunite. În consecință, cum niciuna dintre criticile formulate de inculpați nu poate fi primită, apelurile vor fi respinse ca nefondate, conform prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Așa fiind, prin decizia penală nr. 286/A din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații R.C.A. și M.I.I., părțile civile I.F., I.R.A. și I.S.M., împotriva sentinței penale nr. 825 din 02 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților R.C.A. și M.I.I. S-a dedus prevenția fiecărui inculpat de la 6 februarie 2009 la zi. A fost obligat inculpatul R.C.A. la 500 lei și inculpatul M.I.I. la 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu (parțial), pentru inculpatul M.I.I.

în sumă de 200 lei, s-a decis să fie avansat din fondul Ministerului Justiției. Au fost obligate părțile civile la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare datorate de apelul Parchetului au rămas în sarcina statului. III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații R.C.A. și M.I.I. În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, decizia atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare, înlăturarea aspectelor de netemeinicie și înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților întrucât acestea au fost reținute fără a fi motivate, și majorarea pedepselor aplicate inculpaților în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor cât și a pluralității de infracțiuni, apreciind că simplu fapt că nu au antecedente penale nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante. În recursul declarat de inculpatul R.C.A., decizia recurată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 9, 10, 18 și 17 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pronunțarea unei decizii conform criticilor formulate.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că în mod greșit s-a soluționat latura civilă a cauzei în condițiile în care declarația de constituire de parte civilă a fost tardivă, a mai arătat că decizia nu este corespunzător motivată, instanța de apel era obligată să răspundă la toate criticile formulate, a mai arătat că nu există răspundere pentru omorul deosebit de grav, că nu rezultă că victima a fost târâtă 30-40 de metri ci 12 metri astfel cum rezultă din procesul verbal constatator că în mod greșit s-a reținut agravanta, iar din motivarea deciziei nu rezultă contribuția inculpatului și nu s-a răspuns la cererea de schimbare a încadrării juridice, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc.

pen. schimbarea încadrării juridice din art. 211 C. pen. în art. 180 C. pen. și că nu s-a răspuns la critica vizând tardivitatea constituirii de parte civilă a mamei victimei și nu s-a respectat principiul fundamental in dubio pro reo s-a arătat că nu s-a probat vinovăția inculpatului. Față de aceste susțineri s-a solicitat în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a menționat că inculpatul chiar dacă ar fi observat că victima a rămas agățată de autoturism - vinovăția ar fi fost sub forma cuplei, solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 178 alin. (2) C. pen. din art. 174 C. pen., iar cu privire la infracțiunea de tâlhărie s-a arătat că există dubii serioase cu privire la luarea prin forță a unor sume de bani și a unor telefoane mobile, se poate reține doar infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale.

S-a mai susținut că din declarațiile fratelui victimei și a tatălui victimei nu rezultă că acesta ar fi încercat să coboare din mașină, astfel că nu se poate reține infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal solicitând pentru această faptă achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența faptei. În recursul declarat de inculpatul M.I.I., decizia recurată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen. solicitându-se schimbarea încadrării juridice în art. 178 alin. (2) C. pen. din art. 174 C. pen., și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistența infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare sus indicate, Înalta Curte, are în vedere pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că totalitatea recursurilor de față declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații R.C.A. și M.I.I. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. A. Sub aspectul unicului motiv de critică, devoluat prin recursul declarat de procuror, prin care se tinde la înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților întrucât acestea au fost reținute fără a fi motivate, și majorarea pedepselor aplicate inculpaților în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor cât și a pluralității de infracțiuni, Înalta Curte are în vedere nepertinența acestuia.

Aceasta întrucât, în mod judicios instanța de fond, prin hotărârea pronunțată menținută prin decizia instanței de apel, a statuat judicios inexistența antecedentelor penale în raport de ambii recurenți inculpați R.C.A. și M.I.I., chestiune ce trebuie a fi reținută ca desemnând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și cu efectul reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminatoriu. Cu această proiecție, se reține că pedepsele rezultante aplicate în regim de detenție într-un cuantum de 12 ani închisoare pentru recurentul inculpat R.C.A. și respectiv de 10 ani închisoare pentru recurentul inculpat M.I.I., sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie măsuri reale de constrângere și reeducare a acestora, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de infracțiuni de violență sporită.

Concomitent, aceleași pedepse aplicate au fost judicios dozate prin prisma criteriilor legate de individualizare judiciară, în raport de pericolul social generic și concret, extrem de sporit al faptelor comise, de mecanismul concret al săvârșirii faptelor, precum și de datele care circumstanțiază totuși favorabil persoanele recurenților inculpați nominalizați (ambii fiind fără antecedente penale, iar inculpatul R.C.A. este student în anul II în cadrul Universității Româno – Germană din Sibiu și angajat al SC M.M. SRL, în Penitenciarul Rahova a absolvit un curs de formare de „educatori între egali în rândul persoanelor private de libertate”, iar inculpatul M.I.I., fiind tânăr în vârstă de 32 de ani).

Față de toate cele sus expuse se conchide în sensul inexistenței unor elemente care să justifice majorarea pedepselor stabilite pentru cei doi recurenți inculpați. B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații R.C.A. și M.I.I. împotriva deciziei penale nr. 286/A din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaților R.C.A. și M.I.I., durata reținerii și arestării preventive de la 06 februarie 2009 la 21 martie 2012. Obligă recurentul inculpat M.I.I. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat R.C.A. la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.