ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2382/2019

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea acestuia să acorde defunctului său soț decorația "Semnul Onorific În Serviciul Patriei", începând cu anul 2011, conform prevederilor din Legea nr. 189/2011, cu acordarea drepturilor bănești corespunzătoare recalculării pensiei de urmaș a reclamantei, ca soție supraviețuitoare.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1256 din 13 aprilie 2016, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs partea a susținut faptul că este eronată concluzia primei instanțe în sensul că semnul onorific solicitat se acordă de la data ultimei sesizări, respectiv 6 martie 2015, în condițiile în care a făcut dovada că a sesizat pârâtul MApN de la data de 30 octombrie 2007. Recurenta a arătat că atâta vreme cât legea nu distinge și nu alege, cu preferință, o dată anume a sesizării sau constatării, atunci când sunt mai multe asemenea sesizări sau constatări, în lumina principiului ubi lex not distinguit, nec nod distinguere debemus, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 189/2011, pârâtul era deja sesizat și constatase situația la care se făcea referire în art. 14 lit. e) din Instrucțiunile la legea aflată în discuție. În opinia recurentei, faptul că solicitarea sa din anul 2007 este anterioară datei intrării în vigoare a Legii nr. 189/2011 nu poate invalida această sesizare adresată pârâtului, în lipsa unui text de lege care să prevadă în mod expres acest lucru.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Apărării Naționale a formulat note scrise în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar recurs.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în notele scrise depuse de intimat, a cadrului normativ aplicabil în cauză și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Așa cum s-a arătat la pct. 1 din considerentele prezentei decizii, recurenta-reclamantă a solicitat instanței de contencios administrativ să dispună obligarea intimatului-pârât Ministerul Apărării Naționale să acorde: - defunctului său soț, B. decorația "Semnul Onorific În Serviciul Patriei", începând cu anul 2011, conform prevederilor din Legea nr. 189/2011; - acesteia drepturile bănești corespunzătoare recalculării pensiei de urmaș, în calitate de soție supraviețuitoare. Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, cu motivarea că semnul onorific nu se acordă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 189/2011, după cum solicită partea, ci de la data constatării sau sesizării omisiunii de a fi conferit acesta; or, în cauza de față, data în discuție este data de 06 martie 2011, după cum s-a stabilit prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale M65 din 7 iulie 2015. Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar pentru argumentele ce vor fi redate în continuare. Recurenta-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare, în perioada 2006 - 2009, a întreprins demersuri pentru conferirea defunctului său soț, generalul de brigadă în retragere B., a semnului onorific "În Serviciul Patriei", în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României. Cu toate că Ministrul Apărării Naționale a apreciat că sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea semnului onorific și a sesizat instituția competentă, Președinția României - Cancelaria Ordinelor a avizat negativ propunerea acestuia. În urma acestei situații, recurenta-reclamantă a revenit cu o nouă solicitare la Administrația Prezidențială în luna februarie 2015. Prin adresa nr. x din 6 februarie 2015, Administrația Prezidențială a comunicat părții faptul că, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 189/2011 pentru modificarea unor acte normative din domeniul sistemului național de decorații și semnelor onorifice, acordarea acestui semn onorific se face prin ordin al Ministrului Apărării Naționale. În raport de această nouă situație juridică, recurenta-reclamantă s-a adresat din nou Ministrului Apărării Naționale cu aceeași solicitare. În baza Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. M 65 din 7 iulie 2015, începând cu data de 06 martie 2015, generalului de brigadă în retragere B. i s-a conferit, post-mortem, "Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri pentru 20 de ani de activitate și rezultate meritorii în îndeplinirea atribuțiilor și în pregătirea profesională." Acest ordin s-a întemeiat pe prevederile art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. 67/2012 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind condițiile în care se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din structurile Ministerului Apărării Naționale, conform cărora semnul se poate acorda retroactiv în situația "omiterii propunerii cadrelor militare pentru conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei, caz în care semnul onorific se acordă de la data constatării sau sesizării acestei situații." În răspunsul nr. C. pen. 989 din 16 noiembrie 2015, recurentei i s-a comunicat de către Ministerul Apărării Naționale faptul că "data constatării sau sesizării acestei situații", la care face referire art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. 67/2012, poate fi doar una ulterioară emiterii Instrucțiunilor, iar la stabilirea exactă a acesteia s-a avut în vedere cererea formulată de parte după data de 29 iunie 2012. În notele scrise depuse la dosar, intimatul Ministerul Apărării Naționale precizează faptul că, în urma cererii depuse la data de 21 iulie 2015, recurenta beneficiază de drepturi de urmaș recalculate începând cu data de 01 august 2015. Drepturile de pensie cuvenite au fost stabilite prin Decizia nr. 74898 din 21 decembrie 2015 privind recalcularea pensiei de urmaș, iar aceasta nu a fost contestată de către parte. În raport de aspectele anterior prezentate, din care rezultă în mod indubitabil faptul că art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. 67/2012 a fost aplicat cu ocazia emiterii Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. M 65 din 07 iulie 2015 și că acest din urmă act administrativ unilateral cu caracter individual nu a fost contestat de către recurentă, soluția primei instanțe de respingerea acțiunii este legală. În consecință, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul prevederilor art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.