ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1789/2019

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 8 octombrie 2015 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA - în insolvență - a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (D.G.R.F.P.) și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 230 din 8 iulie 2015 și obligarea pârâtei D.G.R.F.P. Ploiești să soluționeze contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. x din 28 noiembrie 2014, a Raportului de Inspecție Fiscală și a tuturor actelor subsecvente.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 59/F-CONT pronunțată în data de 9 martie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA (în insolvență), în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 59/F-CONT din 9 martie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea cererii introductive de instanță, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a argumentat, în esență, că persoana care a primit decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală nu avea calitatea de reprezentant, iar sigiliul nu era valabil, că nu au fost respectate cerințele art. 207 alin. (4) coroborat cu art. 43 alin. (2) lit. i) C. proc. fisc.

1.4. Apărările intimaților

Legal citată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A argumentat, în esență, că decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost comunicate societății prin remiterea acestora sub semnătură la data de 9 decembrie 2014, iar contestația a fost transmisă prin poștă la data de 5 februarie 2015, cu o întârziere de 27 de zile, iar susținerile recurentei privind viciile procedurii de comunicare sunt nefondate.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor recurentei-reclamante, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În speță, recurenta-reclamantă a învestit instanța de judecată cu cerere de anulare a Deciziei nr. 230 din 8 iulie 2015, emisă de intimata-pârâtă D.G.R.F.P. Ploiești în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x din 28 noiembrie 2014, a Raportului de Inspecție Fiscală, prin care s-a respins contestația ca tardiv formulată.

Prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, raportat la probele administrate în cauză, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Fără a mai relua toate aspectele de fapt corect reținute de către instanța de fond, Înalta Curte constată că Raportul de inspecție fiscală nr. x din 28 noiembrie 2014 și Decizia de impunere nr. x din 28 noiembrie 2014, care conțin toate elementele prevăzute de lege, inclusiv mențiuni privind calea de atac și organul fiscal emitent, au fost comunicate recurentei la data de 9 decembrie 2014, iar contestarea lor s-a făcut la data de 05 februarie 2015, cu depășirea termenului de 30 de zile la care se referă dispozițiile art. 207 C. proc. fisc.

Susținerile recurentei privind faptul că procedura de comunicare ar fi fost viciată sunt nefondate, raportat la mențiunile conținute de dovada de confirmare a primirii, din perspectiva dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA în insolvență împotriva Sentinței nr. 59/F-CONT din 9 martie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT