ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 199/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 1.09.2016, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, solicitând suspendarea executării Deciziei din 07.07.2016, emisă de DGRFP Ploiești - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Ploiești, până la soluționarea contestației împotriva deciziei pe fond, de către instanța de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 165/F- CONT din 19 septembrie 2016, a admis cererea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, având ca obiect suspendarea executării Deciziei din 07.07.2016, emisă de DGRFP Ploiești - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Ploiești, până la soluționarea contestației împotriva deciziei pe fond și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 07.07.2016, până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că instanța de fond, în mod eronat a apreciat că, în cauză, sunt întrunite cumulativ cele două condiții cerute de Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube. Existența unei îndoieli cu privire la prezumția de legalitate a actelor administrative atacate a fost motivată superficial, nu s-a arătat cât de iminent este prejudiciul, s-a ignorat faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind el însuși un titlu executoriu.

Apărările formulate în cauză Intimata A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepția și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca rămas fără interes. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Deciziei din 07.07.2016, emisă de DGRFP Ploiești - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Ploiești, până la soluționarea contestației împotriva deciziei pe fond, de către instanța de judecată. Prin Sentința nr. 25/F-cont din 20 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a desființat Decizia din 08.11.2016 și, rejudecând, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, împotriva deciziei din 07.07.2016, referitoare la obligații de plată accesorii în cuantum de 2.598.399 RON. Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond. Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită la data de 20 februarie 2017, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., o va admite și va respinge recursul, ca rămas fără interes.