ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3577/2011

Ședința publică de la 10 noiembrie 2011

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 378

din 27 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

admis recursul declarat de pârâta SC I.D. & C. SA Voluntari împotriva

deciziei comerciale nr. 121 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială. A fost modificată în parte decizia recurată în sensul că a

fost respins apelul declarat de reclamantul P.D., au fost menținute restul

dispozițiilor recurate și a fost obligat intimatul reclamant P.D. la 3554,13

lei cheltuieli de judecată către intimata pârâta SC I.D. & C. SA Voluntari.

Împotriva acestei

decizii P.D. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318

C. proc. civ.

În argumentarea

acestui motiv contestatorul a susținut că din eroare în motivarea deciziei s-a

reținut că a solicitat obligarea pârâtei la predarea suprafețelor de 13,5 mp

lipsă și, respectiv 83 mp imposibil de utilizat datorită gradului mare al

pantei, pentru prima dată prin motivele de apel. De asemenea, din eroare a fost

admis motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

având în vedere că, încă din motivarea cererii de chemare în judecată a arătat

că principalul motiv pentru care s-a adresat justiției îl reprezintă

împrejurarea că în zona dinspre Balta Pipera, o suprafață de 83 mp de teren pe

care pârâta dorește să i-o predea, nu poate fi folosită având o înclinare între

36,564 și 37,226 grade centesimale.

Totodată, susține

contestatorul, dezlegarea dată motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât este fără putință

de tăgadă că există cel puțin o clauză „îndoioasă” în contractul de execuție

construcție cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2008, respectiv art. 2.1

coroborat cu planul de sistematizare anexat, atâta timp cât nu rezultă cu

claritate dacă terenul în suprafață de 584,5 mp ce urmează a fi predat este

plan sau nu, prevedere ce nu a fost reținută de către Înalta Curte dintr-o

regretabilă greșeală materială.

Pentru aceste motive

a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei contestate

și rejudecând recursul să se respingă ca nefondat.

Contestația în

anulare este nefondată.

Contestația în

anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Temeiul contestației

este art. 318 C. proc. civ. potrivit căreia: „Hotărârile instanțelor de recurs

mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificarea sau de casare”.

Având în vedere

caracterul de excepție al textului mai sus enunțat care rezultă din formularea

„hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în

anulare…” analiza susținerilor privind existența unei „greșeli materiale”

presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai

acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus în mod

necesar la pronunțarea unei soluții eronate. În alte cuvinte, pentru a putea fi

admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțată de o

instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte,

să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie în legătură

cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu

fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

În contextul precizat

se constată că motivele evocate care vizează aprecierea și interpretarea înscrisurilor

care au stat la baza determinării situației de fapt și a aplicării legii,

contestatorul a criticat decizia instanței de recurs pe alte chestiuni decât

cele procedurale.

Întreaga argumentare

a contestației duce cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea

soluției, printr-o rediscutare a contractului de execuție construcție cu plata

în rate nr. 211 din 31 august 2004. Or, această cale de atac – contestația în

anulare – tinde la anularea unei hotărâri pronunțată în recurs nu pentru că

judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.

Faptul că

argumentarea instanței de recurs nu este însușită de către contestator, nu

constituie motiv întemeiat pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În realitate,

contestatorul nu a avut în vedere faptul că se află într-o cale extraordinară

de atac și că motivele pentru exercitarea acesteia sunt de strictă

interpretare. Așadar, reanalizarea contractului de execuție construcție cu

plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 nu poate fi făcută în această cale de

atac de retractare.

În consecință, având

în vedere că nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural,

privind aspecte formale ale judecății, contestația în anulare va fi respinsă.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., contestatorul P.D. va fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul P.D. împotriva deciziei nr. 378 din 27

ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Obligă contestatorul P.D.

la plata sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.D. & C.

SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2011.