ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 378/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 4699 din 5 aprilie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a capetelor 1-4 de cerere formulate de reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta SC I.D.C. SA în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București și a disjuns capetele 5-6 de cerere, dispunând înregistrarea lor separat. Astfel s-a înregistrat Dosarul nr. 16171/3/2007, având ca obiect cererea formulată de reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta SC I.D.C.

SA de obligare a pârâtei la predarea întregii suprafețe de teren rezervate și a respectării dimensiunilor stabilite și obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru vila M. și terenul în suprafață de 548,50 m 2 situate în Voluntari, cu cheltuieli de judecată . Prin Sentința comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.D. și a obligat pârâta SC I.D.C. SA să predea reclamantului întreaga suprafață de teren rezervată de 548,50 m 2 și să respecte dimensiunile terenului stabilite în Contractul de execuție construcție cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 încheiat între părți (respectiv să predea reclamantului inclusiv diferența în minus de 10,82 m 2 . rezultată din măsurători).

A obligat pârâta să încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare pentru vila M. și terenul în suprafață de 548,50 m 2 , în condițiile capitolului VIII „Formalități ulterioare achitării și predării construcției” din Contractul de execuție construcții cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 încheiat între părți. A obligat pârâta la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, în sumă de 1.400 RON. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că între reclamant, în calitate de cumpărător – promitent, și pârâtă, în calitate de proprietar, s-a încheiat la data de 6 iunie 2004 un contract de rezervare lot având ca obiect vânzarea cu plata în rate pentru imobilul tip M. amplasat pe lotul 14 în suprafață de 548,50 m 2 . Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta SC I.D.C.

SA și reclamantul P.D., apelurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Prin apelul său, pârâta SC I.D.C. SA a susținut că soluția instanței de fond este greșită, în speță terenul predat reclamantului corespunzând, ca suprafață, cu prevederile contractuale, iar instanța de fond nu a motivat soluția de a da valoare concluziilor raportului de expertiză efectuat de către expert F.C., deși în cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză tehnică specialitatea topo. Apelanta – pârâtă a susținut că cele două rapoarte de expertiză nu sunt lămuritoare și oferă soluții de ordin tehnic imposibil de realizat.

A mai arătat apelanta pârâtă că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtei, motivarea sentinței în ceea ce privește primul capăt de cerere rezumându-se la a prelua, parțial, concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul C.N.. Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, până la data introducerii cererii de chemare în judecată, 5 februarie 2007, reclamantul achitase doar 65% din valoarea totală a contractului, respectiv 134.158 euro plus TVA, din valoarea de 206.817 euro plus TVA. În drept art. 282 și urm. C. proc. civ. Reclamantul P.D. a criticat prin apelul său hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantul a arătat că a menționat prin cererea de chemare în judecată faptul că pârâta încearcă să-i predea un teren din care 116,50 m 2 reprezintă teren cu o pantă de 37 grade și că, deși în aparență instanța de fond a admis acțiunea, în realitate a respins cererea formulată, obligând practic pârâta să predea doar o suprafață de 10,82 m 2 . A arătat reclamantul apelant că prin contractul de execuție Construcții cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 s-a convenit cumpărarea de la pârâtă a unei suprafețe de teren de 548,50 m 2 . conform planului de sistematizare anexat. Atât planul de sistematizare, cât și planul de lotizare întocmit pentru pârâtă de către SC E.C. SRL în luna august 2004, conținând descrierea lotului L14, precum și planul de situație întocmit de pârâtă la 30 august 2004, documentația cadastrală a lotului L14 întocmită de SC G.C.

SRL pentru pârâtă la 25 aprilie 2005, nu cuprind și nu prevăd existența unei suprafețe de 83 m 2 din totalul de 548,50 m 2 care ar avea o pantă de 36 - 37 grade sau diferența de nivel de 1,9 – 2,6 m. De asemenea, a arătat apelantul reclamant, nici contractul și nici unul dintre planurile menționate nu face referire și nu conține marcată vreo curbă de nivel sau vreo cotă care ar fi stabilit configurația terenului. Prin Decizia comercială nr. 121 din 22 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC I.D.C. SA; s-a admis apelul declarat de reclamantul P.D.

împotriva Sentinței comerciale nr. 13688 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București; a fost schimbată în parte Sentința comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2009 a Tribunalului București în sensul că a fost obligată pârâta să predea reclamantului, suprafața de 548,50 m 2 astfel: suprafața lipsă de 13,50 m 2 și suprafața de 83 m 2 imposibil de utilizat să fie predate conform identificării efectuate prin raportul de expertiză întocmit de expertul ing. C.N. din terenul proprietatea pârâtei situat la Est față de Vila M., iar suprafața de 452 m 2 conform identificării efectuate prin același raport de expertiză. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că apelul declarat de pârâta SC I.D.C.

SA este nefondat pentru următoarele considerente: Critica adusă hotărârii apelate de către pârâtă constă în aceea că hotărârea este nemotivată în fapt și în drept, conform dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., celelalte motive de apel constituindu-se, practic, în critici ale celor două rapoarte de expertiză topo efectuate în cauză care „nu sunt lămuritoare și, în orice caz, oferă soluții de ordin tehnic imposibil de realizat”. Deși în apelul propriu pârâta susține că hotărârea instanței de fond nu este motivată, în întâmpinarea formulată la apelul declarat de către reclamant, pârâta arată că : „În considerentele sentinței s-a reținut în mod corect că...” și că „…instanța a stabilit fără echivoc că pretenția reclamantei de a-i fi predată o suprafață de teren perfect plană excede înțelegerii părților”.

Așadar, a reținut instanța de apel că hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în drept conform dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de fond arătând pe ce probatorii și-a întemeiat soluția. Faptul că argumentele (considerentele) instanței de fond nu convin în totalitate pârâtei apelante nu determină concluzia că hotărârea este nemotivată. După cum a arătat instanța de apel, pârâta nu a criticat soluția instanței de fond pe care o califică a fi „greșită”, ci doar rapoartele de expertiză tehnică topo efectuate în cauză, deși a susținut că instanța de fond nu a ținut seama de aceste rapoarte de expertiză, ci doar „ a înțeles să valorifice, parțial, concluziile raportului de expertiză efectuat de către expertul tehnic F.C.”, sau că „instanța nu a motivat soluția de a da valoare concluziilor raportului de expertiză efectuat de către expertul tehnic F.C.”.

Instanța de apel a reținut că din analiza probatoriilor administrate în cele două faze procesuale, cât și din propriile susțineri efectuate de către apelanta pârâtă SC I.D.C. SA prin întâmpinările depuse rezultă că terenul predat reclamantei în folosință prezintă o înclinație (pantă) pe o suprafață de 116,50 m 2 de peste de 30 de grade, ceea ce face improprie folosirea respectivei suprafețe de teren potrivit afecțiunii acesteia, de curte. În ceea ce privește apelul declarat de P.D.

Curtea de Apel a reținut în principal că din nici unul din actele depuse în probatoriu: planuri de situație, memorii tehnice, planuri de sistematizare, documentații cadastrale sau contracte, nu face vreo referire expresă și nu conține vreun marcaj care să semnalizeze vreo curbă de nivel sau vreo cotă de nivel (pantă de 36 - 37 de grade sau diferență de nivel de 1,9 – 2,6 m), astfel încât se prezumă, în conformitate cu obiceiul locului, al zonei de relief de câmpie unde se află imobilul, că suprafața de teren afectată unei case de locuit și curte aferentă trebuie să fie plană, denivelările constatate de către rapoartele de expertiză topo, de aproximativ 3 m adâncime, făcând-o improprie utilizării conform afecțiunii sale și voinței părților astfel cum a fost consemnată prin Contractul nr. 211/2004.

Împotriva Deciziei comerciale nr. 121 din 22 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs SC I.D.C. SA criticând-o pentru nelegalitate arătând că: 1. instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.); 2. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.); 3. hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.); 4. instanța, interpretând greșit actele deduse judecății, a schimbat și natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.); 5. au fost greșit interpretate și aplicate dispozițiile art. 977 - 985, art. 969, art. 970 și art. 1312 alin. (2) C. civ., hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). Intimatul P.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată și prin concluziile scrise reclamantul a solicitat printre alte cereri și obligarea pârâtei SC I.D.C. SA la predarea întregii suprafețe de teren rezervate și a respectării dimensiunilor stabilite; obligarea pârâtei la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare pentru vila tip M. și terenul în suprafață de 548,50 m 2 . Prin Sentința comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2009 s-a admis cererea formulată de către reclamant, pârâta fiind obligată să predea reclamantului întreaga suprafață de teren rezervată de 548,50 m 2 și să respecte dimensiunile terenului stabilite în Contractul de execuție cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 încheiat între părți (respectiv să predea reclamantului inclusiv diferența în minus de 10,82 m 2 rezultată din măsurători).

Prin Decizia comercială nr. 121 din 22 februarie 2010 instanța de apel a schimbat în parte Sentința comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2009 în sensul că a obligat pârâta să predea reclamantului suprafața de 548,50 m 2 astfel: suprafața lipsă de 13,50 m 2 și suprafața de 83 m 2 imposibil de utilizat să fie predate conform identificării efectuate prin raportul de expertiză întocmit de expertul ing. C.N. din terenul proprietatea pârâtei situat la est față de vila M., iar suprafața de 452 m 2 conform identificării efectuate prin același raport de expertiză. Deși nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ. o cerere de completare a terenului cu o suprafață învecinată instanța de apel a dispus completarea terenului reclamantului cu un teren învecinat și neidentificat dintre cele trei terenuri cu numere cadastrale distincte.

Este adevărat că prin cererea de apel apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a Sentinței comerciale nr. 13688 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București și obligarea pârâtei la predarea suprafeței totale de 548,50 m 2 astfel: suprafața lipsă de 13,50 m 2 și suprafața de 83 m 2 să fie predate conform raportului de expertiză ing. C.N. din terenul proprietatea pârâtei situat la est față de Vila M., iar suprafața de 452 m 2 conform identificării făcute de același raport de expertiză, însă această cerere a fost formulată prin intermediul cererii de apel, adică în contradicție cu dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată.

Așa cum am arătat deja atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin concluziile scrise depuse în fața primei instanțe s-a solicitat obligarea SC I.D.C. SA la predarea întregii suprafețe de teren rezervate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru vila tip M. și terenul în suprafață de 548,50 m 2 . Or, conform contractului de execuție construcție cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 obiectul constă în edificarea construcției tip M. în suprafață de 548,50 m 2 . Cu alte cuvinte părțile au convenit ca imobilul să aibă o anumită suprafață și nu au stabilit expres ca această suprafață să fie plană. De asemenea nu este lipsit de relevanță de a sublinia faptul că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că la vest se află lotul 14 A vândut unei alte persoane, iar la est și sud se află alei de acces cu utilități subterane care sunt afectate de servituți către ceilalți proprietari din complex.

Față de aceste considerente Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora modificarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat de către recurentă potrivit căruia se poate solicita modificarea hotărârii când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, Înalta Curte reține că este neîntemeiat și urmează a fi înlăturat pentru următoarele considerente: În argumentarea acestui motiv recurenta a susținut că instanța de apel a denaturat motivele de apel formulate de ea, nu le-a examinat, nu a argumentat respingerea lor, nu a motivat soluția de a da valoare concluziilor raportului de expertiză efectuat de către expertul C.N., iar hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Susținerile recurentei sunt nefondate deoarece din examinarea deciziei recurate prin prisma criticilor subsumate motivului 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a constatat că hotărârea cuprinde în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul că instanța interpretând greșit actele deduse judecății, a schimbat și natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, Înalta Curte reține că în cauza de față instanța de apel nu a schimbat natura ori înțelesul actului juridic dedus judecății. Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context că literatura de specialitate a statuat că recurenta va trebui să arate în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii ori înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru ca instanța de recurs să dea curs acestui motiv și în consecință să admită recursul.

Din motivarea cererii recurenta nu arată concret în ce constă schimbarea naturii sau înțelesul actului juridic ci a afirmat în principal că argumentarea instanței de apel capătă accente jurnalistice și nu are legătură cu prevederile contractuale, făcând trimitere în principal la înscrisuri și raportul de expertiză întocmit de expertul C.N.. Or, aprecierea probelor administrate în cauză și interpretarea lor este o chestiune de fapt care nu poate fi criticată în recurs conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 977 - 985, art. 969, art. 970 și art. 1312 alin. (2) C. civ., Înalta Curte reține față de împrejurarea de fapt că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 980 C. civ.

care prevăd că dispozițiile îndoioase se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul. În prezenta cauză, nu există o asemenea dispoziție „îndoioasă” în contractul încheiat între părți aptă a fi interpretată. Dimpotrivă din Contractul de execuție de construcție cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 rezultă cu claritate obiectul contractului, prețul, obligațiile părților, neexecutarea obligațiilor contractuale și formalitățile ulterioare achitării și predării construcției. Față de faptul că clauzele contractuale sunt clare, deci nu se pune problema unei clauze obscure, Înalta Curte reține că în mod eronat instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 980 C. civ. și în consecință și a art. 1312 alin. (1) C. civ.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta SC I.D.C. SA Voluntari împotriva Deciziei comerciale nr. 121 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, va modifica în parte decizia recurată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantul P.D.; va menține restul dispozițiilor deciziei recurate și va obliga intimatul reclamant P.D. la 3554,13 RON cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC I.D.C. SA Voluntari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta SC I.D.C. SA Voluntari împotriva Deciziei comerciale nr. 121 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,. Modifică în parte decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul P.D.. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate. Obligă intimatul reclamant P.D. la 3554,13 RON cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC I.D.C. SA Voluntari. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.