ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 378/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 378/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința comercială nr. 4699 din 5
aprilie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția
necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a capetelor 1-4
de cerere formulate de reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta SC I.D.C. SA
în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București și a disjuns capetele 5-6 de
cerere, dispunând înregistrarea lor separat.
Astfel s-a înregistrat Dosarul nr. 16171/3/2007,
având ca obiect cererea formulată de reclamantul P.D. în contradictoriu cu
pârâta SC I.D.C. SA de obligare a pârâtei la predarea întregii suprafețe de
teren rezervate și a respectării dimensiunilor stabilite și obligarea pârâtei
la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru vila M. și terenul în
suprafață de 548,50 m
2
situate în Voluntari, cu cheltuieli de
judecată
.
Prin Sentința
comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.D. și a obligat pârâta
SC I.D.C. SA să predea reclamantului întreaga suprafață de teren rezervată de
548,50 m
2
și să respecte dimensiunile terenului stabilite în Contractul
de execuție construcție cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 încheiat
între părți (respectiv să predea reclamantului inclusiv diferența în minus de
10,82 m
2
. rezultată din măsurători).
A obligat pârâta să
încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare pentru vila M. și
terenul în suprafață de 548,50 m
2
, în condițiile capitolului VIII
„Formalități ulterioare achitării și predării construcției” din Contractul de
execuție construcții cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 încheiat între
părți.
A obligat pârâta la
cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, în sumă de 1.400 RON.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut în esență că între reclamant, în calitate de
cumpărător – promitent, și pârâtă, în calitate de proprietar, s-a încheiat la
data de 6 iunie 2004 un contract de rezervare lot având ca obiect vânzarea cu
plata în rate pentru imobilul tip M. amplasat pe lotul 14 în suprafață de 548,50
m
2
.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel pârâta SC I.D.C. SA și reclamantul P.D., apelurile
fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Prin apelul său,
pârâta SC I.D.C. SA a susținut că soluția instanței de fond este greșită, în
speță terenul predat reclamantului corespunzând, ca suprafață, cu prevederile
contractuale, iar instanța de fond nu a motivat soluția de a da valoare
concluziilor raportului de expertiză efectuat de către expert F.C., deși în
cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză tehnică specialitatea topo.
Apelanta – pârâtă a
susținut că cele două rapoarte de expertiză nu sunt lămuritoare și oferă
soluții de ordin tehnic imposibil de realizat.
A mai arătat apelanta
pârâtă că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au
format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate
apărările pârâtei, motivarea sentinței în ceea ce privește primul capăt de
cerere rezumându-se la a prelua, parțial, concluziile raportului de expertiză
efectuat de expertul C.N..
Cât privește cel
de-al doilea capăt de cerere, până la data introducerii cererii de chemare în
judecată, 5 februarie 2007, reclamantul achitase doar 65% din valoarea totală a
contractului, respectiv 134.158 euro plus TVA, din valoarea de 206.817 euro
plus TVA.
În drept art. 282 și
urm. C. proc. civ.
Reclamantul P.D. a
criticat prin apelul său hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Reclamantul a arătat
că a menționat prin cererea de chemare în judecată faptul că pârâta încearcă
să-i predea un teren din care 116,50 m
2
reprezintă teren cu o pantă
de 37 grade și că, deși în aparență instanța de fond a admis acțiunea, în
realitate a respins cererea formulată, obligând practic pârâta să predea doar o
suprafață de 10,82 m
2
.
A arătat reclamantul
apelant că prin contractul de execuție Construcții cu plata în rate nr. 211 din
31 august 2004 s-a convenit cumpărarea de la pârâtă a unei suprafețe de teren
de 548,50 m
2
. conform planului de sistematizare anexat.
Atât planul de
sistematizare, cât și planul de lotizare întocmit pentru pârâtă de către SC E.C.
SRL în luna august 2004, conținând descrierea lotului L14, precum și planul de
situație întocmit de pârâtă la 30 august 2004, documentația cadastrală a
lotului L14 întocmită de SC G.C. SRL pentru pârâtă la 25 aprilie 2005, nu
cuprind și nu prevăd existența unei suprafețe de 83 m
2
din totalul
de 548,50 m
2
care ar avea o pantă de 36 - 37 grade sau diferența de
nivel de 1,9 – 2,6 m.
De asemenea, a arătat
apelantul reclamant, nici contractul și nici unul dintre planurile menționate
nu face referire și nu conține marcată vreo curbă de nivel sau vreo cotă care
ar fi stabilit configurația terenului.
Prin Decizia comercială
nr. 121 din 22 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București s-a
respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC I.D.C. SA; s-a admis apelul
declarat de reclamantul P.D. împotriva Sentinței comerciale nr. 13688 din 11
decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București; a fost schimbată în parte Sentința
comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2009 a Tribunalului București în sensul
că a fost obligată pârâta să predea reclamantului, suprafața de 548,50 m
2
astfel: suprafața lipsă de 13,50 m
2
și suprafața de 83 m
2
imposibil de utilizat să fie predate conform identificării efectuate prin
raportul de expertiză întocmit de expertul ing. C.N. din terenul proprietatea
pârâtei situat la Est față de Vila M., iar suprafața de 452 m
2
conform identificării efectuate prin același raport de expertiză.
Pentru a se pronunța
astfel instanța de apel a reținut în principal că apelul declarat de pârâta SC
I.D.C. SA este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica adusă
hotărârii apelate de către pârâtă constă în aceea că hotărârea este nemotivată
în fapt și în drept, conform dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.
civ., celelalte motive de apel constituindu-se, practic, în critici ale celor
două rapoarte de expertiză topo efectuate în cauză care „nu sunt lămuritoare
și, în orice caz, oferă soluții de ordin tehnic imposibil de realizat”.
Deși în apelul
propriu pârâta susține că hotărârea instanței de fond nu este motivată, în întâmpinarea
formulată la apelul declarat de către reclamant, pârâta arată că : „În
considerentele sentinței s-a reținut în mod corect că...” și că „…instanța a
stabilit fără echivoc că pretenția reclamantei de a-i fi predată o suprafață de
teren perfect plană excede înțelegerii părților”.
Așadar, a reținut
instanța de apel că hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în
drept conform dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de fond arătând pe ce probatorii și-a întemeiat soluția. Faptul că
argumentele (considerentele) instanței de fond nu convin în totalitate pârâtei
apelante nu determină concluzia că hotărârea este nemotivată.
După cum a arătat
instanța de apel, pârâta nu a criticat soluția instanței de fond pe care o
califică a fi „greșită”, ci doar rapoartele de expertiză tehnică topo efectuate
în cauză, deși a susținut că instanța de fond nu a ținut seama de aceste
rapoarte de expertiză, ci doar „ a înțeles să valorifice, parțial, concluziile
raportului de expertiză efectuat de către expertul tehnic F.C.”, sau că
„instanța nu a motivat soluția de a da valoare concluziilor raportului de
expertiză efectuat de către expertul tehnic F.C.”.
Instanța de apel a
reținut că din analiza probatoriilor administrate în cele două faze procesuale,
cât și din propriile susțineri efectuate de către apelanta pârâtă SC I.D.C. SA prin
întâmpinările depuse rezultă că terenul predat reclamantei în folosință
prezintă o înclinație (pantă) pe o suprafață de 116,50 m
2
de peste
de 30 de grade, ceea ce face improprie folosirea respectivei suprafețe de teren
potrivit afecțiunii acesteia, de curte.
În ceea ce privește apelul
declarat de P.D. Curtea de Apel a reținut în principal că din nici unul din
actele depuse în probatoriu: planuri de situație, memorii tehnice, planuri de
sistematizare, documentații cadastrale sau contracte, nu face vreo referire
expresă și nu conține vreun marcaj care să semnalizeze vreo curbă de nivel sau
vreo cotă de nivel (pantă de 36 - 37 de grade sau diferență de nivel de 1,9 –
2,6 m), astfel încât se prezumă, în conformitate cu obiceiul locului, al zonei
de relief de câmpie unde se află imobilul, că suprafața de teren afectată unei
case de locuit și curte aferentă trebuie să fie plană, denivelările constatate
de către rapoartele de expertiză topo, de aproximativ 3 m adâncime, făcând-o improprie
utilizării conform afecțiunii sale și voinței părților astfel cum a fost
consemnată prin Contractul nr. 211/2004.
Împotriva Deciziei
comerciale nr. 121 din 22 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a V-a comercială, a declarat recurs SC I.D.C. SA criticând-o pentru
nelegalitate arătând că: 1. instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct.
5 C. proc. civ.); 2. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304
pct. 7 C. proc. civ.); 3. hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct.
7 C. proc. civ.); 4. instanța, interpretând greșit actele deduse judecății, a
schimbat și natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora (art.
304 pct. 8 C. proc. civ.); 5. au fost greșit interpretate și aplicate
dispozițiile art. 977 - 985, art. 969, art. 970 și art. 1312 alin. (2) C. civ.,
hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Intimatul P.D. a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și
lucrările dosarului Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea de
chemare în judecată și prin concluziile scrise reclamantul a solicitat printre
alte cereri și obligarea pârâtei SC I.D.C. SA la predarea întregii suprafețe de
teren rezervate și a respectării dimensiunilor stabilite; obligarea pârâtei la
încheierea Contractului de vânzare-cumpărare pentru vila tip M. și terenul în
suprafață de 548,50 m
2
.
Prin Sentința
comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2009 s-a admis cererea formulată de către
reclamant, pârâta fiind obligată să predea reclamantului întreaga suprafață de
teren rezervată de 548,50 m
2
și să respecte dimensiunile terenului
stabilite în Contractul de execuție cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004
încheiat între părți (respectiv să predea reclamantului inclusiv diferența în
minus de 10,82 m
2
rezultată din măsurători).
Prin Decizia
comercială nr. 121 din 22 februarie 2010 instanța de apel a schimbat în parte Sentința
comercială nr. 13688 din 11 decembrie 2009 în sensul că a obligat pârâta să
predea reclamantului suprafața de 548,50 m
2
astfel: suprafața lipsă
de 13,50 m
2
și suprafața de 83 m
2
imposibil de utilizat
să fie predate conform identificării efectuate prin raportul de expertiză
întocmit de expertul ing. C.N. din terenul proprietatea pârâtei situat la est
față de vila M., iar suprafața de 452 m
2
conform identificării
efectuate prin același raport de expertiză.
Deși nu a fost
formulată în termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ. o cerere de completare
a terenului cu o suprafață învecinată instanța de apel a dispus completarea
terenului reclamantului cu un teren învecinat și neidentificat dintre cele trei
terenuri cu numere cadastrale distincte.
Este adevărat că prin
cererea de apel apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului, schimbarea
în parte a Sentinței comerciale nr. 13688 din 11 decembrie 2008 pronunțată de
Tribunalul București și obligarea pârâtei la predarea suprafeței totale de
548,50 m
2
astfel: suprafața lipsă de 13,50 m
2
și
suprafața de 83 m
2
să fie predate conform raportului de expertiză
ing. C.N. din terenul proprietatea pârâtei situat la est față de Vila M., iar
suprafața de 452 m
2
conform identificării făcute de același raport
de expertiză, însă această cerere a fost formulată prin intermediul cererii de
apel, adică în contradicție cu dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
potrivit cărora în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în
judecată.
Așa cum am arătat
deja atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin concluziile scrise
depuse în fața primei instanțe s-a solicitat obligarea SC I.D.C. SA la predarea
întregii suprafețe de teren rezervate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare
pentru vila tip M. și terenul în suprafață de 548,50 m
2
. Or, conform
contractului de execuție construcție cu plata în rate nr. 211 din 31 august
2004 obiectul constă în edificarea construcției tip M. în suprafață de 548,50 m
2
.
Cu alte cuvinte
părțile au convenit ca imobilul să aibă o anumită suprafață și nu au stabilit
expres ca această suprafață să fie plană.
De asemenea nu este
lipsit de relevanță de a sublinia faptul că din înscrisurile existente la
dosarul cauzei rezultă că la vest se află lotul 14 A vândut unei alte persoane,
iar la est și sud se află alei de acces cu utilități subterane care sunt
afectate de servituți către ceilalți proprietari din complex.
Față de aceste
considerente Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304
pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora modificarea unei hotărâri se poate cere
dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Referitor la motivul
prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat de către recurentă potrivit
căruia se poate solicita modificarea hotărârii când aceasta nu cuprinde
motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, Înalta Curte
reține că este neîntemeiat și urmează a fi înlăturat pentru următoarele
considerente:
În argumentarea
acestui motiv recurenta a susținut că instanța de apel a denaturat motivele de
apel formulate de ea, nu le-a examinat, nu a argumentat respingerea lor, nu a
motivat soluția de a da valoare concluziilor raportului de expertiză efectuat
de către expertul C.N., iar hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Susținerile
recurentei sunt nefondate deoarece din examinarea deciziei recurate prin prisma
criticilor subsumate motivului 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a constatat că
hotărârea cuprinde în considerente motivele de fapt și de drept pe care se
sprijină soluția dată.
În ceea ce privește
motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul că instanța
interpretând greșit actele deduse judecății, a schimbat și natura și înțelesul
lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, Înalta Curte reține că în cauza de
față instanța de apel nu a schimbat natura ori înțelesul actului juridic dedus
judecății.
Nu este lipsit de
relevanță de a sublinia în acest context că literatura de specialitate a
statuat că recurenta va trebui să arate în motivarea căii de atac în ce constă
schimbarea naturii ori înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest
sens nefiind suficientă pentru ca instanța de recurs să dea curs acestui motiv
și în consecință să admită recursul. Din motivarea cererii recurenta nu arată
concret în ce constă schimbarea naturii sau înțelesul actului juridic ci a
afirmat în principal că argumentarea instanței de apel capătă accente
jurnalistice și nu are legătură cu prevederile contractuale, făcând trimitere
în principal la înscrisuri și raportul de expertiză întocmit de expertul C.N..
Or, aprecierea probelor administrate în cauză și interpretarea lor este o
chestiune de fapt care nu poate fi criticată în recurs conform art. 304 pct. 8 C.
proc. civ.
În ceea ce privește
motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul
că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 977 - 985,
art. 969, art. 970 și art. 1312 alin. (2) C. civ., Înalta Curte reține față de
împrejurarea de fapt că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 980
C. civ. care prevăd că dispozițiile îndoioase se interpretează după obiceiul
locului unde s-a încheiat contractul.
În prezenta cauză, nu
există o asemenea dispoziție „îndoioasă” în contractul încheiat între părți
aptă a fi interpretată.
Dimpotrivă din Contractul
de execuție de construcție cu plata în rate nr. 211 din 31 august 2004 rezultă
cu claritate obiectul contractului, prețul, obligațiile părților, neexecutarea
obligațiilor contractuale și formalitățile ulterioare achitării și predării
construcției.
Față de faptul că
clauzele contractuale sunt clare, deci nu se pune problema unei clauze obscure,
Înalta Curte reține că în mod eronat instanța de apel a aplicat dispozițiile art.
980 C. civ. și în consecință și a art. 1312 alin. (1) C. civ.
Având în vedere
considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art.
304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta SC I.D.C.
SA Voluntari împotriva Deciziei comerciale nr. 121 din 22 februarie 2010 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, va modifica în parte decizia
recurată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantul P.D.; va
menține restul dispozițiilor deciziei recurate și va obliga intimatul reclamant
P.D. la 3554,13 RON cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC I.D.C. SA
Voluntari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul
declarat de pârâta SC I.D.C. SA Voluntari împotriva Deciziei comerciale nr. 121
din 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,.
Modifică în parte
decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul P.D..
Menține restul
dispozițiilor deciziei recurate.
Obligă intimatul
reclamant P.D. la 3554,13 RON cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC
I.D.C. SA Voluntari.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 ianuarie 2011.