ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2019

HOTĂRÂRE

12.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 29 ianuarie 2018, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 50.000 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea animalelor (22 capete bovine) vândute acestora la data de 23 ianuarie 2015 și pe care aceștia cu rea credință refuză să o mai achite.

Judecătoria Reșița, prin Sentința nr. 1770 din data de 27 septembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și a reținut că obligația de predare a bovinelor s-a executat la locul încărcării acestora, iar obligația de plată a acestora trebuie să se realizeze la locul descărcării acestora, adică în localitatea Coșoveni, jud. Dolj.

În consecință, în ceea ce privește instanța competentă, instanța a arătat că Judecătoria Craiova este judecătoria în circumscripția căreia se află locul destinației bovinelor unde reclamanta solicită executarea unei obligații de plată, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Judecătoria Craiova, secția civilă, prin Sentința nr. 329 din data de 16 ianuarie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Reșița. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Chiar dacă pârâta B. a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale întemeiate pe dispozițiile art. 107 și 112 din C. proc. civ. (pârâta are domiciliul în Craiova) și art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., instanța a reținut, în conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 și cu mențiunile din Angajamentul din data de 23 ianuarie 2015, că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Reșița, ca instanța în a cărei rază teritorială se află locul prevăzut în contract pentru executarea în parte a obligației de plată a prețului (20.000 de RON achitați la momentul întocmirii angajamentului în Comuna Berzovia, Sat Fizeș), întrucât reclamanta a ales una din instanțele competente alternativ să soluționeze cauza, anume Judecătoria Reșița.

S-a arătat că excepția de necompetență teritorială întemeiată pe dispozițiile art. 107 și 112 din C. proc. civ. prin care se solicita declinarea competenței către Judecătoria Craiova trebuia să fie respinsă ca neîntemeiată, în condițiile în care reclamanta avea posibilitatea să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente, lucru pe care l-a făcut, formulând acțiunea la Judecătoria Reșița și ca atare pârâta nu putea invoca necompetența instanței și declinarea competenței către instanța de la domiciliul ei, Judecătoria Craiova.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 50.000 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea animalelor (22 capete bovine) vândute acestora la data de 23 ianuarie 2015 și pe care aceștia cu rea-credință refuză să o mai achite.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Reșița în soluționarea cauzei, având în vedere că domiciliul pârâtei B. se află în municipiul Craiova și că executarea obligației a avut loc în localitatea Coșoveni, jud. Dolj, arătând că Judecătoriei Craiova îi aparține competența teritorială de soluționare a cauzei.

Prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract."

Înalta Curte reține că în înscrisul intitulat "Angajament" încheiat între A. și C., aflat la dosarul Judecătoriei Reșița, nu este prevăzut locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, pentru a fi incident cazul de competență alternativă prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., situație care impune determinarea instanței competente potrivit regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în temeiul dispozițiilor legale invocate, având în vedere că prin întâmpinare pârâții au invocat în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Reșița, susținând competența teritorială a Judecătoriei Craiova, ca instanță de la domiciliul pârâtei B., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.