ÎCCJ, decizie (scj.ro #82259)

Raport de drept internațional

privat. Recunoașterea hotărârii instanței străine privitoare la adopția

unui român.

Cuprins

pe materii

. Drept internațional privat. Recunoașterea hotărârii străine

privitoare la adopția unui român de către un cetățean stăin.

Index

alfabetic

. Drept internațional privat.

-

Hotărârea instanței străine.

-

Executor judecătoresc.

-

Adopția românului de către străin.

Legea nr. 105/1992: art. 151 pct. 2, art. 168 alin. 2

Instanțele române sunt exclusiv competente să judece procesele privind

raporturile de drept internațional privat enumerate în art. 151 al Legii nr.

105/1992 printre care „ încuviințarea adopției dacă cel ce urmeazăă a fi

adoptatare domiciliul în românia și este cetățean român sau străin fără

cetățenie” (pct. 2 al articolului citat).

Ca urmare, încazul enunțat, recunoașterea hotărârii străine, în

domeniul arătat, poate fi refuzată, conform alin. 1 pct. 2 al art. 168 din

Legea nr. 105/1992.

Se exceptează însă, cazul în care soluția din hotărârea străină nu

diferă de soluția la care s-ar fi ajuns potrivit legii române, caz în care nu

se poate refuza recunoașterea hotărârii străine, conform alin. 2 al art. 168

susmenționat.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2793 din 8 aprilie

2005.

La data de 19 iunie 2003, petiționarul D.D. a solicitat în

contradictoriu cu intimatul B.K. să fie recunoscute pe teritoriul României

efectele hotărârii judecătorești de adopție date în dosarul nr.XVI 0024/99 de

Tribunalul pentru tutelă din Erlangen – Germania, rămasă definitivă la 29

septembrie 2000.

În motivarea cererii s-a arătat că, prin menționata hotărâre, a fost admisă

solicitarea lui B.K., care este soțul mamei sale, vizând adopția reclamantului.

În consecință, reclamantul a devenit, din punct de vedere juridic, fiul

intimatului, luând și numele de familie al acestuia. Cum reclamantul este

cetățean român, formalitățile ulterioare adopției fac necesară recunoașterea

hotărârii judecătorești pronunțate în Germania și pe teritoriul României.

Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr.526 din 23 iunie 2003 a respins

cererea cu motivarea că potrivit art. 151 pct. 2 din Legea nr.105/1992,

instanțele române au competența exclusivă de a judeca procesele privind

raporturile de drept internațional privat ce vizează încuviințarea adopției

dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România și este cetățean

român, așa cum este cazul în speță.

Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr. 161 din 6 octombrie 2003 a

Curții de Apel Cluj care a respins ca nefondat, cu o motivare similară, apelul

declarat de petiționar.

Recursul reclamantului este fondat.

Ambele instanțe au soluționat cererea fără a cerceta îndeplinirea condițiilor

ei de fond și rezumându-se la a stabili, pe cale de excepție, competența

materială exclusivă a instanțelor românești în materie de adopție, dacă cel

adoptat este cetățean român și are domiciliul în România.

Aceste punct de vedere ignoră însă prevederile art.168 alin. 2 din Legea

nr.105/1992, potrivit cărora „recunoașterea hotărârii străine nu poate fi

refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a

aplicat o altă lege decât cea determinată de dreptul internațional privat

român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și  capacitatea

unui cetățean român, iar soluția  adoptată diferă de cea la care s-ar fi

ajuns potrivit legislației române.

Or, în speță, există suficiente date din care rezultă că petiționarul, care

este major, a fost crescut de adoptator (soțul mamei sale), iar pe de altă

parte hotărârea de încuviințare a adopției a produs efecte juridice, inclusiv

sub aspectul numelui de familie al petiționatului, care între timp s-a

căsătorit și are un copil.

Aceste împrejurări pot face admisibilă cererea în condițiile textului citat, în

măsura în care ele sunt temeinic dovedite.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că rezolvarea cauzei pe excepție, fără

cercetarea condițiilor de admisibilitate a cererii este greșită.

În consecință, s-a admis recursul și s-a casat sentința cu trimiterea cauzei

pentru rejudecarea apelului.