ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 921/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/24.09.2014 ca nelegal și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că raportul de evaluare este lovit de nulitate, în condițiile în care la 01.10.2009 între reclamant și numitul B., deputat în circumscripția Ploiești, s-a încheiat contractul civil nr. x având ca obiect prestarea de activități de consiliere pe probleme sociale.

Reclamantul a arătat că a încheiat convenția nr. x/2009 în baza art. 38 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, sintagma de colaborator este confirmată și de art. 2 din anexa V la Legea nr. 53/1991, ce statuează că pentru unele lucrări cu caracter ocazional pot fi folosiți colaboratori plătiți cu ora, tariful orar stabilindu-se corespunzător cu salariul de bază prevăzut de lege pentru funcția respectivă, aceasta fiind situația contractului de prestări servicii. Raporturile dintre părțile semnatare ale convenției au fost de colaborare, A. neactivând în cabinetul parlamentarului sau ca angajat cu carte de muncă, înscrisul invocat fiind un veritabil contract de prestări de servicii.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 108 din data de 12 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că incompatibilitatea reglementată de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 este incidentă pentru exercitarea oricăror altor funcții salarizate, nesalarizate și/sau indemnizate cu funcția de manager persoană fizică, nefiind condiționată de încheierea unui contract individual de muncă în sensul prevăzut de Codul muncii, fiind suficient ca funcția să fie salarizată, nesalarizată și/sau indemnizată, iar în prezenta cauză A. a exercitat funcția de consilier, în baza contractului civil nr. x/1.10.2009, obținând venituri lunare din derularea acestei convenții, astfel că se circumscrie noțiunii de funcție așa cum este reliefată mai sus.

Mai mult decât atât, în cadrul birourilor parlamentare, personalul poate fi angajat fie prin încheierea unui contract de muncă, fie a unei convenții civile, ambele pe durată determinată, cum prevede art. 38 din Legea nr. 96/2006, incompatibilitatea reglementată de art. 180 alin. (1) lit. a) din legea privind reforma în domeniul sănătății nu impune ca funcția exercitată în paralel cu cea de manager, să aibă ca temei un contract individual de muncă, fiind suficient ca aceasta să fie salarizată, nesalarizată și/sau indemnizată și să nu se regăsească în situațiile de excepție enumerate de norma legală specială, ori în prezenta cauză, consilierea pe probleme sociale efectuată de A. nu a vizat o funcție sau o activitate în domeniul medical în aceeași unitate sanitară, o activitate didactică, de cercetare științifică și de creație literar-artistică.

De asemenea, Curtea a apreciat că sunt lipsite de relevanță argumentele potrivit cărora nu poate fi reținut cazul de incompatibilitate reglementat de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 pentru o prestare de servicii de consiliere, realizată în baza contractului nr. x/1.10.2009, în cauză nefiind vorba de o funcție în sensul normei legale, întrucât pentru personalul angajat în cadrul birourilor parlamentare se pot încheia atât contracte de muncă cât și convenții civile, cum prevede art. 38 alin. (12) din Legea nr. 96/2006, A. a fost angajat cu convenție civilă, veniturile obținute de acesta au avut caracter de continuitate, nefiind ocazionale, chiar dacă a fost stabilit un tarif pe oră, din cuantumul sumelor evidențiate în fișele fiscale emise de Camera Deputaților - pentru venituri obținute din salarii, rezultă că activitatea de consiliere pe probleme sociale a fost exercitată pentru un număr de ore apropiat de durata normală a programului legal de muncă săptămânal/lunar, astfel că în realitate reclamantul a îndeplinit o funcție, ce nu putea fi exercitată în paralel cu cea de manager al Spitalului de Boli Infecțioase Ploiești.

2.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, invocând motivele prevăzute la art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În concret, recurentul - reclamant a invocat că starea de incompatibilitate vizează o singură situație și anume, exercitarea unei alte funcții în baza unui contract individual de muncă, întrucât cumulul de funcții privește încheierea a două sau mai multe contracte de muncă.

În speță, concomitent cu funcția de manager spital, recurentul a desfășurat o activitate de consiliere pe probleme sociale în baza unei convenții civile, care reprezintă activitate desfășurată în afara raporturilor de muncă.

Astfel, prin contractul civil x/2009, contestatorul se obligă să presteze ocazional activitate de consiliere pe probleme sociale pentru care a fost plătit cu un tarif de 16 RON pe oră, corespunzător cu salariul de bază prevăzut de lege pentru funcția de consilier. Această convenție civilă nu cuprinde niciuna din cauzele principale care să confirme existența unui raport de muncă, respectiv funcția, durata muncii exprimată în ore, zi sau ore/săptămână, timpul de muncă cu norma întreagă sau cu fracțiune de normă, locul de muncă.

Recurentul a susținut, de asemenea, că instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse la data de 12 mai 2015, dată când a reținut cauza în pronunțare.

În opinia recurentului, cele două înscrisuri - adresa nr. x emisă de Camera deputaților, în care se menționează în mod explicit că obiectul contractului civil x/2009 l-a constituit prestarea unor activități de consiliere pe probleme sociale și nu exercitarea funcției de consilier, precum și adresa domnului deputat B., ar fi fost edificatoare pentru soluționarea cauzei.

2.2. Apărările intimatei-pârâte Agenția Națională de Integritate

Intimata-pârâtă ANI a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că, față de circumstanțele cauzei, în privința recurentului-reclamant în mod corect, prin raportul de evaluare contestat, s-a reținut existența stării de incompatibilitate în sensul art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 septembrie 2017, fixând termen pentru judecarea recursului la data de 20.02.2018.

Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că argumentele de fapt și de drept demonstrează că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor formulate de părți pe parcursul procesului raportat la materialul probator administrat în cauză și la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, reținându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere referirea în conținutul hotărârii a tuturor înscrisurilor prin care părțile au înțeles să convingă instanța de judecată.

În ceea ce privește criticile privind greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material referitoare la reținerea stării de incompatibilitate, instanța de recurs constată că sunt neîntemeiate.

Astfel, în cauză, starea de incompatibilitate a fost stabilită de Agenția Națională de Integritate în raport cu funcția de manager al Spitalului de Boli Infecțioase Ploiești și funcția de consilier în cadrul Biroului parlamentar al deputatului B., fiind incidente prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

Potrivit prevederilor art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006:

"funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a) exercitarea oricăror altor funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate, cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical, didactic și de studiu profesional, al cercetării științifice și al creației literar artistice."

Instanța de fond și-a însușit concluziile autorității publice și a confirmat existența stării de incompatibilitate, argumentând că în baza convenției intervenite între A. și Biroul Parlamentarului B., reclamantul a îndeplinit funcția de consilier pe probleme sociale, cum rezultă din conținutul contractului civil nr. x/1.10.2009, în baza căruia au fost obținute lunar veniturile evidențiate în fișele emise pentru anii 2009-2012 de Camera Deputaților, ce au fost declarate la A.J.F.P. Prahova.

În mod corect a reținut instanța de fond că incompatibilitatea reglementată de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 este incidentă pentru exercitarea oricăror altor funcții salarizate, nesalarizate și/sau indemnizate cu funcția de manager persoană fizică, nefiind condiționată de încheierea unui contract individual de muncă în sensul prevăzut de Codul muncii, fiind suficient ca funcția să fie salarizată, nesalarizată și/sau indemnizată.

Fapt de necontestat recurentul-reclamant a încălcat dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, desfășurând, concomitent cu funcția de manager spital, o activitate remunerată și care nu se încadrează în categoriile de activități exceptate de dispozițiile anterior menționate.

Astfel, în cauză, reclamantul A., în baza contractului civil nr. x/1.10.2009, a obținut venituri lunare din derularea acestei convenții, iar veniturile obținute de acesta au avut caracter de continuitate, nefiind ocazionale, activitatea de consiliere pe probleme sociale fiind exercitată pentru un număr de ore apropiat de durata normală a programului legal de muncă.

În aprecierea caracterului de funcție de consilier în cadrul biroului parlamentar, instanța de control judiciar reține că natura unei funcții este determinată de specificul atribuțiilor exercitate, iar nu de elementele formale ale raportului juridic, așa cum sunt cele referitoare la denumirea contractului încheiat.

Nici din perspectiva legiuitorului, existența incompatibilității nu este condiționată de modul în care funcția este exercitată, respectiv în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenții civile, aspect ce rezultă în mod evident din dispozițiile art. 38 din Legea nr. 96/2006.

În fine, Înalta Curte reține că stabilirea unei incompatibilități se justifică pe existența unui conflict real între cele două funcții, care ar avea consecințe negative asupra modului lor de exercitare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1410/2010 s-a reținut că în ceea ce privește interdicția stabilită de dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 cu privire la deținerea unei demnități sau funcții elective în stat, aceasta este justificată de importanța și complexitatea funcției de manager de spital, care presupune o dedicare totală a persoanei exercitării acestei funcții. Ocuparea, concomitent, a oricărei alte funcții sau desfășurarea altor activități, cu excepția celor prevăzute de lege, ar impieta asupra modului de desfășurarea a activității manageriale.

Este adevărat că, deși decizia Curții Constituționale privește aceeași prevedere legală, nu se poate aplica prin analogie în cauza de față, întrucât vizează interdicția stabilită prin textul legal amintit referitoare la deținerea unei demnități sau funcții elective în stat.

Decizia nu este însă lipsită de relevanță în cadrul acestui litigiu în ceea ce privește scopul incompatibilității, după cum rezultă din considerentele anterior menționate.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 108 din 12 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2018.