ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 887/2018

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la nr. x/2017, contestatorul A. a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 1680/2016 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins solicitarea sa de reanalizare a cererii de transfer, respinsă în ședința secției pentru judecători din data de 24.11.2016, în principal obligarea pârâtului la reanalizarea cererii de transfer, în raport de criteriile avute în vedere la data de 24.11.2016, iar în măsura îndeplinirii criteriilor revocarea Hotărârii nr. 1567/2016 și transferarea sa de la Judecătoria Cluj-Napoca la Tribunalul Cluj, iar în subsidiar obligarea pârâtului la admiterea cererii de transfer formulată pentru sesiunea din 24.11.2016, cu consecința transferării de la Judecătoria Cluj-Napoca la Tribunalul Cluj, obligarea intimatului la efectuarea cuvenitelor mențiuni în ceea ce privește cariera, pentru situația admiterii cererii de transfer, începând cu momentul la care ar fi trebuit să opereze transferul, respectiv 01.01.2017.

În motivarea contestației, contestatorul a arătat că are funcția de judecător cu grad de tribunal în cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, în prezent este delegat începând cu data de 09.01.2017 la Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, și a solicitat transferul, în sesiunea de transferuri din noiembrie 2016 (ședința secției pentru judecători din data de 24.11.2016), la Tribunalul Cluj; au fost formulate 17 cereri, din care 4 admise (B., C., D. și E.), însă, prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, transmisă prin fax la data de 08.11.2016, doamna judecător D. a declarat că renunță la cererea de transfer la Tribunalul Cluj.

Prin Hotărârea nr. 1646/29.11.2016, secția pentru judecători a dispus revocarea Hotărârii nr. 1566/24.11.2016, ca urmare a solicitării doamnei judecător, având în vedere că la data de 08.11.2016 a înaintat renunțarea la transfer, anterior ședinței din data de 24.11.2016.

Văzând eroarea intervenită privind transferul doamnei judecător D., prin cererea din data de 28.11.2016 a solicitat reanalizarea solicitării de transfer formulată pentru ședința secției pentru judecători din data de 24.11.2016, prin Hotărârea nr. 1680/08.12.2016 fiind respinse solicitările formulate de reclamant și doamna judecător F. de reanalizare a cererilor de transfer respinse în ședința din 24.11.2016.

Reclamantul a arătat că Hotărârea CSM nr. 1567/24.11.2016, secția pentru judecători este nelegală în condițiile în care doamna judecător D. a renunțat la cererea de transfer anterior ședinței din data de 24.11.2016, respectiv la data de 08.11.2016, fiind evident că din culpa Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători s-a ajuns la respingerea cererii sale de transfer, fiind de subliniat faptul că revocarea hotărârii nr. 1566/24.11.2016 a operat la solicitarea doamnei judecător D., ca urmare a unei erori la momentul analizării cererilor, și nu ca urmare a urmare a solicitării doamnei judecător, survenită ulterior ședinței din 24.11.2016.

Rezultă cu ușurință că în raport de criteriile avute în vedere la selecția celor 4 judecători pentru cele 4 locuri vacante, pentru sesiunea de transfer din 24.11.2016 ar fi fost următorul care îndeplinea aceste criterii, aspect care rezultă și din cuprinsul hotărârii nr. 1567/24.11.2016, care arată că cele două colege (E. și D.) au fost preferate în considerarea vechimii mai mari la instanță, reclamantul având o vechime în magistratură superioară celorlalți candidați.

Pentru aceste considerente, reclamantul a apreciat că cele două hotărâri (Hotărârea nr. 1567/24.11.2016 și Hotărârea nr. 1680/08.12.2016) sunt nelegale și a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată, iar în dovedirea susținerilor sale a solicitat proba cu interogatoriu și înscrisuri.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția tardivității, iar in subsidiar a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

Cu privire la excepția inadmisibilității, a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (7) coroborat cu alin. (5) al aceluiași articol din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, lege specială și care se aplică cu precădere, hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație, de către orice persoană interesată, la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare sau publicare. De asemenea, legea specială prevede, printre atribuțiile Plenului, la art. 36 alin. (2), în mod expres, pe aceea de a soluționa contestațiile formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor date în materie disciplinară.

Hotărârea secției atacată prin contestația de față vizează cariera unui judecător, însă legea specială în domeniu impune o procedură de urmat în cazul în care se solicită revocarea, respectiv anularea unei hotărâri emise de una dintre secțiile Consiliului Superior al Magistraturii. Dispoziția expresă a legii, referitoare la calea de atac a contestației împotriva hotărârilor pronunțate de secții, care se soluționează de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, are caracterul unei proceduri administrative prealabile exercitării căii speciale de atac la instanța de control judiciar.

De asemenea, contestația este inadmisibilă și sub aspectul eludării procedurii prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor de transfer; deși obiectul prezentei contestații este Hotărârea secției pentru judecători nr. 1680/2016, în fapt contestatorul solicită revocarea Hotărârii secției pentru judecători nr. 1567/2016 prin care a fost respins transferul acestuia de la Judecătoria Cluj - Napoca la Tribunalul Cluj, această ultimă hotărâre nefiind atacată potrivit legii.

În apărare, intimatul a depus înscrisuri.

Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să se verifice dacă întâmpinarea a fost depusă cu respectarea termenului legal, iar în caz contrar să se facă aplicarea dispozțiilor art. 208 C. proc. civ., referitor la sancțiunea nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege, a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimat ca neîntemeiate.

Cu privire la excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile, contestatorul a arătat, pe de o parte, raportat la art. 193 alin. (1) C. proc. civ., că, în condițiile în care întâmpinarea nu a fost formulată în termenul legal, intimatul este decăzut din dreptul de a invoca excepția inadmisibilității. Pe de altă parte, a arătat că, față de art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea CSM contestată este o hotărâre care privește cariera și drepturile judecătorilor, motiv pentru care devin aplicabile prevederile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, astfel că hotărârea poate fi atacată direct cu contestație la ICCJ.

La termenul de judecată din data de 05.03.2017, Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 C. proc. civ., a rămas în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate invocată de intimat prin întâmpinare.

Înalta Curte constată că întâmpinarea a fost formulată de intimat în termenul legal de 25 de zile de la comunicarea contestației, potrivit dispozițiilor art. 201 alin. (1) C. proc. civ. Contestația a fost comunicată intimatului la data de 06.11.2017, iar întâmpinare a fost comunicată prin fax la data de 28.11.2017.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției de inadmisibilitate, invocată de întimat prin întâmpinare, care face de prisos, în tot, cercetarea celorlalte excepții invocate prin întâmpinare și în fond a cererii. Asupra acestei excepții, reține următoarele:

Contestatorul A. a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 1680/8.12.2016 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea de reanalizare a cererii de transfer respinsă prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1566/24.11.2016, în principal obligarea intimatului la reanalizarea cererii de transfer, iar în măsura îndeplinirii criteriilor revocarea Hotărârii nr. 1567/2016 și transferarea sa de la Judecătoria Cluj-Napoca la Tribunalul Cluj, în subsidiar obligarea intimatului la admiterea cererii de transfer formulată pentru sesiunea din 24.11.2016.

Excepția inadmisibilității contestației este întemeiată.

Dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. x, prin art. 7 alin. (1), prevăd obligativitatea persoanei care se consideră vătămată printr-un act administrativ individual, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, să solicite autorității publice emitente revocarea acestuia, iar art. 109 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, în cazurile în care legea prevede îndeplinirea unei proceduri prealabile, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea acestei proceduri.

Împotriva hotărârilor secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii se poate formula contestație la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, iar împotriva hotărârii Plenului se poate formula contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se pronunță prin hotărâre definitive.

În acest sens sunt dispozițiile art. 29 alin. (5), (7), art. 36 alin. (2), art. 40 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 317/2007 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Astfel, în ceea ce privește transferul judecătorilor, are atribuții secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Conform art. 40 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 317/2007, "Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii au următoarele atribuții referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor: …i) aprobă transferul judecătorilor și procurorilor".

Împotriva Hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor date în materie disciplinară, se formulează contestație, care se soluționează de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2007, "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii soluționează contestațiile formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor date în materie disciplinară.".

Hotărârea pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în contestația formulată împotriva hotărârii secției pentru judecători referitoare la transferul judecătorilor, hotărâre care se încadrează între cele care privesc cariera și drepturile acestora, poate fi contestată la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Conform art. 29 din Legea nr. 317/2007, "(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată. (…) (7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.(…)(9) Hotărârea prin care se soluționează contestația prevăzută la alin. (7) este definitivă.".

Hotărârile pronunțate de secția pentru judecători cu privire la transferul judecătorilor nu pot fi atacate, așadar, cu contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dispozițiile legale menționate din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii instituie o procedură administrativă specială de contestare, prealabilă sesizării instanței, obligatorie, împotriva hotărârii secției pentru judecători, iar cea împotriva căreia se formulează contestație la instanță nu este hotărârea secției pentru judecători, ci hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pronunțată în soluționarea contestației. Deși denumirea căii de atac este aceeași, contestație, la instanță se poate formula exclusiv contestația împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pronunțată în procedura administrativă prealabilă obligatorie.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității contestației formulată la instanță împotriva hotărârii secției pentru judecători, invocată de intimat, și va respinge contestația ca inadmisibilă.