ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1224/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Rădăuți a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programe Europene, anularea "Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 5", emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. sub nr. x/2014, declararea ca fiind eligibile a sumelor declarate neeligibile la cererea de rambursare nr. 5 și restituirea sumei de 7.028,81 RON la care se adaugă TVA în valoare de 1.657,82 RON.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1759 din 18 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuți ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că între pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, în calitate de Organism Intermediar pentru Turism, în numele și pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, și reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuți, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului "Tezaure etnoistorice bucovinene", având ca scop promovarea obiectivelor turistice cu valoare identitară din Municipiul Rădăuți.

Prin Cererea de rambursare nr. 5/16.07.2014, reclamanta a solicitat rambursarea unor cheltuieli în cuantum de 42.924,32 RON și TVA aferent de 10.061,88 RON, în baza contractului menționat.

Potrivit Informării nr. x/27.11.2014 privind situația cheltuielilor aprobate la Cererea de rambursare nr. 5, au fost excluse de la rambursare următoarele sume considerate ca fiind cheltuieli neeligibile: 6.808,33 RON fără TVA, reprezentând diferența între cheltuielile cu deplasarea de tipul cheltuielilor de transport, cazare și masă pentru participanții la evenimentul "Concert de colinde" ofertate de beneficiar și valoarea cheltuielii efective cu acest tip de serviciu, conform centralizatorului de cheltuieli și a anexei acestuia (10.540 RON - 2.097,67 RON, inclusiv TVA) - factura fiscală nr. x/10.03.2014, aferentă liniei bugetare 1.4 "Servicii privind organizarea de evenimente", furnizor S.C. A. S.R.L.; 27,66 RON fără TVA, reprezentând diferența între cheltuielile cu deplasarea de tipul cheltuielilor de transport, cazare și masă pentru participanții la evenimentul "Șezătorile iernii - Festivalul de datini și obiceiuri" ofertate de beneficiar și valoarea cheltuielii efective cu acest tip de serviciu, conform centralizatorului de cheltuieli și a anexei acestuia (6.200-6.165,70 RON, inclusiv TVA) - factura fiscală nr. x/10.03.2014, aferentă liniei bugetare nr. x.4 "Servicii privind organizarea de evenimente", furnizor S.C. A. S.R.L.; 192,82 RON fără TVA (sumă aferentă serviciilor de cazare pentru participarea la Târgul de Turism "x" Cluj-Napoca martie 2014, considerată neeligibilă, întrucât societatea furnizoare a depus cererea standardizată pentru obținerea certificatului de clasificare în data de 18.04.2014, abia în data de 06.08.2014, ANT emițând nota de clasificare) - factura fiscală nr. x/21.03.2014, aferentă liniei bugetare nr. x.2 "Cazare", furnizor S.C. B. S.R.L.

Curtea a apreciat că actele administrative contestate au fost legal emise în raport cu documentele justificative și centralizatoarele depuse la dosar.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 1759 din 18 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuți.

Recurenta a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică, fiind greșit motivată, cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

A precizat recurenta reclamantă că, prin Scrisoarea de solicitare de informații suplimentare nr. 1 emisă de Autoritatea Națională pentru Turism - MDRAP nr. 7764/DFCT/12.09.2014, i s-a cerut, referitor la Contractul de servicii nr. x, încheiat cu S.C. A. S.R.L. Scheia, pentru servicii de organizare de evenimente, să transmită devizele de cheltuieli aferente evenimentelor facturate și solicitate la rambursare în Cererea de rambursare nr. 5, pe tipuri de cheltuieli solicitate în Caietul de sarcini, precum și documentele care fac dovada încadrării cheltuielilor de transport, cazare și masă pentru participanții la evenimente în limitele stabilite de H.G. nr. 1860/2006.

Pentru a răspunde la această solicitare, UAT Municipiul Rădăuți s-a adresat prestatorului de servicii S.C. A. S.R.L. Scheia, care a pus la dispoziție centralizatoare de cheltuieli pe tipuri de cheltuieli și detalierea cheltuielilor de deplasare - transport, cazare, masa, conform H.G. nr. 1860/2006, cu mențiunea că diferența dintre suma ofertată (estimată inițial) și facturată, și, respectiv, suma justificată prin tabelul detaliat conform H.G. nr. 1860/2006 "reprezintă profitul societății" pentru asigurarea acestui tip de servicii.

Recurenta consideră că H.G. nr. 1860/2006 se referă la drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, iar prestatorul S.C. A. S.R.L. Scheia este o societate, iar nu o instituție publică.

Totodată, eligibilitatea cheltuielilor aferente implementării proiectului "Tezaure etnoistorice bucovinene - proiect pentru promovarea obiectivelor turistice cu valoare identitară din Municipiul Rădăuți", cod SMIS 18843, conform Contractului de finanțare nr. x, este reglementată prin Ordinul nr. 665/2008 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție 5.3 "Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică" al axei prioritare "Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului" din cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013.

Potrivit acestui ordin, în categoria cheltuielilor eligibile sunt incluse: "a) cheltuielile cu deplasarea, de tipul cheltuielilor de transport, cazare și masa care sunt eligibile pentru participanții la evenimente dacă au rol în atingerea obiectivului proiectului și dacă sunt în conformitate cu legislația națională în vigoare și în limitele stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 1860/2006, cu modificările și completările ulterioare."

Astfel, în ceea ce privește deplasarea participanților la evenimente asigurată printr-o societate prestatoare de servicii, nu reiese că cheltuielile cu deplasarea, de tipul cheltuielilor de transport, cazare și masă, pentru participanții la evenimente sunt eligibile numai dacă se încadrează în prevederile H.G. nr. 1860/2006, ci că trebuie să fie în conformitate cu legislația națională în vigoare, deoarece o societate prestatoare de servicii nu intră sub incidența prevederilor H.G. nr. 1860/2006, așa cum rezultă chiar din denumirea actului normativ.

Date fiind aceste mențiuni, consideră ilegală declararea ca neeligibilă a diferenței între cheltuielile cu deplasarea de tipul cheltuielilor de transport, cazare și masă pentru participanții la evenimente ofertate și valoarea cheltuielilor pentru acest tip de servicii conform centralizatorului de cheltuieli cu anexă întocmit conform H.G. nr. 1860/2006.

Cu privire la declararea neeligibilă a cheltuielilor aferente serviciilor de cazare pentru participarea la Târgul de Turism "x", a susținut recurenta reclamantă că societatea prestatoare S.C. B. S.R.L. Cluj-Napoca a emis factura nr. x/21.03.2014 pentru servicii de cazare, nu pentru alt tip de servicii, ceea ce denotă faptul că cel puțin unul din obiectele de activitate ale societății era pentru structură de cazare.

Dat fiind faptul ca serviciile de cazare pot fi prestate doar de structuri de primire turistică clasificate, consideră că prestatorul a emis factura pentru acest tip de servicii in conformitate cu structura de cazare pe care o deține.

Structura de cazare în discuție avea denumirea de "C." și era semnalizată ca structură de primire turistică, având afișat numărul de 3 stele, avea pagină web proprie (www.x.ro) și beneficia de publicitate pe numeroase site-uri de turism.

La cazare, recurenta a solicitat verbal confirmarea că structura de cazare este de 3 stele, întrucât nu era organ de control care sa îi permită să solicite operatorului economic prezentarea certificatului de clasificare emis de ANT, pentru a verifica dacă locația de cazare este o structura de primire turistica de 3 stele.

De aceea, consideră că nu are nicio culpă și, deci, este ilegală declararea ca neeligibilă a sumei privind cazarea pentru participarea la Târgul de Turism "x", Cluj-Napoca.

III. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La rândul său, recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, reiterând principalele susțineri din recurs.

Prin încheierea din 2 februarie 2018, Completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă.

În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.

IV. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, față de aspectele dezvoltate de recurenta reclamantă.

Astfel, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată, cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

De altfel, susținerile recurentei se subsumează, de fapt, motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând aplicarea normelor de drept material în raport cu aprecierea dovezilor de la dosar.

Astfel, recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Informarea nr. x/27.11.2014 privind situația cheltuielilor aprobate la Cererea de rambursare nr. 5, având în anexă Nota de neconformitate nr. x, prin care s-au constatat neeligibile cheltuieli în cuantum de 7.028,81 RON, cu TVA aferent.

Recurenta nu contestă situația de fapt rezultată din probele administrate, dar susține că diferențele dintre sumele ofertate pentru cheltuielile cu deplasarea participanților la evenimente și cele cheltuite efectiv au fost declarate neeligibile printr-o aplicare greșită a legii.

Critica este nefondată. La art. 5 din Contractul de finanțare nr. x părțile au convenit că sunt considerate eligibile cheltuielile care au fost efectuate în conformitate cu H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale și cu Ordinul comun al Ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr. 665/2008 și al Ministrului economiei și finanțelor nr. 2604/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică", cu condiția ca aceste cheltuieli să fie cuprinse în Anexa V "Bugetul proiectului" a contractului și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile acestuia.

Or, conform art. 7 alin. (2) lit. a) din Ordinul nr. 665/2008, categoriile de cheltuieli eligibile pentru organizarea de evenimente și misiuni cu rol în creșterea circulației turistice în România includ cheltuielile cu deplasarea, de tipul cheltuielilor de transport, cazare și masă, care sunt eligibile pentru participanții la evenimente dacă au rol în atingerea obiectivului proiectului și dacă sunt în conformitate cu legislația națională în vigoare și în limitele stabilite de H.G. nr. 1.860/2006.

În speță, așa cum a arătat și judecătorul fondului, cheltuielile în discuție nu se încadrau în limitele prevăzute de H.G. nr. 1.860/2006, astfel că sumele care depășesc aceste limite au fost corect considerate neeligibile.

În acest context, Înalta Curte constată, contrar opiniei recurentei, că nu societății prestatoare de servicii S.C. A. S.R.L. Scheia i s-au aplicat prevederile H.G. nr. 1860/2006, ci recurentei înseși, care și-a asumat prin contractul de finanțare obligația de respectare și a legislației naționale aplicabile contractului.

În ceea ce privește cheltuielile în cuantum de 192,82 RON fără TVA, aferente serviciilor de cazare pentru participarea la Târgul de turism "x" Cluj Napoca, menționate în factura nr. x/21.03.2014 și considerate neeligibile, instanța de recurs reține că - față de prevederile art. 5 din Contractul de finanțare, coroborate cu cele ale art. 26 alin. (1) din H.G. nr. 1860/2006 - sunt eligibile doar cheltuielile de cazare în structurile de primire turistice clasificate, ceea ce nu era cazul structurii de cazare în discuție.

Înalta Curte nu poate primi nici apărările recurentei în sensul că nu a cunoscut faptul că, la data achiziționării serviciilor de cazare (21.03.2014), societatea B. S.R.L. nu deținea certificat de clasificare pentru hotelul x.

Astfel, recurenta, în calitatea sa de beneficiar al finanțării, responsabil pentru implementarea corespunzătoare a proiectului, avea obligația de a efectua verificări privind existența clasificării structurii de turism.

De asemenea, avea și posibilitatea efectivă de a face personal aceste verificări - chiar dacă nu era "organ de control" - atât prin solicitarea adresată societății de a prezenta dovada clasificării, înainte de angajarea cheltuielilor, cât și prin verificări la ANT (fiind vorba de informații publice).

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

În consecință, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., va menține ca legală și temeinică hotărârea atacată, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuți împotriva sentinței nr. 1759 din 18 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2018.