ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3820/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice solicitând anularea deciziei Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice de a considera neeligibile ca atare, excluse de la rambursare cheltuieli din cele aprobate în Cererea de rambursare nr. 9 finală la Contractul de finanțare nr. 1043/2010, cod SMIS 10964, obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice la încadrarea sumei de 26.622,90 + 6389,50 lei TVA drept cheltuieli eligibile și, în consecință, admiterea la rambursare a acestei sume.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1100 din 2 aprilie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 1100 din 2 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău a declarat recurs. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate critici de nelegalitate ce vor fi prezentate în continuare. Instanța de fond constată că o parte din cheltuielile aferente pentru "dotări" nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. (5) din Ordinul comun nr. 185/621/2008, așa cum au fost clarificate de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, cu adresa nr. 34765 din 29 aprilie 2011. În opinia recurentei, instanța de fond nu a avut în vedere însă faptul că aceste cheltuieli urmau a fi decontate din linia de buget "4.1. Dotări", cea în care au fost cuprinse toate bunurile ce urmau a fi utilizate după finalizarea proiectului și pe care pârâtul a refuzat să le plătească invocând neeligibilitatea lor. De asemenea, nu s-a avut în vedere faptul că la data depunerii cererii de finanțare, respectiv la data perfectării contractului de finanțare, categoriile de cheltuieli aferente POR 2007 - 2013, Axa prioritară 3 erau reglementate prin Ordinul nr. 185/621/2008, iar Contractul de finanțare nr. 1043/2010 a statuat fără echivoc faptul că Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice va finanța linia 4.1. Dotări într-un cuantum de 124.167 lei. Se mai susține că instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că aceste cheltuieli considerate "neeligibile" au fost prevăzute în bugetul proiectului, respectiv anexa V a Contractului de finanțare nr. 1043 din 08 decembrie 2010 și au fost efectuate în conformitate cu termenii și condițiile înscrise în contract și actele adiționale la acesta. Recurenta mai arată că pârâtul în mod unilateral, fără acordul său a procedat la, modificarea contractului de finanțare prin declararea ca și neeligibile a unor dotări care, potrivit convenției semnate de părțile contractante ar fi trebuit să fie eligibile. Aprecierea instanței că acele cheltuieli declarate neeligibile, potrivit adresei din 28 iunie 2013, reprezintă cheltuieli efectuate pentru achiziționarea de materiale didactice, iar nu de echipamente (care conform art. 5 alin. (5) din Ordinul nr. 185/621/2008 numai ele sunt eligibile) este netemeinică, acestea sunt eligibile, deoarece au fost efectuate pentru dotarea unei școli speciale prin achiziționarea de echipamente specifice pentru persoanele din învățământul special.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare în care a solicitat anularea recursului ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2015, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța de recurs a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Din actele și lucrările dosarului rezultă că între Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013 și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău în calitate de Beneficiar a fost încheiat Contractul de finanțare nr. 1043 din 08 decembrie 2010, cod SMIS 10964 pentru implementarea Proiectului "Extindere clădire cu dotările corespunzătoare și modernizare utilități la Liceul pentru deficienți de vedere Buzău." Prin adresa din 28 iunie 2013 reclamanta a fost informată cu privire la situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 9 finală, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că au fost considerate neeligibile cheltuieli aferente liniei de buget 4.3 - Dotări, în valoare totală de 26.622,90 lei și 6.389,50 lei TVA., aceste cheltuieli fiind cuprinse în facturile nr. 100514, nr. 100515, nr. 100516, nr. 100519, nr. 100521, nr. 100573 și nr. 100574, toate emise în data de 07 februarie 2013. Recurenta-reclamantă a solicitat clarificări cu privire la cheltuielile considerate neeligibile cuprinse în facturile nr. 100514, nr. 100515 și nr. 100573, iar ulterior a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de declarare ca neeligibile a cheltuielilor cuprinse în facturile nr. 100514, nr. 100515 și nr. 100573. Contestația administrativă a fost respinsă ca neîntemeiată potrivit adresei din 24 octombrie 2013. Înalta Curte constată că potrivit art. 5 alin. (5) din Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor și ministrului economiei și finanțelor nr. 185/621/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul majoritar de intervenție 3.4 "cheltuielile eligibile efectuate pentru dotarea unităților școlare din învățământul obligatoriu, școlilor speciale, campusurilor pentru învățământ profesional și tehnic, campusurilor universitare și centrelor de formare profesională continuă cuprind cheltuielile efectuate pentru: a) procurarea utilajelor și echipamentelor tehnologice, precum și a celor incluse în instalațiile funcționale; b) achiziționarea de echipamente de specialitate, precum echipamente didactice, echipamente pentru pregătirea profesională, echipamente IT, echipament specific pentru persoanele din învățământul special." Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod corect a constatat că, în cauză, cheltuielile neeligibile nu se încadrează în cele menționate la art. 5 alin. (5) din Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor și ministrului economiei și finanțelor nr. 185/621/2008, așa cum a fost clarificat de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, prin adresa din 29 aprilie 2011 prin care se apreciază că nu sunt eligibile materiale didactice: truse și modele pentru laboratoare, mulaje, planșe și hărți, sticlărie și ustensile, jocuri didactice, materialele didactice pentru orele de sport. Astfel, pentru lămurirea noțiunilor la care fac referire dispozițiile art. 5 alin. (5) din Ordinul nr. 185/621/2008, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional a subliniat că noțiunea de "echipamente didactice" se referă la echipamentele necesare pentru dotarea sălilor de clasă, laboratoarelor, atelierelor școlare, sălilor de sport, sălilor de festivități, centrelor de documentare și bibliotecilor din cadrul tuturor unităților școlare, indiferent de profilul lor; această noțiune nu cuprinde materialele didactice, cum sunt truse și modele de laborator, mulaje, planșe, hărți, sticlărie și ustensile, jocuri didactice, materiale didactice pentru orele de sport. Înalta Curte constată că, în cauză, cheltuielile declarate neeligibile potrivit adresei din 28 iunie 2013 reprezintă cheltuieli efectuate pentru achiziționarea de materiale didactice, iar nu de echipamente, iar instanța de fond, raportat la probatoriul administrat, susținerile părților și dispozițiile legale incidente, în mod corect a înlăturat argumentele prezentate de intimata-reclamantă și, pe cale de consecință, a respins acțiunea promovată de aceasta, reținând în mod corect că pârâta a declarat neeligibile cheltuielile în valoare totală de 26.622,90 lei și 6.389,5 lei TVA. Prin urmare, se constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală. În consecință, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.