ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, anularea Adresei de răspuns nr. 71200/28.10.2013 emisă de pârâtă la plângerea prealabilă formulată sub nr. 63702/05.09.2013; să se constate că suma de 182.000 RON cu TVA aferentă de 43.680 RON solicitată la rambursare în cadrul Proiectului "eTurist în Brașovul istoric" cod SMIS CSNR 27385, reprezintă o cheltuială eligibilă și, în consecință, să se dispună obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 182.000 RON, cu TVA aferentă, de 43680 RON.

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 100 din 20 iunie 2014, a respins, ca nefondată, acțiunea așa cum a fost formulată și restrânsă de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Municipiul Brașov prin Primar, încadrând criticile în prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul critică soluția instanței de fond pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, conform cărora "Nedepunerea de către beneficiar a documentelor sau clasificărilor solicitate în termenul prevăzut la alin. (2) atrage respingerea, parțială sau totală, după caz, a cererii de rambursare".

Prima instanță nu a arătat care sunt acele "documente justificative relevante" la care a făcut referire în cuprinsul hotărârii.

Recurentul consideră că a depus la dosar întreaga documentație relevantă, în termenele solicitate și a răspuns la adresa MDRT nr. 4270/01.07.2011 și la adresa Autorității Naționale pentru Turism nr. 6007/21.06.2013.

Cu privire la suma de 260.000 RON (fără TVA), cererea de rambursare a fost clasificată conform solicitărilor intimatului și rectificată în consecință iar acesta nu avea niciun temei legal pentru a o declara neeligibilă.

Mai mult, prin plata parțială a sumei solicitate la rambursare, intimatul a recunoscut caracterul eligibil al sumei pretinse de recurent.

Referitor la argumentul instanței de fond conform căruia procesarea CR 1, retransmisă în data de 26.06.2013 nu a fost posibilă pe motivul nejustificării reîncadrării cheltuielilor, recurentul arată că justificarea se regăsește în cuprinsul Adresei nr. 46043/26.06.2013, de unde rezultă că a fost vorba despre o eroare materială.

Cu privire la procesarea CR 1, intimatul a reconsiderat în mod nelegal distribuirea cheltuielilor fără a deține o bază/justificare de specialitate și nu a ținut seama de propunerea recurentului.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 ianuarie 2016.

II. Analiza motivelor de casare

Din actele dosarului reiese împrejurarea formulării de către recurenta-reclamantă a cererii de rambursare nr. 1 (unu), prin care s-a solicitat spre rambursare din capitolul bugetar 2.1. - Cheltuieli pentru realizarea și administrarea portalului de informații de turism, suma totală de 260.000 RON plus TVA.

Recurenta a susținut că la redactarea cererii s-a realizat o eroare materială, deoarece nu s-a ținut seama de ultima variantă de buget care prevedea în cadrul Capitolului 2.1. numai suma de 78.000 RON.

Recurenta a revenit cu cererea de rambursare nr. 2 (doi), însă eroarea a fost menținută.

În urma clarificărilor cerute de organismul intermediar, recurenta a reîncadrat sumele solicitate spre rambursare în linia bugetară 3.1., valoarea solicitată la rambursare din linia 2.1., devenind 0 (zero).

Ulterior, recurenta a transmis o nouă versiune a cererii de rambursare nr. 2 (doi), corelată cu noua versiune a cererii de rambursare nr. 1 (unu), conform prevederilor contractului de finanțare.

Recurentei i-a fost rambursată suma de 78.000 RON din cuprinsul cererii de rambursare nr. 1 (unu), iar suma de 182.000 RON a fost declarată neeligibilă datorită depășirii alocării bugetare pe linia 2.1. (sumă maximă ce putea fi solicitată - 78.000 RON).

Prin actul administrativ atacat, respectiv adresa nr. 71.210/28.10.2013, intimata a arătat că beneficiarul a refăcut formularul cererii de rambursare, reîncadrând cheltuieli solicitate inițial pe linia bugetară 2.1., pe linia 3.1., fără a pune la dispoziție și documentele relevante care să justifice o astfel de încadrare, linia 3.1., reprezentând "Cheltuieli pentru realizarea materialelor publicitare".

De asemenea, intimata a arătat că linia bugetară 2.1. este epuizată, astfel încât suma de 110.000 RON și TVA aferentă de 26.640 RON devine neeligibilă.

În ceea ce privește suma de 149.000 RON și TVA de 35.7560 RON, s-a specificat că poate fi realizată la o cerere de rambursare ulterioară pe linia bugetară 3.1., deoarece la momentul autorizării cererii de rambursare nr. 1 (unu) s-a luat în calcul varianta în care beneficiarul a solicitat întreaga sumă pe linia bugetară 2.1.

Recurentul critică soluția instanței de fond, arătând că prin sentința pronunțată nu s-a arătat care sunt acele "documente justificative relevante" la care va face referire, din moment ce la dosar a fost depusă întreaga documentație pentru rambursarea întregii sume.

Se observă însă că suma solicitată a fost respinsă prin răspunsul la cererea de rambursare nr. 1 (unu), dar recurentul poate formula o nouă cerere de rambursare care să aibă ca obiect aceeași sumă, sub condiția de a se depune toate documentele relevante.

Este adevărat că intimata nu a precizat și denumit care sunt documentele relevante, însă din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar rezultă că recurentul nu a demonstrat reîncadrarea cheltuielilor ca reprezentând cheltuieli pentru realizarea materialelor publicitare și nu cheltuieli pentru realizarea și administrarea portalului de informații de turism.

Recurentul, deși susține că a depus toate documentele justificative relevante, nu le menționează ca atare, iar din cuprinsul cererilor de rambursare reiese faptul că sumele solicitate la rambursare prin cererea nr. 2 (doi) a fost încadrată din nou, eronat la aceeași linie bugetară 2.1., deși trebuia solicitată pe linia bugetară 3.1.

Astfel, este evident că documentele justificative nu au fost depuse pentru încadrarea pe linia bugetară 3.1., cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Față de acestea, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Brașov prin Primar împotriva Sentinței nr. 100 din 20 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN