Decizia nr. 807/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 172/2013 a Curții de Apel Brașov

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Brașov prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, a solicitat anularea Deciziei nr. 22 din 6 februarie 2013 prin care a fost respinsă ca nefondată contestația înregistrată la pârâtă sub nr. x din 12 ianuarie 2013, împotriva Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 22 noiembrie 2012, admiterea contestației și anularea Notei de constatare susmenționate.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 172 din 11 octombrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și în consecință a admis contestația Municipiului Brașov, înregistrată la sediul pârâtului sub nr. x din 12 ianuarie 2013, a anulat Nota de constatare nr. x din 22 noiembrie 2012 a Direcției Generale de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și Decizia nr. 22 din 6 februarie 2013 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Totodată, a obligat pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (actualmente Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) la plata către reclamant a sumei de 2480 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 172 din 11 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a susținut, în esență, că cerința "ca ofertanții - persoane juridice străine, în cazul asocierii cu persoane juridice române, dacă oferta este declarată câștigătoare, să împuternicească pe unul dintre asociații înregistrați în România pentru îndeplinirea obligațiilor ce revin fiecărui asociat, prin legalizarea asocierii și înregistrarea asocierii la autoritatea fiscală competentă" este nerelevantă și disproporționată față de obiectul achiziției, situație care contravine dreptului și libertății de asociere. De asemenea, prin impunerea modului de constituire a garanției de participare, intimata nu a permis constituirea garanției de participare și prin alte mijloace, respectiv printr-un instrument de garantare emis în condițiile legii de o societate de asigurări. Prin urmare, au fost încălcate prevederile art. 8 alin. (1) și art. 86 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - reclamant a invocat excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea unor condiții de formă, în temeiul art. 486 C. proc. civ. sau, pe fond, respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică, reținând corect că autoritatea contractantă nu a impus cerințe restrictive în procedura de achiziție publică. Recurentul - pârât a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a combătut excepția nulității recursului și apărările de fond.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 23 iunie 2015, în condițiile alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 25 septembrie 2015, completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de regularitate și de admisibilitate prevăzute de art. 486 și 487 C. proc. civ. și l-a admis în principiu, fixând termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 483 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de recurs prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a fost dezvoltat de recurentul - pârât, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Intimatul - reclamant a supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 22/6 februarie 2013, prin care Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a respins contestația administrativă formulată de Municipiul Brașov împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 22 noiembrie 2012 aferentă proiectului cod SMIS x cu titlul "Reabilitare, dezvoltare, modernizare Campus pentru învățământ profesional și tehnic - Colegiul tehnic A. din Brașov", ca fiind neîntemeiată. Prin Nota nr. x din 22 noiembrie 2012, Municipiului Brașov i-a fost aplicată, în temeiul pct. 2.3. din Anexa O.U.G. nr. 66/2011, o corecție de 5% din valoarea contractului de servicii nr. 291 din 23 martie 2011 (valoarea corecției - 300 RON plus TVA 72 RON), pentru neregula constând în stabilirea, în documentația de atribuire, a unor cerințe nelegale constând în: - obligația ofertanților persoane juridice străine ca în termen de 45 zile de la comunicarea înștiințării să prezinte dovada deschiderii sediului permanent în România, sau în cazul asocierii cu persoane juridice române, unul dintre asociații înregistrați în România să fie împuternicit pentru îndeplinirea obligațiilor asociaților, prin legalizarea asocierii și înregistrarea asocierii la autoritatea fiscală competentă, cerință socotită nerelevantă și disproporționată; - condiția ca garanția de participare să fie dovedită printr-o scrisoare de garanție bancară prezentată în original la deschiderea ofertelor, fără a se permite și constituirea garanției de participare printr-un instrument emis, în condițiile legii, de o societate de asigurări. În motivarea notei de corecție s-a reținut că impactul pe care l-a avut utilizarea criteriului restrictiv a fost unul minor, în procedura de achiziție prezentându-se 13 ofertanți. În ceea ce privește prima neregulă, instanța de fond a reținut corect respectarea prevederilor art. 44 din O.U.G. nr. 34/2006, în raport cu care solicitarea unor opțiuni din partea persoanelor juridice străine, care deveneau operabile doar în cazul în care oferta era declarată câștigătoare, nu constituie o cerință de calificare restrictivă, conform art. 8 și 9 din H.G. nr. 925/2006, ci o măsură de natură să asigure executarea în bune condiții a contractului ce urma a fi încheiat. Art. 44 din O.U.G. nr. 34/2006 permite autorității contractante să solicite legalizarea asocierii în cazul în care oferta comună este declarată câștigătoare și dacă o astfel de măsură reprezintă o condiție necesară pentru buna îndeplinire a contractului. Referitor la condiția constituirii garanției de participare prin virament bancar sau prin scrisoare de garanție bancară prezentată în original, chiar dacă aparent cerința inclusă în fișa de date a achiziției ar fi de natură să excludă varianta alternativă a scrisorii emise de o societate de asigurări, instanța de fond a reținut corect că, nefolosind termeni imperativi, autoritatea contractantă nu a îngrădit participarea ofertanților la procedură, iar cerința nu este disproporționată, dat fiind cuantumul redus al garanției. Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.