ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1135/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1798/91/17.06.2014, reclamantul Primarul Municipiului Focșani, reprezentant legal al Unității Administrativ-Teritoriale Focșani, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 251 din 30.04.2014 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării privind neasigurarea condițiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilități locomotorii.

Prin sentința civilă nr. 1141/2014 din 5 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Prin sentința civilă nr. 231 din 18 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de contestatorul Primarul Municipiului Focșani, reprezentant legal al Unității Administrativ-Teritoriale Focșani, împotriva Hotărârii nr. 251/30.04.2014 pronunțată de intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei sentințe reclamantul Primarul Municipiului Focșani a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea contestației formulate împotriva hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii, urmând ca, pentru celelalte măsuri dispuse, să fie revizuit contractul încheiat cu firma de transport, astfel încât toate mijloacele de transport să fie adaptate transportului persoanelor cu dizabilități, conform prevederilor legale.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt și a reiterării aspectelor expuse în cererea de chemare în judecată s-a susținut de către recurent, în esență, că prima instanță nu a analizat și nu a apreciat în mod corect motivele invocate în contestație, fără a indica expres vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că nu a fost contestată măsura adoptată din prisma cuantumului amenzii și s-a afirmat că nu a fost înlesnită nicio măsură ori faptă din care să rezulte vreo faptă discriminatorie față de cetățenii care au dizabilități locomotorii, la nivelul Municipiului Focșani, nefiind înregistrată nicio sesizare care să semnalizeze neasigurarea condițiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilități locomotorii.

S-a arătat, de asemenea, că Primarul municipiului Focșani nu a înlesnit nicio faptă ori acțiune discriminatorie în condițiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000, iar situația contravenționala nu poate fi încadrată în categoria comportamentului care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane, atâta vreme cât nu există nicio sesizare din partea vreunui cetățean al orașului Focșani în sensul că nu s-a putut deplasa cu mijloacele de transport în comun.

În contextul în care s-a recunoscut de către recurent că situația din municipiul Focșani nu este una conformă în totalitate cu legislația în vigoare însă se pot aplica prevederile art. 9 din O.G. nr. 137/2000, în condițiile în care, pe parcursul instrumentării dosarului de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, mai exact din anul 2012, municipiul Focșani, prin primar, a luat măsuri și a adaptat 6 mijloace de transport, a fost criticată aprecierea instanței de fond în sensul că,,invocarea necunoașterii legii la momentul achiziționării sau a unor costuri exagerate pentru adaptarea ulterioară a mijloacelor de transport nu este exoneratoare de răspundere", atâta timp cât în perioada de adoptare a normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, municipalitatea a achiziționat un număr de mijloace de transport.

Așadar, în opinia sa, Primarul municipiului Focșani trebuie să fie exonerat de la plata amenzii, întrucât a încercat în limita posibilităților să remedieze situația sesizată și pentru că nu a fost pus în fața niciunei sesizări a vreunei persoane cu handicap, iar aspectele reținute de instanță cu privire la comportamentul pasiv al reclamantului reprezintă doar o transpunere pur teoretică, neconformă realității particulare municipiului Focșani.

A mai fost invocat de către recurent faptul că instanța de fond nu a analizat contestația reclamantului din niciun punct de vedere particular invocat, că nu există un comportament pasiv în condițiile art. 9 din O.G. nr. 137/2000, nu există o omisiune intenționată nejustificată de a îngrădi accesul vreunei persoane, nu există niciun refuz de a duce la îndeplinire a măsurilor legale, pe de o parte, pentru motivele prezentate, iar, pe de altă parte, pentru faptul că nu a fost înregistrată nicio sesizare de această natură.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, ale O.G. nr. 137/2000, ale Legii nr. 448/2006, precum și dispozițiile art. 483 din C. proc. civ.

Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 9 noiembrie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Focșani împotriva sentinței civile nr. 231 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, reclamantul Primarul Municipiului Focșani, reprezentant legal al Unității Administrativ-Teritoriale Focșani, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 251 din 30.04.2014 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării privind neasigurarea condițiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilități locomotorii.

În cuprinsul hotărârii, CNCD a reținut că în Municipiul Focșani, la data autosesizării din cele 23 de autobuze doar 4 erau adaptate, pentru ca la data emiterii Hotărârii Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării numărul acestora să crească la 10.

Curtea de apel a reținut legalitatea și temeinicia hotărârii CNCD, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 10 lit. g din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, art. 7 alin. (1) și (2), art. 9 alin. (1) lit. b și art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 2 lit. e, art. 3 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1) și alin. (3) lit. d și lit. i din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și art. 9 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010.

Prin criticile formulate, recurentul expune demersurile efectuate pentru a asigura condiții de transport persoanelor cu dizabilități locomotorii cu autobuzul, microbuzul și troleibuzul, aspecte care nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a actului administrativ contestat, atât timp cât sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată în considerarea faptului că numai 17,39% din numărul de autobuze erau adaptate.

Este adevărat că demersurile efectuate în perioada respectivă reflectă preocuparea autorităților locale în sensul asigurării accesibilității persoanelor cu dizabilități locomotorii la transportul în comun, însă nu sunt apte a demonstra lipsa de veridicitate a constatărilor CNCD.

În condițiile expuse, nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că s-ar fi conformat prevederilor Legii nr. 448/2006 prin creșterea numărului de autobuze adaptate cu incă 6.

Conform prevederilor art. 63 alin. (1) lit. d și alin. (5) lit. c din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, primarul ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. d, iar conform dispozițiilor art. 61 alin. (2), primarul asigură respectarea atât a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor cât și prevederile Constituției în ceea ce privește protecția specială acordată persoanelor cu handicap.

Față de dispozițiile legale evocate, se constată că responsabilitatea asigurării mijloacelor de transport în comun adaptate persoanelor cu handicap revine în mod direct instituției Primarului, în calitatea sa de organ executiv, iar pentru neîndeplinirea obligaților și consecințele produse în ceea ce privește discriminarea, sancțiunea contravențională îi poate fi aplicată.

Constată Inalta Curte că nu pot fi primite, ca exoneratoare de răspundere, nici susținerile recurentului cu privire la costurile uriașe necesare adaptării autobuzelor și nici imprejurarea că în municipiul Focșani nu a fost inregistrată nicio reclamație din partea vreunui cetățean, în condițiile în care obligația asigurării condițiilor de transport a persoanelor cu dizabilități este una prevăzută expres prin lege.

De altfel instanța supremă s-a pronunțat anterior și în dosarul nr. x/2014, prin decizia nr. 2080/2016, în contestația formulată de Primarul Municipiului Timișoara impotriva aceleiași hotărâri a CNCD, menținând sancțiunea aplicată de autoritatea pârâtă.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Focșani împotriva sentinței civile nr. 231 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2017.