ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1630/2016

Decizia nr. 1630/2016

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 135/F-CONT din 21 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale în procedura administrativ jurisdicțională finalizată prin Hotărârea nr. 251/2014 a CNCD, invocată, în ceea ce îl privește, de reclamantul Primarul Municipiului Bistrița și a respins atât cererea formulată reclamantul Primarul Municipiului Pitești cât și cererea conexă formulată de Primarul Municipiului Bistrița, prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 251 din 20 aprilie 2014, emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva soluției instanței de fond, au formulat recurs atât reclamantul Primarul Municipiului Pitești, cât și reclamantul Primarul Municipiului Bistrița.

2.1. Recursul declarat de Primarul Municipiului Pitești

Prin recursul său, reclamantul Primarul Municipiului Pitești a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și, în urma rejudecării, anularea (parțială) a Hotărârii nr. 251 din 30 aprilie 2014 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminări. A invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, a arătat că, la nivelul municipiului Pitești, activitatea de transport în comun se realizează cu un număr de 111 autobuze și că, dintre acestea, 96 sunt adaptate pentru a putea fi utilizate de persoanele cu dizabilități locomotorii. În această situație, în ceea ce îl privește pe reclamantul Primarul Municipiului Pitești, (sancționat prin hotărârea atacată cu amendă contravențională de 1.000 RON pentru săvârșirea faptei contravenționale de discriminare, pe criteriul dizabilității, prin neasigurarea posibilității de folosire a tuturor mijloacelor de transport comun local de către persoanele cu dizabilități locomotorii), sancțiunea este nelegală, la nivelul Municipiului Pitești neexistând împrejurări de fapt care să conducă la ideea creării unei situații de discriminare raportat la prevederile Legii nr. 448/2006. Discriminarea este diferența de tratament aplicată persoanelor aflate în situații identice sau comparabile sau dimpotrivă tratarea identică a unor persoane aflate în situații diferite, atât timp cât un asemenea tratament nu are nicio justificare obiectivă. Or, la nivelul Municipiului Pitești sunt asigurate condițiile de transport prin mijloace de transport în comun a persoanelor cu dizabilități locomotorii, aproximativ 85% din numărul total de autobuze asigurând accesul acestei categorii de persoane.

Fapta contravențională a fost reținută greșit întrucât dispozițiile legale în materie nu instituie obligativitatea adaptării tuturor mijloacelor de transport în comun pentru folosința persoanelor cu dizabilități locomotorii. În condițiile în care majoritatea autobuzelor care asigură activitatea de transport în comun pe raza municipiului Pitești au dotările necesare asigurării transportului persoanelor cu dizabilități locomotorii nu se poate reține că s-a creat o situație discriminatorie față de această categorie de persoane. Recurentul citează dispozițiile art. 22 din Legea nr. 448/2006.

În mod nejustificat, instanța de fond nu a luat în considerare Procesul-verbal de control nr. 8426 din 9 aprilie 2013 al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș, ale cărui concluzii au fost în sensul că sunt respectate prevederile legale privind accesul persoanelor cu handicap în mijloacele de transport în comun în municipiul Pitești.

2.1. Recursul declarat de Primarul Municipiului Bistrița

Prin recursul său, reclamantul Primarul Municipiului Bistrița solicită, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea sentinței cu consecința rejudecării litigiului în fond și admiterii cererii sale. Sunt invocate motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., precum și prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privința motivului de nelegalitate a sentinței prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., arată că, în urma conexării cererii sale înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 791/33/2014 la Dosarul nr. x/46/2014 al Curții de Apel Pitești, această din urmă instanță (care a pronunțat hotărârea recurată) nu a dispus citarea sa, soluționând cererea conexă cu încălcarea regulii de procedură prevăzută de art. 153 C. proc. civ., a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii.

Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., arată că prima instanță nu a analizat excepția invocată de reclamantul Primarul Municipiului Bistrița, care a privit lipsa calității sale procesuale în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale încheiate prin Hotărârea nr. 251 din 30 aprilie 2014, dar nici apărările în fond formulate.

Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arată că atât soluția asupra excepției cât și soluția asupra fondului sunt date cu aplicarea greșită a legii. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 36 pct. 2 lit. d) și pct. 5 din Legea nr. 215/2001, consiliul local este cel care exercită atribuțiile privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni, inclusiv a serviciilor sociale pentru protecția persoanelor cu handicap. Prin urmare, fapta contravențională a fost greșit reținută în sarcina Primarului Municipiului Bistrița.

Pe fondul cauzei, arată că din 31 autobuze și 10 microbuze care operează în transportul public local la nivelul municipiului Bistrița, un număr de 25 autovehicule sunt adaptate pentru persoanele cu dizabilități locomotorii. Având în vedere această situație se impune a se observa că reclamantul nu a încălcat drepturile acestei categorii de persoane.

Intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare la cererile de recurs.

4.1 Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 octombrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 17 februarie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2 Cu privire la fondul recursurilor. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Recursul reclamantului Primarul Municipiului Pitești

Analizând recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Pitești, Înalta Curte îl constată nefondat, pentru următoarele argumente.

Criticile adresate de reclamant sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești sunt subsumate motivului de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Recurentul susține că, potrivit cadrului normativ incident, nu îi revenea obligația de a asigura adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun utilizate la nivelul municipiului Pitești pentru a putea fi utilizate de persoanele cu dizabilități locomotorii și că adaptarea a aproximativ 85% dintre mijloacele de transport în comun este una care asigură accesul categoriei de persoane menționate la utilizarea acestui tip de transport.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt nefondate, instanța de fond reținând corect o îndeplinire numai parțială a obligației care îi revenea recurentului-reclamant, în calitatea sa de autoritate a administrației publice locale, de a lua măsurile specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilități locomotorii.

Prevederile relevante din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap sunt următoarele:

Art. 9 alin. (1) lit. b), (1) Pentru protecția sănătății fizice și mentale a persoanelor cu handicap, autoritățile publice au obligația să ia următoarele măsuri specifice: (…) b) să creeze condiții de disponibilitate, respectiv de transport, infrastructură, rețele de comunicare, a serviciilor medicale și socio-medicale;

Art. 22, Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap:

a) să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate;

b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulație în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare;

c) să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap.

Art. 64, (1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport și călătorie, până la 31 decembrie 2010, autoritățile administrației publice locale au obligația să ia măsuri pentru:

a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulație;

Prevederile relevante din Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie 2007, sunt următoarele:

Art. 9 Accesibilitate

a) clădiri, drumuri, mijloace de transport și alte facilități interioare sau exterioare, inclusiv școli, locuințe, unități medicale și locuri de muncă;

b) serviciile de informare, comunicații și de altă natură, inclusiv serviciile electronice și de urgență.(…)

Art. 19, Viață independentă și integrare în comunitate

Statele părți la prezenta convenție recunosc dreptul egal al tuturor persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate, cu șanse egale cu ale celorlalți, și vor lua măsuri eficiente și adecvate pentru a se asigura că persoanele cu dizabilități se bucură pe deplin de acest drept și de deplina integrare în comunitate și participare la viața acesteia, inclusiv asigurându-se că: (…)

c) serviciile și facilitățile comunitare pentru populație în general sunt disponibile în aceeași măsură persoanelor cu dizabilități și răspund nevoilor acestora.

Art. 20, Mobilitatea personală

Statele părți vor lua măsuri eficiente pentru a asigura o mobilitate personală, în cel mai înalt grad posibil de independență, a persoanelor cu dizabilități, inclusiv prin:

a) facilitarea mobilității persoanelor cu dizabilități în modul și în momentul alese de acestea și la un cost accesibil;

b) facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități la mijloace, dispozitive de mobilitate, tehnologii de asistare și forme active de asistență și de intermediere de calitate, inclusiv prin punerea acestora la dispoziția lor, la un cost accesibil;

c) furnizarea de formare pentru dezvoltarea de abilități de mobilitate a persoanelor cu dizabilități și pentru personalul specializat care lucrează cu persoanele cu dizabilități;

d) încurajarea entităților care produc dispozitive de sprijin pentru mobilitate, dispozitive și tehnologii de asistare să țină cont de toate aspectele legate de mobilitatea persoanelor cu dizabilități.

Raportat la aceste prevederi legale coroborate, rezultă că autorităților administrației publice locale le revine obligația de a asigura accesul nediscriminatoriu, în condiții de egalitate cu ceilalți, la serviciul de transport public local, pentru această categorie de utilizatori, respectiv obligația de a lua măsurile specifice prevăzute de art. 22 din Legea nr. 488/2006, în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilități, care să conducă la asigurarea utilizării de către această categorie de persoane a tuturor mijloacelor de transport în comun local.

Întrucât în cazul municipiului Pitești numai 86,49% dintre mijloacele de transport pot fi folosite de persoanele cu dizabilități, în mod corect Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut în sarcina reclamantului un comportament pasiv care, prin efectele lui, defavorizează nejustificat categoria persoanelor cu dizabilități locomotorii, fiind incidente prevederile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, care atrag răspunderea contravențională a reclamantului în condițiile art. 10 lit. g) și h), art. 15 și art. 26 din O.G. nr. 137/2000. Împrejurarea că 86,49% din mijloacele de transport sunt adaptate în scopul utilizării de către persoanele cu dizabilități locomotorii, în mod corect a constituit numai o circumstanță pentru individualizarea sancțiunii, care a fost stabilită la minimul prevăzut de lege.

Procesul-verbal de control nr. 8426 din 9 aprilie 2013 al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș este nerelevant în cauză, față de conținutul obligației legale anterior menționate și anume accesibilizarea tuturor mijloacelor de transport în comun.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamatului Primarul Municipiului Pitești, ca nefondat.

4.2.2. Recursul reclamantului Primarul Municipiului Bistrița

Analizând recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Bistrița, Înalta Curte îl constată fondat prin prisma primului motiv de recurs, prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, cererea de anulare (parțială) a Hotărârii nr. 251 din 20 aprilie 2014 a CNCD, formulată de reclamantul Primarul Municipiului Bistrița și înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 791/33/2014, a fost conexată la Dosarul nr. x/46/2014 al Curții de Apel Pitești. Instanța de fond, învestită cu soluționarea cererii în urma admiterii excepției de conexitate invocată de pârâtul CNCD, a procedat la analizarea și soluționarea acestei cereri cu încălcarea obligației procesuale prevăzută de art. 153 C. proc. civ., de a cita partea reclamantă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raport la art. 488 pct. 5, art. 175 și art. 178 C. proc. civ., se impune casarea parțială a sentinței recurate, cu trimiterea spre rejudecare a cererii formulate de reclamantul Primarul Municipiului Bistrița, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Drept urmare, nu mai este necesară analizarea celorlalte motive de recurs subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Soluția de casare parțială poate fi pronunțată având în vedere că părțile reclamante se găsesc într-o situație de coparticipare procesuală facultativă, cererile de anulare conexate putând fi soluționate separat, fiecare dintre ele privind sancțiuni diferite aplicate prin hotărârea CNCD, unor persoane diferite. Prin urmare, raportat la prevederile art. 60 din C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamantul Primarul Municipiului Bistrița nu produce nici un efect asupra poziției procesuale a celuilalt reclamat și, respectiv, asupra soluției pronunțate în cererea principală, formulată de reclamantul Primarul Municipiului Pitești.

Întrucât la Dosarul nr. x/46/2014 s-a dispus conexarea și a cererii care face obiectul Dosarului nr. y/2/2014 al Curții de apel București, formulată de Primarul municipiului Slobozia, în anularea parțială a aceleiași Hotărâri nr. 251/2014 a CNCD (conexare dispusă de Curtea de Apel București după pronunțarea de către Curtea de apel Pitești a hotărârii recurate) și luând în considerare că Dosarul nr. y/2/2014, rămas nesoluționat, este atașat prezentei cauze, pentru buna administrare a justiției, având în vedere soluția de casare parțială dispusă, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii formulate de reclamantul Primarul municipiului Bistrița, la reluarea judecății în fond va fi avută în vedere și cea de-a doua cerere conexată, formulată de Primarul municipiului Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Pitești împotriva Sentinței civile nr. 135/F-CONT din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Bistrița împotriva aceleiași sentințe.

Casează în parte sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Bistrița.

Menține dispozițiile sentinței atacate în privința soluției pronunțate asupra acțiunii formulate de reclamantul Primarul Municipiului Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2016.

Procesat de GGC - LM