ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2460/2016

Decizia nr. 2460/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/57/2014 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Primarul Municipiului Alba Iulia a chemat în judecată pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând anularea Hotărârii nr. 251 din 30 aprilie 2014 și în principal exonerarea reclamantului de la plata amenzii contravenționale de 200 lei sau în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Prin întâmpinare pârâtul CNCD a invocat excepția conexității cu Dosarul nr. x/46/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, excepție respinsă prin Încheierea din data 9 septembrie 2014.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 258 din 5 noiembrie 2014 a respins acțiunea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Alba Iulia.

2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul Municipiului Alba Iulia invocând prevederile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

2.2. Prin recursul său, reclamantul Primarul Municipiului Pitești a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și, în urma rejudecării, anularea (parțială) a Hotărârii nr. 251 din 30 aprilie 2014 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminări. A invocat motivele de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Astfel, a arătat că, la nivelul Municipiului Alba Iulia există un număr de 77 mijloace de transport în comun din care un număr de 42 autobuze deservesc Municipiul pe 22 de linii. Diferența de la 42 la 77 de autobuze deservesc alte unități administrativ-teritoriale în care funcționează alte autorități ale administrației publice locale.

Fapta contravențională a fost reținută greșit întrucât dispozițiile legale în materie nu instituie obligativitatea adaptării tuturor mijloacelor de transport în comun pentru folosința persoanelor cu dizabilități locomotorii. În condițiile în care majoritatea autobuzelor care asigură activitatea de transport în comun pe raza municipiului Alba Iulia au dotările necesare asigurării transportului persoanelor cu dizabilități locomotorii nu se poate reține că s-a creat o situație discriminatorie față de această categorie de persoane. Recurentul citează dispozițiile art. 22 din Legea nr. 448/2006.

Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 11 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 7 iunie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond.

Analizând recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Alba Iulia, Înalta Curte îl constată nefondat, pentru următoarele argumente.

Motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, care cuprind motive contradictorii sau care conțin numai motive străine de natura cauzei.

În speță nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentința atacată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Judecătorul fondului a indicat situația de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate și motivele de drept pe care s-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic.

Criticile adresate de reclamant sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia sunt subsumate motivului de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Recurentul susține că, potrivit cadrului normativ incident, nu îi revenea obligația de a asigura adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun utilizate la nivelul Municipiului Alba Iulia pentru a putea fi utilizate de persoanele cu dizabilități locomotorii și că adaptarea a aproximativ 88% dintre mijloacele de transport în comun este una care asigură accesul categoriei de persoane menționate la utilizarea acestui tip de transport.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt nefondate, instanța de fond reținând corect o îndeplinire numai parțială a obligației care îi revenea recurentului-reclamant, în calitatea sa de autoritate a administrației publice locale, de a lua măsurile specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilități locomotorii.

Prevederile relevante din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap sunt următoarele:

Art. 9 alin. (1) lit. b) - (1) Pentru protecția sănătății fizice și mentale a persoanelor cu handicap, autoritățile publice au obligația să ia următoarele măsuri specifice: (...) b) să creeze condiții de disponibilitate, respectiv de transport, infrastructură, rețele de comunicare, a serviciilor medicale și socio-medicale;

Art. 22 - Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap:

a) să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate;

b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulație în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare;

c) să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap.

Art. 64 - (1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport și călătorie, până la 31 decembrie 2010, autoritățile administrației publice locale au obligația să ia măsuri pentru:

a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulație;

Prevederile relevante din Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie 2007, sunt următoarele:

Art. 9 - Accesibilitate

a) clădiri, drumuri, mijloace de transport și alte facilități interioare sau exterioare, inclusiv școli, locuințe, unități medicale și locuri de muncă;

b) serviciile de informare, comunicații și de altă natură, inclusiv serviciile electronice și de urgență. (...)

Art. 19 - Viață independentă și integrare în comunitate

Statele părți la prezenta convenție recunosc dreptul egal al tuturor persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate, cu șanse egale cu ale celorlalți, și vor lua măsuri eficiente și adecvate pentru a se asigura că persoanele cu dizabilități se bucură pe deplin de acest drept și de deplina integrare în comunitate și participare la viața acesteia, inclusiv asigurându-se că: (...)

c) serviciile și facilitățile comunitare pentru populație în general sunt disponibile în aceeași măsură persoanelor cu dizabilități și răspund nevoilor acestora.

Art. 20 - Mobilitatea personală

Statele părți vor lua măsuri eficiente pentru a asigura o mobilitate personală, în cel mai înalt grad posibil de independență, a persoanelor cu dizabilități, inclusiv prin:

a) facilitarea mobilității persoanelor cu dizabilități în modul și în momentul alese de acestea și la un cost accesibil;

b) facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități la mijloace, dispozitive de mobilitate, tehnologii de asistare și forme active de asistență și de intermediere de calitate, inclusiv prin punerea acestora la dispoziția lor, la un cost accesibil;

c) furnizarea de formare pentru dezvoltarea de abilități de mobilitate a persoanelor cu dizabilități și pentru personalul specializat care lucrează cu persoanele cu dizabilități;

d) încurajarea entităților care produc dispozitive de sprijin pentru mobilitate, dispozitive și tehnologii de asistare să țină cont de toate aspectele legate de mobilitatea persoanelor cu dizabilități.

Raportat la aceste prevederi legale coroborate, rezultă că autorităților administrației publice locale le revine obligația de a asigura accesul nediscriminatoriu, în condiții de egalitate cu ceilalți, la serviciul de transport public local, pentru această categorie de utilizatori, respectiv obligația de a lua măsurile specifice prevăzute de art. 22 din Legea nr. 488/2006, în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilități, care să conducă la asigurarea utilizării de către această categorie de persoane a tuturor mijloacelor de transport în comun local.

Întrucât în cazul Municipiului Alba Iulia numai 88 % dintre mijloacele de transport pot fi folosite de persoanele cu dizabilități, în mod corect Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut în sarcina reclamantului un comportament pasiv care, prin efectele lui, defavorizează nejustificat categoria persoanelor cu dizabilități locomotorii, fiind incidente prevederile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, care atrag răspunderea contravențională a reclamantului în condițiile art. 10 lit. g) și h), art. 15 și art. 26 din O.G. nr. 137/2000. Împrejurarea că 88% din mijloacele de transport sunt adaptate în scopul utilizării de către persoanele cu dizabilități locomotorii, în mod corect a constituit numai o circumstanță pentru individualizarea sancțiunii, care a fost stabilită la minimul prevăzut de lege.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului Primarul Municipiului Alba Iulia, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva Sentinței nr. 258 din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED