ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 477/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 iulie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul Primarul Municipiului Pitești a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 271/10.06.2015 emisă de pârât.

Prin Sentința civilă nr. 55 din 7 martie 2016, Curtea de Apel Pitești a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Primarul Municipiului Pitești, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Primarul Municipiului Pitești, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivare, recurentul-reclamant susține că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor de drept material incidente în cauză.

Instanța de fond nu a luat în considerare niciunul din argumentele și niciuna din probele depuse la dosarul cauzei, care atestau eforturile autorității locale de a îmbunătăți condițiile de transport pentru persoanele cu dizabilități.

Astfel, instanța nu a luat în calcul situația existentă la nivelul Municipiului Pitești, expusă de reclamant, referitoare la mijloacele de transport în comun, faptul că, în anul 2015, a fost reînnoit parcul auto, în sensul că s-a achiziționat un număr de 70 de autobuze noi, Euro 6, A., consecutiv cu scoaterea din uz a autobuzelor vechi noneuro, și că operatorul de transport public local din municipiul Pitești - B. SA Pitești - deține, în prezent, în proprietate un număr de 86 autobuze, din care 85 sunt cu podea complet coborâtă, iar unul cu podea înaltă dar dotat cu lift electric pentru persoane cu dizabilități. Din cele 85 autobuze cu podea coborâtă, cele 70 achiziționate în anul 2015 au butoane de semnalizare, rampă de acces și loc special pentru persoane cu dizabilități, iar celor 15 achiziționate în perioada 2003-2004 li s-au confecționat rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități.

Soluția dată de instanță este nelegală, întrucât autoritatea publică locală a respectat prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap și s-a conformat acestor cerințe.

În opinia recurentului, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile legale prevăzute de O.G. nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare, întrucât la nivelul Municipiului Pitești este asigurată activitatea de transport în comun a persoanelor cu dizabilități locomotorii într-un procent de 100%, din numărul total de autobuze ce asigură acest gen de activitate, dovadă în acest sens fiind adresa nr. x/15.07.2015 emisă de către B. SA.

Contrar celor reținute de instanța de fond, este lipsit de relevanță faptul că adresa menționată emană de la o altă entitate decât recurentul-reclamant, din moment ce societatea B. SA efectuează serviciul de transport local la nivelul municipiului Pitești, serviciu public aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului Pitești. Apreciază recurentul-reclamant că nu există un impediment în ceea ce privește atestarea unei situații de fapt, câtă vreme această mențiune este făcută chiar de către operatorul de transport local.

Legal citat, intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare în cauză.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 16 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 6 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Pitești, Înalta Curte îl constată nefondat, pentru următoarele argumente.

Criticile formulate de reclamant, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate, instanța a aplicat în mod corect normele de drept material incidente.

Prin Hotărârea nr. 251/30.04.2014 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat caracterul discriminatoriu al neasigurării condițiilor de transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii în mijloacele de transport în comun, acordând un termen de 6 luni pentru remedierea problemelor.

La 06.11.2014, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a autosesizat, în scopul monitorizării situației de fapt la expirarea termenului de 6 luni, astfel încât a solicitat ca primarii sancționați anterior să comunice măsurile luate pentru remedierea condițiilor pe mijloacele de transport în comun, în scopul asigurării accesului pentru persoanele cu dizabilități locomotorii.

Primarul Municipiului Pitești a înaintat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării adresa nr. x/31.10.2014, aflată la dosar fond, precum și un punct de vedere, prin intermediul adresei nr. x/08.12.2014, aflată la dosarul de fond, comunicând astfel că la nivelul Municipiului Pitești, activitatea de transport în comun se realizează cu un număr de 111 autobuze și că, dintre acestea, 96 sunt adaptate pentru a putea fi utilizate de persoanele cu dizabilități locomotorii. Cât privește "neîndeplinirea obligațiilor" stabilite prin Hotărârea nr. 251/30.04.2014, a menționat existența unor motive obiective, reiterând cele menționate cu ocazia formulării punctului de vedere asupra primei autosesizări.

Prin Hotărârea nr. 271/10.06.2015, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că "neasigurarea condițiilor de transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) și (4), coroborat cu art. 10 lit. g) și h) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 și conform Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, art. 9, 19 și 20, ratificate de România prin Legea nr. 221/2010", dispunându-se sancționarea cu avertisment contravențional a mai multor autorități publice, între care și Primarul Municipiului Pitești, conform art. 5 alin. (2) pct. a), art. 6 alin. (1) și art. 7 din O.G. nr. 2/2001, precum și monitorizarea măsurilor dispuse pentru remedierea situației de fapt constatate până la data de 01.03.2016, conform art. 19 lit. d) din O.G. nr. 137/2000.

După cum rezultă din cuprinsul Hotărârii nr. 271/10.06.2015, în cazul Municipiului Pitești s-a constatat că parcul circulant cuprinde 111 de mijloace de transport dintre care au fost adaptate doar 96, astfel încât măsurile dispuse au fost îndeplinite doar în procent de 86,5%.

Urmare a acestor constatări, s-a reținut că se impune sancționarea contravențională a autorității publice monitorizate, iar în vederea individualizării sancțiunii, s-a luat în considerare că termenul de 6 luni de monitorizare a fost prea scurt pentru a se obține o modificare reală a situației, astfel încât s-a aplicat doar avertisment.

Fapta reținută în sarcina recurentului reprezintă un comportament pasiv, constând în încălcarea art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care prevede că "Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap:

a) să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate;

b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulație în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare;

c) să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt nefondate, instanța de fond reținând corect o îndeplinire numai parțială a obligației care îi revenea recurentului-reclamant, în calitatea sa de autoritate a administrației publice locale, de a lua măsurile specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilități locomotorii.

Raportat la dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b), art. 22 și art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 9, art. 19 și art. 20 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități respectiv prevederile art. 2 alin. (1), (4), art. 10 lit. g) și h) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, rezultă că autorităților administrației publice locale le revine obligația de a asigura accesul nediscriminatoriu, în condiții de egalitate cu ceilalți, la serviciul de transport public local, pentru această categorie de utilizatori, respectiv obligația de a lua măsurile specifice prevăzute de art. 22 din Legea nr. 448/2006, în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilități locomotorii, care să conducă la asigurarea utilizării de către aceste persoane a tuturor mijloacelor de transport în comun local.

Împrejurarea că o mare parte a mijloacelor de transport sunt adaptate în scopul utilizării de către persoanele cu dizabilități locomotorii, în mod corect, a constituit numai o circumstanță pentru individualizarea sancțiunii, fiind aplicat avertismentul.

Înalta Curte constată că discriminarea și implicit, incidența prevederilor O.U.G. nr. 137/2000, este dată de existența unui tratament diferențiat manifestat prin neasigurarea condițiilor optime de transport pentru persoanele cu dizabilități locomotorii aceștia fiind nevoiți să aștepte autobuzele dotate cu facilitățile necesare sau adaptate pentru a permite accesul.

Primarul, ca autoritate executivă, are obligația de a coordona serviciul public de transport aflat în subordinea autorității publice locale acesta răspunzând de modul în care se realizează efectiv acest serviciu.

Adresa nr. x/15.07.2015 emisă de Societatea B. SA este nerelevantă în cauză, față de conținutul obligației legale anterior menționate și anume accesibilizarea tuturor mijloacelor de transport în comun, fiind, așa cum corect a observat prima instanță, ulterioară sancționării primarului cu avertisment. Pentru acest motiv, nu poate fi luată în considerare la analiza legalității hotărârii atacate.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamatului Primarul Municipiului Pitești, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Pitești împotriva Sentinței civile nr. 55 din 7 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV