ÎCCJ, decizie (scj.ro #86920)

Redactarea cererii de recurs de către mandatarul unei persoane juridice, care nu are calitatea de avocat sau consilier juridic. Nulitatea cererii în raport cu prevederile noului Cod de procedură civilă.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul.

Index alfabetic :

recurs

reprezentare legală

mandat

avocat

consilier juridic

persoană juridică

Noul Cod de procedură civilă, art. 13, art. 83, art. 84, art. 486

În cazul persoanelor juridice, în etapa procesuală a recursului subzistă obligația legală a asistării mandatarului de către avocat sau de către consilier juridic, prin raportare la dispozițiile art. 80 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care face trimitere la art. 84 alin. (2) din același act normativ.  În conformitate cu acest din urmă text de lege, la redactarea și motivarea cererii de recurs, precum și în exercitarea și susținerea căii de atac, persoanele juridice vor fi asistate, sau după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau de către un consilier juridic.

Ca atare, faptul că persoana care a redactat cererea de recurs în numele și pentru o persoană morală, are pregătire juridică, fiind licențiat în drept, nu îi conferă acestuia calitatea de a o reprezenta în condițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, chiar cu împuternicire în acest sens, excepția instituită de prevederile art. 13 alin. (2) fiind aplicabilă doar părților persoane fizice, și este de strictă interpretare și aplicare.

Pe cale de consecință, actul procedural întocmit fără respectarea condițiilor de reprezentare este supus sancțiunii nulității, necondiționat de existența unei vătămări, conform prevederilor art. 176 alin. (1) pct. 2 coroborat cu art. 486 alin. (3) din Legea nr. 134/2010.

Secția I civilă, decizia nr.1011 din 26 martie 2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 03.02.2014, reclamantul Sindicatul S.L. a formulat recurs împotriva deciziei  civile nr. 16 din 14.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv pct. 6 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Prin rezoluția din 11 februarie 2014, a fost dispusă întocmirea raportului asupra admisibilității căii de atac, în condițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

După întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin rezoluția din aceeași dată, în

condițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010, a fost dispusă comunicarea acestuia părților în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

În termenul legal prevăzut de art. 493 alin. (4) teza I, respectiv la 26.02.2014, recurentul a formulat punct de vedere.

Analizând în condițiile art. 486 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cererea de recurs formulată, Înalta Curte a constatat că aceasta nu îndeplinește condițiile de formă și urmează, în consecință, să o anuleze, pentru următoarele considerente:

Art. 486 alin. (1) lit. a) și lit. e) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă  prevede că, în afară de datele de identificare ale recurentului, cererea de recurs trebuie să cuprindă și pe cele ale avocatului, respectiv, ale consilierului juridic care întocmește cererea, în condițiile în care potrivit noilor reglementări procedurale, în recurs părțile nu se mai pot compărea singure în fața instanțelor de judecată, ci numai asistate sau reprezentate de avocat. În acest sens au fost edictate prevederile art. 83 alin. (3) și art. 84 alin. (2) din actul normativ menționat referitoare la reprezentarea convențională a părților în recurs. De asemenea, art. 486 din Legea nr. 134/2010 prevede la alin. (2) obligativitatea anexării cererii de declarare a căii de atac și a împuternicirii avocațiale sau a delegației consilierului juridic.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, “În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț sau rudă până la gradul al doilea inclusiv ”.

Se impune corelarea textul în discuție cu restul dispozițiilor relevante sub acest aspect. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, la redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținere a recursului, persoanele fizice vor fi asistate, sau după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2) din același act normativ. Totodată, cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în situația menționată de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, a avocatului sau a consilierului juridic, iar la această cerere se va atașa împuternicirea avocațială sau după caz delegația consilierului juridic, conform art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (2)  din același act normativ.

Ca atare, Înalta Curte a reținut că în cazul reprezentării legale sau judiciare a persoanelor fizice, dacă mandatarul este soț sau rudă până la gradul al doilea grad, inclusiv, și este licențiat în drept, asistarea acestuia de către avocat nu este cerută în etapa procesuală a recursului.

În ceea ce privește reprezentarea legală sau judiciară a persoanelor juridice, întrucât nu se poate pune problema rudeniei mandatarului cu persoana juridică, în etapa procesuală a recursului subzistă obligația legală a asistării mandatarului de către avocat sau de către consilier juridic, prin raportare la dispozițiile art. 80 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care face trimitere la art. 84 alin. (2) din același act normativ.

În conformitate cu acest din urmă text de lege, la redactarea și motivarea cererii de recurs, precum și în exercitarea și susținerea căii de atac, persoanele juridice vor fi asistate, sau după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau de către un consilier juridic.

Sancțiunea prevăzută pentru lipsa oricăreia dintre mențiunile la care se referă alin. (1) lit. a) și c) – e) a art.486 din Legea nr. 134/2010 precum și a oricăruia dintre documentele la care se referă alin. (2) este prevăzută generic ca fiind nulitatea.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor referitoare la reprezentarea procesuală, conform art. 176 alin.(1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010, nulitatea este necondiționată de existența unei vătămări, în sensul în care nu operează în funcție de existența unei vătămări, ceea ce înseamnă că nu este permisă dovada contrară, adică a lipsei vătămării.

Articolul 82 alin. (1) se referă la obligația instanței care constată lipsa dovezii calității de reprezentant de a da un termen pentru acoperirea acesteia.

În procedura filtrului, verificarea dovezilor calității de reprezentant va fi făcută în temeiul art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, iar raportul, odată comunicat, va conferi posibilitatea părții să remedieze lipsa.

Același art. 82 în alin. (1) se referă la obligația care incumbă instanței care constatând lipsa dovezii calității de reprezentant și după acordarea unui termen în acest sens,  de a anula cererea.

În cauza de față, cererea de recurs a fost formulată de reclamantul Sindicatul S.E.L.C. prin reprezentant, M.I., în calitate de lider de sindicat.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a precizat că cererea nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității, necuprinzând următoarele mențiuni: numele și prenumele consilierului juridic sau a avocatului care a întocmit cererea de recurs, conform art. 84 alin. (2) C.pr.civ.; împuternicirea avocațială sau delegația pentru consilierul juridic care a redactat cererea de recurs, conform prevederilor art. 13 alin. (1) teza a 2 a raportat la art. 84 alin. (2), cu aplicarea  art.85 alin. (3) C.pr.civ., semnătura avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. De asemenea, a fost menționat faptul că cererea de recurs este însoțită de încă un exemplar de pe cerere pentru comunicare, lipsind împuternicirea avocatului sau delegația consilierului juridic care reprezintă partea, conform art. 84 alin. (2) din Legea nr. 134/2010.

Ulterior, urmare a comunicării raportului, recurentul a transmis împuternicirea pentru M.I., împreună cu o copie de pe diploma de licență a acestuia care dovedește că este licențiat în drept al Facultății de Drept și Administrație Publică din cadrul Universității S.H. precum și o copie de pe cartea de identitate,.

Instanța, a constatat că față de înscrisurile depuse la dosar de recurent, cererea de recurs nu îndeplinește exigențele art. 486 din Legea nr. 134/2010, nefiind redactată de un avocat sau de un consilier juridic, nu este atașată dovada împuternicirii sau a delegației și nici nu este semnată de un astfel de reprezentant.

Împrejurarea că liderul de sindicat, M.I. care a redactat cererea de recurs în numele și pentru recurentul persoană morală, are pregătire juridică, fiind licențiat în drept, nu îi conferă acestuia calitatea de a o reprezenta în condițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, chiar cu împuternicire în acest sens.  Excepția instituită de prevederile art. 13 alin. (2) fiind aplicabilă doar părților persoane fizice, și este de strictă interpretare și aplicare.

Pe cale de consecință, actul procedural întocmit fără respectarea condițiilor de reprezentare este supus sancțiunii nulității, necondiționat de existența unei vătămări, conform prevederilor art. 176 alin. (1) pct. 2 coroborat cu art. 486 alin. (3) din Legea nr. 134/2010.

Prin urmare, pentru considerentele mai sus expuse și în raport de dispozițiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost admisă excepția nulității cererii.