ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6033/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 806 din 25 februarie

2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a dispus următoarele:

- a admis cererea

reclamantei S.C.A., Z.R.P., formulată pe calea ordonanței președințiale, în

contradictoriu cu pârâta SC E. SA;

- a dispus

suspendarea procedurii de achiziție publică pentru achiziția de "Servicii

de reprezentare juridică a SC D.F.E.E.E. SA de către o societate civilă de

avocați la Curtea de Arbitraj Internațional în procesul cu E.O.N. cu privire la

Contractul de Privatizare al SC D.F.E.E.E. SA", organizată de către

pârâtă, în calitate de autoritate contractantă, până la soluționarea cererii de

suspendare formulată în cadrul Dosarului nr. 1426/2/2013 aflat pe rolul Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile

nr. 806 din 25 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC E. SA,

invocând dispozițiile art. 999 C. proc. civ., art. 14 din Legea nr. 554/2004 și

O.U.G. nr. 34/2006.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimata a solicitat, printre altele, anularea recursului

pentru lipsa dovezii calității de reprezentant prin admiterea excepției lipsei calității

de reprezentant, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (3), raportat

la art. 176 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., arătând că

aceste dispoziții legale stabilesc o nulitate expresă și necondiționată pentru

ipoteza în care recursul nu este însoțit de împuternicirea avocațială sau, după

caz, delegația consilierului juridic.

Prin răspunsul la

întâmpinare formulat în cauză, recurenta a solicitat respingerea excepției

lipsei calității de reprezentant ca neîntemeiată, arătând că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât în speță

cererea de recurs a fost semnată de către directorul general adjunct, care este

reprezentantul legal al societății înregistrat la O.R.C. și nu de un

reprezentant convențional, iar redactarea motivelor de recurs s-a făcut de

către consilierul juridic al societății, în conformitate cu dispozițiile art. 10

din Statutul profesiei de consilier juridic, a Contractului individual de

muncă, a R.O.I., precum și a atribuțiilor date de către societate prin fișa de

post a consilierului juridic; că, în conformitate cu dispozițiile art. 82 C.

proc. civ., când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a

celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea

lipsurilor și numai în cazul în care acestea nu se acoperă cererea va fi

anulată.

Examinând cererea de

recurs în raport de dispozițiile art. 486 alin. (2), coroborate cu prevederile art.

486 alin. (3) și ale art. 176 pct. 2 din C. proc. civ., se constată că la

cererea de recurs nu a fost atașată delegația consilierului juridic al

societății recurente, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în mod

expres de textele legale anterior menționate, sub sancțiunea nulității

recursului.

Astfel, potrivit art.

486 alin.

(1) lit. e) C. proc. civ., c

ererea

de recurs va cuprinde

„semnătura

părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a

avocatului sau, după caz, a consilierului juridic”, iar conform alin. (2) „

La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de

timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz,

delegația consilierului juridic.”

Din modul

în care este redactat alin. (2) suscitat rezultă cu evidență faptul că

legiuitorul a avut în vedere ca la cererea de recurs să se atașeze în mod

obligatoriu dovada achitării taxei de timbru, dar și delegația consilierului

juridic, norma fiind imperativă, de strictă interpretare și aplicare.

La alin.

(3) al aceluiași articol se prevede că

„(…) cerințele menționate la alin.

(2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art.

83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”.

Potrivit art.

82 alin.

(1)

: „Când instanța

constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în

numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea

nu se acoperă, cererea va fi anulată.”

În cauză nu a fost

necesară acordarea unui termen scurt pentru depunerea delegației consilierului

juridic al recurentei, întrucât, așa cum rezultă din lucrările dosarului,

recurentei i-a fost comunicată întâmpinarea depusă de către intimată, prin care

a fost invocată excepția lipsei calității de reprezentant motivată tocmai pe

nedepunerea delegației la dosar, iar intimata a formulat răspuns la

întâmpinare, prin care a învederat punctul său de vedere cu privire la

necesitatea depunerii delegației consilierului juridic, astfel cum s-a reținut

la pct. 1.4. din raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză.

Conform prevederilor art.

84: „

(1)

Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în

fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în

condițiile legii.

(2)

La redactarea

cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea

recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub

sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în

condițiile legii.”

Potrivit art. 85 alin.

(3):

„

Împuternicirea

de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori

consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și

exercitare a profesiei.”

Art. 87 prevede:

(1)

Mandatul este

presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași

instanțe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte.

(2)

Avocatul care a

reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără

mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar

pierde prin neexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice

cale de atac împotriva hotărârii pronunțate. În aceste cazuri, toate actele de

procedură se vor îndeplini numai față de parte. Susținerea căii de atac se

poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri”.

Din textele legale

menționate anterior, care instituie norme imperative, de strictă interpretare

și aplicare, rezultă faptul că în fața instanței de recurs o persoană juridică

va fi asistată sau reprezentată, sub sancțiunea nulității, numai de către un

avocat sau consilier juridic, obligație pe care recurenta din prezenta cauză nu

a îndeplinit-o.

Potrivit art.

176 pct. 2 C. proc. civ.,

nulitatea nu este condiționată de existența

unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la reprezentarea procesuală.

Din

examinarea răspunsului la întâmpinare rezultă faptul că recurenta și-a formulat

punctul de vedere cu privire la excepțiile invocate de intimată prin

întâmpinare, inclusiv cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant

și nu a înțeles să depună la dosar delegația consilierului juridic care

reprezintă societatea, astfel cum prevăd expres dispozițiile legale anterior

menționate, apreciind că în cauză cererea de recurs a fost semnată de către

reprezentantul legal al societății recurente și nu de către un reprezentant

convențional, iar redactarea motivelor de recurs s-a făcut de către consilierul

juridic al societății

,

în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Statutul profesiei de consilier

juridic, a Contractului individual de muncă, a R.O.I., precum și a atribuțiilor

date de către societate prin fișa de post a consilierului juridic.

Este evident că

legiuitorul a intenționat ca, prin regula conform căreia în calea de atac a

recursului părțile trebuie să fie reprezentate de avocat/consilier juridic, să

instituie o disciplină procesuală,

pentru a evita recursurile formulate abuziv,

în scop de șicană sau cu neobservarea cerințelor prevăzute de lege; totodată,

regula este în concordanță cu noua concepție asupra recursului, care privește

exclusiv chestiuni de legalitate, în limitele motivelor de casare prevăzute de

lege.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte va anula recursul pentru lipsa calității de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâta SC E. SA București, împotriva sentinței nr. 806 din 25

februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, pentru lipsa calității de reprezentant.

Fără cale de atac,

conform art. 493 alin. 5 C. proc. civ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 iunie 2013.