ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6033/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 806 din 25 februarie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a admis cererea reclamantei S.C.A., Z.R.P., formulată pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâta SC E. SA; - a dispus suspendarea procedurii de achiziție publică pentru achiziția de "Servicii de reprezentare juridică a SC D.F.E.E.E. SA de către o societate civilă de avocați la Curtea de Arbitraj Internațional în procesul cu E.O.N. cu privire la Contractul de Privatizare al SC D.F.E.E.E. SA", organizată de către pârâtă, în calitate de autoritate contractantă, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul Dosarului nr. 1426/2/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 806 din 25 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC E. SA, invocând dispozițiile art. 999 C. proc. civ., art. 14 din Legea nr. 554/2004 și O.U.G. nr. 34/2006. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat, printre altele, anularea recursului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant prin admiterea excepției lipsei calității de reprezentant, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (3), raportat la art. 176 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., arătând că aceste dispoziții legale stabilesc o nulitate expresă și necondiționată pentru ipoteza în care recursul nu este însoțit de împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză, recurenta a solicitat respingerea excepției lipsei calității de reprezentant ca neîntemeiată, arătând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât în speță cererea de recurs a fost semnată de către directorul general adjunct, care este reprezentantul legal al societății înregistrat la O.R.C. și nu de un reprezentant convențional, iar redactarea motivelor de recurs s-a făcut de către consilierul juridic al societății, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Statutul profesiei de consilier juridic, a Contractului individual de muncă, a R.O.I., precum și a atribuțiilor date de către societate prin fișa de post a consilierului juridic; că, în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. proc.

civ., când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor și numai în cazul în care acestea nu se acoperă cererea va fi anulată. Examinând cererea de recurs în raport de dispozițiile art. 486 alin. (2), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) și ale art. 176 pct. 2 din C. proc. civ., se constată că la cererea de recurs nu a fost atașată delegația consilierului juridic al societății recurente, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în mod expres de textele legale anterior menționate, sub sancțiunea nulității recursului. Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc.

civ., c ererea de recurs va cuprinde „semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic”, iar conform alin. (2) „ La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic.” Din modul în care este redactat alin. (2) suscitat rezultă cu evidență faptul că legiuitorul a avut în vedere ca la cererea de recurs să se atașeze în mod obligatoriu dovada achitării taxei de timbru, dar și delegația consilierului juridic, norma fiind imperativă, de strictă interpretare și aplicare. La alin. (3) al aceluiași articol se prevede că „(…) cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”. Potrivit art. 82 alin. (1) : „Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.” În cauză nu a fost necesară acordarea unui termen scurt pentru depunerea delegației consilierului juridic al recurentei, întrucât, așa cum rezultă din lucrările dosarului, recurentei i-a fost comunicată întâmpinarea depusă de către intimată, prin care a fost invocată excepția lipsei calității de reprezentant motivată tocmai pe nedepunerea delegației la dosar, iar intimata a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a învederat punctul său de vedere cu privire la necesitatea depunerii delegației consilierului juridic, astfel cum s-a reținut la pct. 1.4.

din raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză. Conform prevederilor art. 84: „ (1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii. (2) La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii.” Potrivit art. 85 alin. (3): „ Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.” Art. 87 prevede: (1) Mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași instanțe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte.

(2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate. În aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de parte. Susținerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri”. Din textele legale menționate anterior, care instituie norme imperative, de strictă interpretare și aplicare, rezultă faptul că în fața instanței de recurs o persoană juridică va fi asistată sau reprezentată, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, obligație pe care recurenta din prezenta cauză nu a îndeplinit-o.

Potrivit art. 176 pct. 2 C. proc. civ., nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la reprezentarea procesuală.

Din examinarea răspunsului la întâmpinare rezultă faptul că recurenta și-a formulat punctul de vedere cu privire la excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare, inclusiv cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant și nu a înțeles să depună la dosar delegația consilierului juridic care reprezintă societatea, astfel cum prevăd expres dispozițiile legale anterior menționate, apreciind că în cauză cererea de recurs a fost semnată de către reprezentantul legal al societății recurente și nu de către un reprezentant convențional, iar redactarea motivelor de recurs s-a făcut de către consilierul juridic al societății , în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Statutul profesiei de consilier juridic, a Contractului individual de muncă, a R.O.I., precum și a atribuțiilor date de către societate prin fișa de post a consilierului juridic.

Este evident că legiuitorul a intenționat ca, prin regula conform căreia în calea de atac a recursului părțile trebuie să fie reprezentate de avocat/consilier juridic, să instituie o disciplină procesuală, pentru a evita recursurile formulate abuziv, în scop de șicană sau cu neobservarea cerințelor prevăzute de lege; totodată, regula este în concordanță cu noua concepție asupra recursului, care privește exclusiv chestiuni de legalitate, în limitele motivelor de casare prevăzute de lege. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul pentru lipsa calității de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC E. SA București, împotriva sentinței nr. 806 din 25 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa calității de reprezentant. Fără cale de atac, conform art. 493 alin. 5 C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2013.