ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1035/2018

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2015 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F. ȘI G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat să se constate nulitatea și nelegalitatea H.G. nr. 99/2015 și, pe cale de consecință, a se lua măsura revocării H.G. nr. 99/2015, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 privind recunoștința față de eroii martiri și luptători care au contribuit la Victoria revoluției Române din decembrie 1989, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1412/2004, publicat în M. Of. nr. 140/24.02.2015. Reclamanții au considerat că H.G. nr. 99/2015 nu îndeplinește condițiile de legalitate deoarece nu au fost respectate condițiile de valabilitate ale unui act administrativ, întrucât nu s-a respectat obligația ca acesta să fie emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 145/CA din 16 septembrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesual activă.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B., D., E., C., F., G., pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2018, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. La termenul din 12.03.2018 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, sub rezerva completării taxei judiciare de timbru cu suma de 700 RON (câte 100 RON pentru fiecare dintre cei 7 recurenți), s-a considerat de către toți membrii completului că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod. Înalta Curte a fost învestită cu o cerere de recurs formulată de reclamanții A., B., D., E., C., F., G. împotriva sentinței nr. 145/CA din 16 septembrie 2015, prin care Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă. Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că, pentru soluționarea cererii de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții aveau obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, fiecare. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat la data de 22.01.2018, s-a pus în vedere fiecărui recurent obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 de RON, sub sancțiunea nulității cererii. Obligația de achitare a taxei judiciare de timbru a fost menținută până la termenul stabilit pentru examinarea recursului. Într-adevăr, dispozițiile art. 59 din C. proc. civ. permit ca "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură" însă, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au invocat nelegalitatea H.G. nr. 99/2015, pe motiv că încalcă dispozițiile Legii nr. 24/2000, prin lipsa avizului Consiliului Legislativ, Înalta Curte constată că pretențiile deduse judecății nu reprezintă o obligație comună, ci au o strânsă legătură între ele, motiv pentru care obligația achitării taxei judiciare de timbru incumbă fiecărui reclamant. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege". În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.