ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1032/2018

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin contestația în anulare înregistrată la data de 25.06.2015 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, în temeiul art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2) din C. proc. civ., contestatoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea încheierii din data de 15.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2015.1, în contradictoriu cu intimata M.F. P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 390/2015 din data de 01 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., împotriva încheierii din 15.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2015.1, în contradictoriu cu intimata M.F. P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt.

Cererea de recurs La data de 22 octombrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 390 din 1.10.2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Apărările formulate în cauză Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de reexaminare a încheierii nr. 390/01.10.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Procedura derulată în recurs Prin Rezoluția din data de 9.11.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, în temeiul O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. La data de 2 decembrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere prin care a solicitat reducerea taxei judiciare de timbru de la 20 RON la 0 RON. Prin încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. de acordare a facilității sub forma reducerii taxei judiciare de timbru. La data de 29.02.2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare a încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2016. Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 11 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L., privind reexaminarea încheierii de ședință din data de 28 ianuarie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015. În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul concluzionând că recurenta S.C. A. S.R.L. avea obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, precum și faptul că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu. Prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2018 s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. La data de 31.01.2018 recurenta S.C. A. S.R.L. a depus o cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, prin care a solicitat reducerea taxei judiciare de timbru de la 20 RON la 0 RON. La termenul din 12.03.2018 având în vedere că în raport s-a concluzionat că recurenta S.C. A. S.R.L. avea obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, s-a considerat de către toți membrii completului că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod. Înalta Curte a fost învestită cu o cerere de recurs formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 390 din 1 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., împotriva încheierii din 15.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2015.1, în contradictoriu cu intimata M.F. P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt. Potrivit art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului declarat împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a anulat cererea ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calității de reprezentant. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat la data de 22.01.2018, s-a pus în vedere recurentului obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 20 de RON, sub sancțiunea nulității cererii. Obligația de achitare a taxei judiciare de timbru a fost menținută până la termenul stabilit pentru examinarea recursului. În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru". Or, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, o primă cerere prin care recurenta S.C. A. S.R.L. a solicitat acordarea facilității de reducere a taxei judiciare de timbru de la 20 RON la 0 RON a fost respinsă în mod definitiv soluționată prin încheierea din data de 28 ianuarie 2016 și menținută prin încheierea de ședință din data de 11.03.2016. În raport de această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal constată că cea de-a doua cerere formulată la data de 31.01.2018, prin care se solicită acordarea de facilități sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de la 20 RON la 0 RON, este inadmisibilă. Având în vedere că art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege", iar până la această dată recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, Înalta Curte constată că cererea dedusă judecății nu este timbrată. În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de acordare a facilității sub forma reducerii taxei judiciare de timbru, formulată de petenta S.C. A. S.R.L și va dispune anularea recursului, ca netimbrat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.