ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 861/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.05.2014 și precizată ulterior, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013, a solicitat anularea Adresei nr. x din 30.12.2013, comunicată prin poștă la data de 07.01.2014, emisă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Directia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP 2007-2013 și, pe cale de consecință, a Deciziei nr. 187/30.01.2013 și a Ordinului nr. nr. 187/12.02.2013 privind finanțarea din Fondul European pentru Pescuit și Guvernul României, emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit, Autoritatea de Management Programul Operațional pentru Pescuit 2007-2013.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, respectiv anularea adresei nr. x/30.12.2013 emise de DGP AMPOP, ca nefiind un act administrativ în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004.

A mai invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 187/12.02.2013, pentru nedepunerea plângerii prealabile în termenul prevăzut de art. 7 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 333 din 10 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Adresei nr. x/30.12.2013 și a Ordinului de finanțare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013, ambele emise de MADR - DGO-AMPOP și a respins aceste capete de cerere ca inadmisibile.

De asemenea, prima instanță a admis excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamanta S.C. A. S.R.L., invocată din oficiu, având ca obiect anularea deciziei de finanțare nr. 187/30.01.2013 emisă de MADR - DGO-AMPOP și a respins în consecință, acest capăt de cerere.

Împotriva sentinței civile nr. 333 din 10 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care solicită admiterea recursului, respingerea excepției tardivității și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății pe fondul cauzei.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că motivarea instanței de fond nu este conformă cu actele de la dosar și că excepția tardivității se impunea a fi respinsă, deoarece Ordinul nr. 187 a fost emis la data de 12.02.2013, iar reclamanta a contestat în termen acest act, precum și decizia cu același număr din data de 30.01.2013, sub aspectul greșitei aplicări a cuantumului stabilit prin Decizia ulterioară nr. 43/21 iulie 2013.

În speță, consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 554/2004, întrucât a formulat o cerere de modificare a contractului sub aspectul cuantumului la data de 17.09.2013, prin adresa nr. x, la care a primit răspuns la data de 30.10.2013.

Mai arată că împotriva acesteia a formulat plângerea prealabilă nr. x din data de 28.11.2013, în termenul legal de 6 luni prevăzut de lege, iar ultima tranșă din suma alocată a încasat-o la data de 31.08.2013.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.

Intimatul-pârât susține că instanța de fond, în mod corect și legal, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Adresei nr. x din 30.12.2013 și modificarea Ordinului de finanțare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013 și a admis execpția tardividății formulării cererii având ca obiect anularea deciziei de finanțare nr. 187/12.02.2013 emise de MADR-DG-AMPOP.

Astfel, arată că Ordinul de finanțare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013 a fost semnat și asumat de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., inclusiv în ceea ce privește valoarea primei acordate, așa cum a fost stabilită prin Decizia de finanțare nr. 187/2013, acesta încasând în totalitate suma cu care a fost de acord.

Menționează că Ordinul de finanțare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013 are valoarea juridică unui contract civil și la art. 4 prevede modalitățile de plată, recurenta-reclamantă având cunoștință de aceasta la momentul semnării ordinului.

Consideră că acțiunea reclamantei este o încercare de îmbogățire fără just temei, în condițiile în care aceasta a încasat primele, stând în pasivitate mai mult de 6 luni, ulterior solicitând majorarea sumei cu 984.216 RON. Nemulțumită de răspunsul primit, recurenta-reclamantă a depus la DGP AMPOP plângerea prealabilă nr. x/29.11.2013, la care a primit răspunsul nr. x din 30.12.2013, comunicat cu confirmare de primire în 07.01.2014.

Intimatul-pârât susține că a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru tardivitatea depunerii plângerii prealabile prevăzute de art. art. 7 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 554/2004, respectiv pentru depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că data emiterii Ordinului (contractului) semnat și asumat de către reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost 12.02.2013, iar plângerea prealabilă s-a depus la DGP AMPOP în data de 29.11.2013, după aproape 9 luni de la data încheierii acestui contract.

Mai susține că și dacă s-ar lua în calcul solicitarea reclamantei cu nr. 95/16.09.2013, depusă la DGP AMPOP cu nr. x/17.09.2013 termenul de 6 luni este de asemenea, depășit.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 01 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Prin aceeași încheiere s-a apreciat că excepția nulității recursului, astfel cum a fost formulată, este neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Adresei nr. x din 30.12.2013, comunicată prin poștă la data de 07.01.2014, emisă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Directia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP 2007-2013 și, pe cale de consecință, a Deciziei nr. 187/30.01.2013 și a Ordinului nr. 187/12.02.2013.

Deși recursul formulat de către reclamantă, ca urmare a respingerii acțiunii de către instanța de fond, nu a fost întemeiat în drept, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a apreciat că aspectele invocate prin cererea de recurs pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

De asemenea, se constată din analiza criticilor din recurs, astfel după cum apărătorul recurentei-reclamante a și susținut la dezbaterile de la ultimul termen de judecată, că soluția primei instanțe a fost recurată doar cu privire la excepția tardivității formularii cererii de anulare a Deciziei de finanțare nr. 187/30.01.2013, astfel că instanța de recurs urmează a analiza hotărârea recurată în raport de limitele acestei învestiri.

Înalta Curte constată că prima instanță a apreciat în mod corect asupra tardivității formulării cererii de anulare a deciziei de finanțare nr. 187/30.01.2013, având în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care la alin. (5) stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, care începe să curgă de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile ori de soluționare a cererii, data expirării termenului de soluționare a unei cereri sau data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

În cazul în care niciuna dintre aceste situații nu sunt incidente, alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 instituie un termen de decădere de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere.

Astfel, întrucât la dosar nu se regăsește dovada comunicării cu recurenta-reclamantă a Deciziei de finanțare nr. 187/30.01.2013 emisă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit, termenul în care acest act administrativ putea fi contestat este cel prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

Examinând înscrisurile de la dosar, Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă, prin reprezentantul acesteia, a luat cunoștință de Decizia de finanțare nr. 187/30.01.2013 emisă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit cel mai târziu la data de 12.02.2013, când a semnat Ordinul de finanțare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013, cu sumele prevăzute în decizia de finanțare contestată, aceasta fiind menționată pe pagina 2 a ordinului de finanțare semnat, ca făcând parte dintre documentele ce au stat la baza emiterii ordinului.

De asemenea, cu aceeași ocazie și la aceeași dată, recurentei-reclamante, prin reprezentant, i s-au înmânat mai multe documente, printre care Anexa la Ordinul de finanțare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013, Lista de audit pentru Ordinul de finanțare nerambursabilă nr. 187/2013, Lista de verificare a Ordinului de finanțare nerambursabilă, dar și Notificarea nr. 187/12.02.2013, prin care se aduce la cunoștința reprezentantului societății recurente - B., reanalizarea cererii sale de finanțare și emiterea Deciziei de finanțare nr. 187/30.01.2013, document ce se regăsește la dosarul de primă instanță, care pe verso conține mențiunea "Am primit originalul", însoțită de semnătura reprezentantului societății și ștampila acesteia.

Astfel fiind, independent de documentul remis reprezentantului societății recurente odată cu semnarea Ordinului de finanțare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013, se constată că la acea dată recurenta-reclamantă avea cunoștință de suma ce urma să îi fie acordată cu titlu de finanțare nerambursabilă, sumă ce a fost stabilită prin Decizia de finanțare nr. 187/30.01.2013, într-un cuantum de 984.216 RON.

În aceste condiții, înregistrarea de către reclamantă la data de 09.05.2014 a unei cereri de chemare în judecată prin care se solicită anularea Deciziei de finanțare nr. 187/30.01.2013 emisă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit, apare ca fiind tardiv formulată, respectiv cu depășirea termenului de un an de la data luării la cunoștință cu privire la actul administrativ atacat, în condițiile în care partea luase la cunoștință de conținutul respectivei decizii la data de 12.02.2013 - data semnării Ordinului de finanțare nerambursabilă nr. 187 și a celorlalte documente aferente operațiunii de finanțare, iar sumele stabilire prin Decizia de finanțare nr. 187/30.01.2013 au stat la baza documentelor semnate.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în ceea ce privește soluția de respingere, ca tardiv formulată, a acțiunii reclamantei S.C. A. S.R.L., având ca obiect anularea deciziei de finanțare nr. 187/30.01.2013 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 333 din 10 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 333 din 10 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2018.