ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 783/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 09 mai 2014, sub nr. x/2014, reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare nr. x/2014 emisă la data de 31 martie 2014, de către pârâtă.

Prin decizia nr. 119 din 20 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, după declinarea competenței, la data de 28 aprilie 2015.

Prin încheierea de ședință din data de 28 mai 2015, instanța de fond a dispus restituirea dosarului în procedura administrativă, pentru ca reclamanta să formuleze precizări clare cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, părțile cu care înțelege să se judece în prezenta cauză, pentru ca, în raport de obiectul pe care reclamanta îl va preciza, instanța să stabilească cuantumul taxei de timbru pe care aceasta o datorează.

Prin încheierea de ședință din 05 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva încheierii de ședință din 05 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Asociația A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fără a încadra recursul într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.03.2016, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanta Asociația A..

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul raportor a apreciat că prezentul recurs poate fi calificat drept cerere de reexaminare, formulată în condițiile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., impunându-se invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și, pe cale de consecință, declinarea competenței de soluționare a cererii de reexaminare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La data de 08 ianuarie 2018, recurenta-reclamantă Asociația A. a depus la dosarul cauzei un punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care a formulat cerere de recuzare a magistratului-asistent B., în calitate de redactor al raportului.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Referitor la cererea de recuzare a magistratului-asistent B., formulată de recurenta-reclamantă Asociația A..

Potrivit art. 46 din C. proc. civ.:

"Pot fi recuzați numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare", iar potrivit art. 47 alin. (3) din același Cod:

"Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alți judecători decât cei prevăzuți la art. 46, precum și cererea îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate.". De asemenea, vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 47 alin. (4) teza I din C. proc. civ., care stabilesc că "Nerespectarea condițiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare".

În cauza de față, cererea de recuzare formulată de recurenta-reclamantă este îndreptată împotriva magistratului-asistent B., care a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 05 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Înalta Curte constată că magistratul raportor față de care s-a formulat cererea de recuzare nu face parte din completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii, acesta prezentând o altă compunere, astfel încât nu sunt întrunite condițiile imperative stipulate de prevederile art. 46 din C. proc. civ.

Nefiind respectate dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 47 alin. (4) C. proc. civ., urmând a respinge, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a magistratului-asistent B., formulată de recurenta-reclamantă Asociația A..

II.2. Referitor la recursul declarat de reclamanta Asociația A., împotriva încheierii de ședință din data de 05 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Înalta Curte reține că obiectul căii de atac declarate în cauză îl reprezintă încheierea de ședință din data de 05 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 200 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197.

(...)

(3) Când cererea nu îndeplinește aceste cerințe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.(...)"

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar sfera hotărârilor supuse recursului se stabilește în raport de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Prin urmare, încheierea pronunțată în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată beneficiază de o cale de atac specială, respectiv cererea de reexaminare, nefiind incidente dispozițiile art. 483 și următoarele din C. proc. civ., care reglementează calea de atac a recursului.

În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze cererea de reexaminare, devin incidente dispozițiile art. 200 alin. (7) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).", astfel încât competența de soluționare a acestei cereri revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și nu Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere și prevederile art. 457 alin. (4) raportat la art. 22 C. proc. civ., va califica recursul declarat de reclamanta Asociația A. ca fiind o cerere de reexaminare, formulată potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (5) C. proc. civ. și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a magistratului-asistent B., formulată de recurenta-reclamantă Asociația A..

Califică recursul declarat de reclamanta Asociația A., împotriva încheierii de ședință din data de 05 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, ca fiind o cerere de reexaminare, formulată potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (5) C. proc. civ. și, în consecință, declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2018.