Decizia nr. 2234/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 1 alin. (1) raportat la dispozițiile art. 8 alin. ,. 1 din Legea nr. 554/2004, anularea adresei nr. x și a adresei x/2015, recunoașterea faptului că a dobândit calitatea de avocat, iar pe cale de consecință, obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ privind înregistrarea reclamantului în sistemul EMAP - Tabloul Avocaților - Secțiunea Avocați Străini, la efectuarea operațiunii administrative, efective, de înregistrare a reclamantului în portalul EMAP - Secțiunea Tabloul Avocaților, la plata daunelor moratorii de 100 de RON pe zi începând cu data de 19 februarie 2015 și până la îndeplinirea efectivă a obligației de a face. La data de 28.09.2015, au formulat cereri de intervenție principală, numiții B. și C., ambii solicitând obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să emită actul privind înregistrarea acestora în sistemul EMAP - Tabloul Avocaților - Secțiunea Avocați Străini și obligarea pârâtului la efectuarea operațiunii administrative, efective, de înregistrare în portalul EMAP - Secțiunea Tabloul Avocaților. Prin încheierea din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibile cele două cereri de intervenție principală, cu mențiunea că încheierea poate fi atacată cu apel în 5 zile de la pronunțare. Prin Decizia nr. 1574 din 20 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată calea de atac exercitată de intervenienți împotriva încheierii din 29 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Soluția primei instanțe asupra fondului cauzei Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2682 din 20 octombrie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 2682 din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva faptului că instanța de fond a interpretat greșit legislația națională și comunitară cu incidență în speță. Solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Totodată, recurentul-reclamant formulează, în temeiul art. 267 din TFUE cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu două întrebări preliminare, indicate și dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs.

Procedura de filtru derulată în recurs Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin încheierea din 19 aprilie 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Considerentele și soluția completului de filtru cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, art. 486 alin. (2) C. proc. civ.. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea. În speță, prin actul de procedură (adresa din data de 15.04.2016, aflată la dosarul de recurs) comunicat la data de 12.05.2016 (potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs), i s-a pus în vedere recurentului-reclamant să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii. Înalta Curte, reținând că recurentul-reclamant A. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., și, în consecință, va anula recursul ca netimbrat.