ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1060/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul A. a contestat Rezoluția Inspecției Judiciare nr. 1412/IJ/941/DIJ/2014 (conexată la nr. 1610/IJ/1071/DIJ/2014) din 2 iunie 2014. Prin Decizia nr. 3957 din 23 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a trimis cererea pentru competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28 noiembrie 2014.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din data de 4 februarie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea formulată de reclamantul A., ca netimbrată. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a avut în vedere că, la data de 2 septembrie 2014 reclamantul a solicitat ajutor public judiciar pentru scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, această cerere a fost soluționată cu prioritate, iar prin încheierea din data de 2 decembrie 2014 Curtea de Apel a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul A. La data de 13 ianuarie 2015, a fost emisă comunicarea către reclamant prin care i s-a adus la cunoștință obligația de a timbra cererea cu 50 RON. Potrivit art. 200 alin. (2) C. proc. civ. republicat, termenul de îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina reclamantului a fost de 10 zile de la data primirii adresei, termen care a expirat la data de 26 ianuarie 2015. Curtea de Apel, în temeiul art. 201 alin. (1), teza I C. proc. civ., a constatat că reclamantul nu a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa până la data stabilită, deși i s-a adus la cunoștință această obligație, prin comunicarea emisă, motiv pentru care, prin încheierea din Camera de Consiliu din 4 februarie 2015, în temeiul art. 200 alin. (3) C. proc. civ., a dispus anularea cererii, ca netimbrată.

Cererea de recurs Împotriva încheierii din data de 04 februarie 2015, precum și a tuturor hotărârilor pronunțate în cauza de față de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., art. 126 alin. (1) din Constituția României, art. 475 - 477 din Noul C. proc. pen., art. 519 - 521 din Noul C. proc. civ. și Tratatele Fundamentale al Uniunii Europene.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția netimbrării recursului, iar în subsidiar a invocat excepția nulității recursului. Cu privire la excepția netimbrării recursului s-a susținut că, față de prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, taxele de timbru se plătesc anticipat, raportat la dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. c) și art. 38 din același act normativ. Cu privire la excepția nulității recursului, invocată în subsidiar, s-a susținut că, în baza dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. a) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. La termenul din 16 martie 2017 având în vedere că în raport s-a propus anularea recursului, ca netimbrat, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, în raport de înscrisurile depuse la doar și prin prisma criticilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Potrivit art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, se taxează cu 20 RON, cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului declarat împotriva hotărârii judecătorești de anulare a cererii ca netimbrată, iar dispozițiile art. 33 alin. (3) din același act normativ, statuează în mod expres că: „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”. În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora: „Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel”, precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.” Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat. Sub acest aspect se constată că, recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform rezoluției din data de 23 aprilie 2015, obligație neîndeplinită până la această dată. Cu privire la achitarea taxei judiciare de timbru, prin cererea formulată la data de 25 mai 2015, recurentul A. a învederat faptul că este scutit de plata taxei judiciare de timbru în baza următoarelor acte normative: Hotărârea CEDO din 9 octombrie 1979 Airey Seria A, volumul 32, p.11, Decretul-lege nr. 1699 din 31 mai 1927 art. 25, pct. c) și d) publicat în M. Of. al României nr. 119/02 iunie 1927, art. 21 pct. 2 din O.G nr. 137 din 31 august 2000, art. 28, 29 pct. 1 lit. a), b), c), d), e), f), g), h), i), j), k), și l) din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit cărora „Orice alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru”, Asociația „Cultul Eroilor” și membrii fondatori - părți vătămate, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza Decretului-lege nr. 119 din 31 mai 1927. Înalta Curte constată că hotărârea atacată în cauza de față nu face parte din categoria celor menționate de dispozițiile art. 28 și art. 29 pct. 1 lit. a), b), c), d), e), f), g), h), i), j), k), și l) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, pentru a benefica de scutirea taxei judiciare de timbru. Relevant este faptul că, până la termenul de judecată de astăzi, 16 martie 2017, recurentul A. nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță, astfel că este incidentă sancțiunea anulării recursului.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 25 alin. (1) lit. c) și art. 33 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.