ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2017

Decizia nr. 52/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 ianuarie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Statul Roman, prin Ministerul Justiției, Guvernul României, prin președintele Senatului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Baroul București, Înalta Curte de Casație și Justiție, B., C., solicitând oprirea : lanțului de judecători criminali, obstrucției judecații, traficului de influență, anularii deciziilor penale care dovedesc fraudele, deciziilor corecte, fraudelor, falsului intelectual, eludării legilor juridice, introducerii în instanțe de judecători corupți, judecării recursurilor prin articole de cod de procedură civila, anularii C. proc. civ. și înlocuirea acestora cu legile juridice ca Legea nr. 219/2005 și legile Statului Roman, oprirea judecătorilor de a deveni avocați prin C. proc. civ. și a excepțiilor care sunt anticonstituționale, oprește ilegal judecătorii, se impune schimbarea sistemului juridic actual, care dau posibilitatea de formare de lanț criminal cu tentativa de omucidere, precum și remanierea instituțiilor ca parchete, B., D. care sunt ineficiente și antrenează la corupție judecătorii.

Prin sentința nr. 2486 din data de 26 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Justiției, Guvernul României prin președintele Senatului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Baroul București, Înalta Curte de Casație și Justiție, B., C.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 1865 din 9 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrat recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2486 din data de 26 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin adresa din 27 ianuarie 2015 comunicată recurentului A. la data de 2 februarie 2015 (fila 29 dosar recurs), a fost adusă la cunoștința acestuia obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, obligație stabilită conform art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din același act normativ taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin încheierea din data de 6 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins cererea recurentului de acordare ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și asigurării reprezentării și/sau asistenței judiciare prin avocat, această încheiere fiind definitivă, prin respingerea cererii de reexaminare potrivit încheierii din 18 mai 2015.

Obligația achitării taxei judiciare de timbru subzistă în continuare, astfel încât, constatând neîndeplinirea acesteia, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat și, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul ca netimbrat.

Contestația în anulare;

Împotriva Deciziei nr. 1865 din 9 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare A., arătând că, din eroare instanța a anulat cererea de recurs, în condițiile în care formulase cerere de scutire de taxă de timbru și nu a fost citat pentru termenul din 9 iunie 2016.

Contestația în anulare nu a fost încadrată în drept.

Analizând actele și lucrările dosarului, mai înainte de a examina motivele contestației în anulare, Înalta Curte constată că nu a fost depusă la dosar dovada achitării taxa judiciară de timbru datorată pentru contestația în anulare formulată.

Prin rezoluția președintelui completului de judecată, din 27 septembrie 2016, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a timbra contestația în anulare cu suma de 100 de lei, potrivit dispozițiilor aret. 26 alin. (1) C. proc. civ., republicat.

Obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei i-a fost adusă la cunoștință contestatorului prin citația emisă la 13 octombrie 2016 și comunicată la data de 17 octombrie 2016 (filele 14 și 23 din dosar).

Contestatorul a formulat cerere de ajutor public judiciar, respinsă prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 9 noiembrie 2016.

În urma respingerii cererii de ajutor public judiciar, prin citația emisă la 28 noiembrie 2016 și comunicată contestatorului la data de 5 decembrie 2016, i s-a adus la cunoștință că pentru termenul de judecată din 18 ianuarie 2017 subzistă obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei, obligația pe care contestatorul nu a îndeplinit-o.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Art. 508 alin. (1) C. proc. civ., republicat statuează următoarele: „Contestația în anulare se soluționează de urgență și cu precădere, potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată”.

Decizia contestată, fiind pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., republicat, potrivit cărora la cererea de recurs (n.r. în speță la cererea de contestație în anulare) se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar potrivit alin. (3) al art. 486, această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Luând în considerare aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește cerința de formă a timbrării, lipsa acesteia fiind sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (1) raportate la cele ale art. 486 alin. (3) C. proc. civ., împrejurare care atrage, anularea contestației în anulare ca netimbrată.

Având în vedere cererea formulată de intimatul Baroul București privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte, față de soluția adoptată în cauză, constată că sunt îndeplinite cerințele art. 451 alin. (1) C. proc. civ., republicat și, în temeiul acestora, va obliga contestatorul la plata către intimatul Baroul București la plata sumei de 400 de lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1865 din 09 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, ca netimbrată.

Obligă contestatorul la plata sumei de 400 de lei către intimatul Baroul București, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.