ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 717/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x, contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 245 din 30.10.2013, emisă de pârât, în ceea ce privește contractul de finanțare nr. x din 06.02.2010, cod SMIS 11520, precum și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 19.08.2013.

Prin sentința nr. 37 din 25 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect "contestație act administrativ fiscal", formulată de contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 245/30.10.2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în ceea ce privește contractul de finanțare nr. x/06.02.2010, cod SMIS 11520.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurentă că, pentru atribuirea contractului de servicii de proiectare pentru obiectivul de investiție "Modernizare, dezvoltare și echipare a ambulatoriului de specialitate la Spitalul Județean de urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava" a procedat la elaborarea unei documentații de atribuire, conforme cu legislația în materie, în vigoare la acea dată.

Referitor la prima critică ce face obiectul Notei de constatare, s-a învederat că autoritatea contractantă a elaborat/întocmit documentația de atribuire în perioada 20-24 iulie 2009, deci înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 834/2009, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României partea 1 nr. 515 din 27 iulie 2009, astfel că, deși procedura de înregistrare și publicare a documentației s-a realizat în ziua de 30 iulie 2009, nu poate fi reținută vreo culpă a autorității contractante față de nerespectarea unui text de lege.

Totodată, s-a susținut că operatorii economici nu au fost prejudiciați și nu a fost restrânsă competiția, cât timp cerințele minime de calificare pe care trebuiau să le îndeplinească priveau declarațiile și certificatele de atestare fiscală și de înregistrare în ORC, uzuale și pe care a avut obligativitatea de a le prezenta până cu 3 zile înainte de înregistrarea și publicarea documentației; că cerința de calificare nu se referea la experiență similară, la dotări, cifră de afaceri, ori la personal, criterii de calificare care pot permite accesul la procedură doar a celor ce le îndeplinesc, ci la acele documente standard oricărei proceduri de achiziție publică.

Referitor la cea de a doua critică, menținută de instanța de fond, apreciată de recurent ca fiind eminamente neîntemeiată, s-a arătat că Serviciul de proiectare avea drept obiectiv de investiție o unitate sanitară (un spital), de interes major pentru populația județului Suceava și pentru orice pacient provenit din afara acestuia - complexitatea și specificitatea lucrărilor, a instalațiilor și a dotărilor obiectivului de investiție fiind motivul pentru care a fost solicitată o experiență specifică rezultată dintr-un proiect similar (construcții de sănătate).

De asemenea, a fost criticată aprecierea emitentului actului administrativ de sancționare, care la finalul aliniatului penultim al paginii 4 al deciziei consideră că autoritatea contractantă a impus cerințe privind "demonstrarea experienței similare prin prestarea de contracte pentru obiective identice cu cele care urmau a fi prestate", apreciindu-se că nu poate fi reținută încălcarea art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 cu modificările și completările ulterioare și nici a celorlalte articole invocate și nemotivate din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul - pârât s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

A fost invocată de către intimat excepția nulității recursului, apreciindu-se că motivele de recurs nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, s-a apreciat, în esență, că recurenta a reiterat motivele prezentate prin acțiunea introductivă de instanță, fără să aducă vreo critică legală și pertinentă hotărârii instanței de fond.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17 septembrie 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava împotriva sentinței nr. 37 din 25 februarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, încheiere prin care Completul de filtru a constatat și netemeinicia excepției nulității recursului invocată de intimatul - pârât.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2015, s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea cauzelor C-260/2014, C-261/2014 aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar, prin Rezoluția din 4 iulie 2017, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, apreciindu-se că nu mai subzistă motivul suspendării judecății.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării și la prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 245 din 30.10.2013, emisă de pârât, în ceea ce privește contractul de finanțare nr. x din 06.02.2010, cod SMIS 11520, precum și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 19.08.2013.

Prealabil expunerii motivelor pe care se va sprijini soluția Înaltei Curți, se va reține că, prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2015 s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea cauzelor C-260/14 și C-261/14, aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, constatându-se că este important a se cunoaște dacă în prezenta cauză dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, chestiune devenită importantă după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/26.02.2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003".

Curtea Constituțională a apreciat că legiuitorul, optând numai pentru criteriul "activităților în curs de desfășurare", a încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară, străină acesteia.

Curtea Constituțională a mai constatat că, urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, fără a se combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Prin Hotărârea CJUE din 26.05.2016, s-a statuat că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În considerentele hotărârii, CJUE a amintit jurisprudența sa constantă și anume, Hotărârea din 03.09.2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (CCE) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deși decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piața comună și prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată și notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat.

Din cuprinsul deciziei Curții Constituționale reiese faptul că este permis a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanțelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii.

Neregula în discuție a constat în nerespectarea dispozițiilor legale din materia achizițiilor publice, reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006.

Reține instanța de recurs, conform hotărârii CJUE, că suntem în prezența efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislației, astfel că va fi înlăturată concluzia primei instanțe cu privire la incălcarea principiului neretroactivității legii civile.

In esență, prin recursul formulat, care reprezintă o reluare a argumentelor cuprinse în contestația administrativă și în acțiunea introductivă, s-a criticat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., greșita apreciere a prevederilor art. 178 alin. (2), art. 179 și art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006

Reține instanța de control judiciar că, potrivit art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 ofertantul are dreptul de a include în propunerea tehnică posibilitatea de a subcontracta o parte din contractul respectiv, iar art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data de 30 iulie 2009 prevede că autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanți.

Din această perspectivă, soluția instanței de fond este corectă, cerințele privind declarația de eligibilitate, de neîncadrare în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, prezentarea certificatului de atestare emis de Ministerul Finanțelor Publice, a certificatului fiscal și a declarației de participant la procedură, în ceea ce ii privește pe subcontractanți, încălcând principiul proporționalității.

Se reține că autoritatea contractantă avea obligația de a respecta dispozițiile legale în vigoare la momentul declanșării procedurii, documentația de atribuire putând fi modificată pe calea publicării unei erate din care să fie exclus subcontractantul.

În cea ce privește cerința minimă de calificare de la Capitolul V4 ca ofertantul să facă dovada unei experiențe similare constând în cel puțin un contract finalizat de proiectare pentru construcții de sănătate, instanța constată că aceasta depășește cadrul prevăzut la art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, incălcând principiile introduse de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 privind promovarea concurenței între operatorii economici și garantarea tratamentului egal și nediscriminatoriu.

Reține Inalta Curte că obiectul contractului il constituie servicii de proiectare pentru modernizarea Spitalului de Urgență din Suceava, care impun respectarea unor standarde tehnice comune tuturor clădirilor civile, sociale și care nu necesită cunoștințe din domeniul medical, astfel că prin introducerea acestei cerințe s-a restricționat accesul ofertanților care nu au avut în portofoliu proiectarea unui spital.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava împotriva sentinței nr. 37 din 25 februarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2017.