Decizia nr. 1221/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 63/2016 a Curții de Apel Suceava

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 din 12 ianuarie 2016 pe rolul acestei instanțe, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Suceava - prin primar, a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București - Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene POR, plângere împotriva Deciziei nr. 374/21.12.2015 și a Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G nr. 14/2013 comunicată prin adresa nr. x/10.11.2015 privind contractul de finanțare cod SMIS 45250 încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Reabilitare străzi poduri și pasaj" emise de pârât și a solicitat anularea actelor contestate pentru nelegalitate și netemeinicie. 1.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința nr. 63 din 12 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Suceava - prin primar. 1.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Suceava - prin primar, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recurenta a arătat că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată cu argumente străine de natura pricinii, fiind pronunțată o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză și cu ignorarea motivelor invocate în susținerea pretențiilor deduse judecății. Recurenta a precizat că în urma verificării procedurii de achiziție publică pentru atribuirea contractului de reabilitare pentru proiectul "Reabilitare străzi, poduri și pasaj" s-au constatat neconformități față de prevederile legislației privind achizițiile publice aplicabile la data desfășurării procedurii. S-a arătat că atât documentația de atribuire cât și Nota justificativă privind criteriile de calificare au făcut obiectul verificării și validării de către Autoritatea Națională de Reglementare a Achizițiilor Publice înainte de publicarea anunțului de participare și au fost acceptate fără observații privind cerința referitoare la RTE-ist. S-a subliniat faptul că cerințele privind specialistul RTE nu sunt de natură a restricționa participarea la procedură a operatorilor economici străini. În concluzie s-a arătat că nu a fost încălcată legislația în materia achizițiilor publice prin formularea cerințelor privind specialistul RTE. 1.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice s-a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond. 1.

Răspunsul la întâmpinare Recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul-pârât prin care a argumentat pe larg aplicarea greșită a dispozițiilor legale la situația de fapt din dosar. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Înalta Curte apreciază că sentința recurată este legală și își însușește considerentele acesteia, niciuna dintre criticile formulate de recurentă nefiind întemeiată. Înalta Curte reține că principala critică adusă de recurenta-reclamantă sentinței atacate vizează reținerea de către instanța de fond a unor încălcări ale legislației achizițiilor publice prin modificările aduse documentației de atribuire care au intervenit după data publicării anunțului/invitației de participare în SEAP, în condițiile în care acest aspect nu rezultă din actele atacate în prezenta cauză, întrucât încălcarea tratamentului egal prin greșita evaluare a ofertei câștigătorului nu este echivalentă situației de excepție prevăzută de art. 2 alin. (4) lit. c) ultima teză din O.G. nr. 14/2013. Instanța de primă jurisdicție a reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că, prin Nota nr. x/10.11.2015 emisă de pârât la solicitarea de plată a reclamantei pentru Contractul de executare lucrări nr. x/22.09.2014, a fost refuzată plata de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare conform O.G. nr. 14/2013, pentru constatarea existenței unor abateri, respectiv: La Contractul economic de achiziții publice nr. x având ca obiect "execuție lucrări" reclamanta în calitate de autoritate contractantă, a impus în Fișa de date a achiziției pentru dovedirea capacității tehnice la cerința 5.2 - pct. III.2.3, condiția restrictivă vizând deținerea unui Expert cheie 2 - responsabil tehnic cu execuția atestat MLPAT pentru domeniul II construcții rutiere, drumuri piste de aviație, poduri, tunele, iar această cerință a fost emisă după deschiderea ofertelor și a dus la selectarea ofertantului câștigător. Din aceste considerente, instanța de primă jurisdicție a apreciat că în mod evident s-a realizat o modificare a criteriilor de selecție anterior stabilite prin datele achiziției și constituie astfel motivul autorității pârâte de exceptare de la plată, conform art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013. Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond nu a putut reține nelegalitatea actelor contestate. Văzând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că autoritatea pârâtă în toate actele emise (nota de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013, nota de neconformitate a explicat motivul pentru care recurenta-reclamantă nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 14/2013, fiind descris modul în care a fost încălcată legislația privind achizițiile publice. Apărarea recurentei în sensul că "cerințele privind specialistul RTE nu sunt de natură a restricționa participarea la procedură a operatorilor economici străini" nu pot fi primite de instanța de control judiciar, având în vedere următoarele considerente: Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în raport cu situația de fapt a cauzei. Astfel, în urma solicitării de plată formulată de beneficiarul UAT Municipiul Suceava, Direcția Generală Programe Europene-Direcția Autorizare Programe din cadrul MDRAP a procedat la verificarea cererii și a concluzionat că nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, în conformitate cu art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013. S-a reținut de către autoritatea de control că abaterea de la prevederile legislației privind achizițiile publice a rezultat din modalitatea de evaluare a ofertelor depuse de către participantul la procedură, respectiv din modul de atribuire a contractului de achiziție publică. S-a reținut că autoritatea contractantă nu a respectat principiul tratamentului egal în evaluarea ofertelor. Or, criticile recurentei nu sunt de natură a infirma argumentul esențial pentru care acțiunea a fost respinsă, respectiv exceptarea suportării de la bugetul de stat a sumelor rezultate din modificarea criticilor de selecție anterior stabilite. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin susținerile din recurs, reclamanta tinde a demonstra inexistența neconformității reținute prin Nota nr. x/29.05.2015, ceea ce nu prezintă relevanță în raport cu obiectul acțiunii- anularea unor acte emise în temeiul O.G. nr. 14/2013, a căror legalitate se analizează prin raportare la dispozițiile acestui act normativ. Se constată însă că recurenta nu a prezentat argumente care să susțină încadrarea sa în prevederile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 14/2013, contrar celor reținute de instanța fondului. Nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va menține ca fiind legală hotărârea instanței de fond. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.