ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 614/2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 20.10.2015, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Suceava prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene POR, anularea Deciziei nr. 280/05.10.2015 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/25.04.2012 privind proiectul cod SMIS 13220 - contract de finanțare nr. x/17.06.2010 "Centru pentru susținerea tradițiilor bucovinene" emise de pârât.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 168 din 14 noiembrie 2017, instanța a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta UAT Municipiul Suceava prin Primar a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și a se constata că hotărârea atacată este nelegală.

În cuprinsul recursului, recurenta-reclamantă a reiterat susținerile din acțiune.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă UAT Municipiul Suceava a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., rezumându-se la a reitera ad litteram susținerile formulate în cuprinsul acțiunii, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate.

4.2. Astfel, verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

4.3. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile din cererea de recurs nefiind altceva decât reproducerea susținerilor din cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Suceava prin Primar împotriva sentinței nr. 168 din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.