ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 671/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii-DGRFP București și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - DGRFP Galați a solicitat în principal, anularea parțială, a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice emisă sub nr. x din data de 18.03.2015 de ANAF - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii-DGRFP București, Activitatea de Inspecție Fiscală, ca fiind nelegală sub aspectul obligațiilor suplimentare de plată constând în:

- impozit pe profit în sumă de 714.164 RON, precum și dobânzi aferente în sumă de 231.665 RON, și penalități de întârziere aferente în sumă de 130.452 RON, stabilite conform pct. 2.1.1., pag. 1 din decizia de impunere precitată;

- TVA în sumă de 1.979.207 RON, stabilit suplimentar de plată până la data de 24.11.2011, precum și majorări de întârziere/dobânzi în sumă totală de 1.109.871 RON (calculate până la 28.02.2015), și penalități de întârziere în sumă de 296.881 RON (calculate până la 28.02.2015), stabilite conform 2.1.1., pag. 13 din decizia de impunere precitată.

În subsidiar, a solicitat anularea parțială a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, nr. x din data de 18.03.2015, ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul obligațiilor suplimentare de plată constând în:

- creanțe fiscale accesorii (majorări de întârziere/dobânzi) pentru toate obligațiile de plată (impozit pe profit și TVA) stabilite suplimentar de inspecția fiscală, accesorii calculate pentru perioada ulterioară datei de 24.11.2011, reprezentând data intrării în insolvență a societății respectiv: accesorii pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar - dobânzi în sumă de 177.221,50 RON aferente perioadei 24.11.2011-28.02.2015, din totalul dobânzii de 231.665 RON evidențiate în tabelul de la pag. 1 din decizie, pct. 2.1.1., Nr. crt. 2; accesorii pentru TVA stabilit suplimentar - dobânzi în sumă de 871.706,56 RON aferente perioadei 24.11.2011-28.02.2015, din totalul dobânzii de 1.109.871 RON evidențiate în tabelul de la pag. 13 din decizie, pct. 2.1.1. Nr. crt. 2.

- în completare, obligații de plată stabilite suplimentar, al căror cuantum valoric va fi stabilit pe calea expertizei contabile.

Reclamanta a contestat, totodată, constatările și concluziile raportului de inspecție fiscală nr. x din 18.03.2015 sub aceleași aspecte menționate la punctele I și II de mai sus.

Ca o consecință a admiterii punctului I invocat în principal, sau după caz, a punctului II invocat în subsidiar, a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 28 din 18.03.2015 privind măsurile corelative stabilite de organele de inspecție fiscală (punctele 1.1., 2.1, 3.1., 4.1.) și anularea deciziei precitate privind măsura dispusă conform punctului 7.1. lit. c din dispoziția de măsuri.

Totodată, a solicitat și suspendarea executării deciziei de impunere contestate, astfel: suspendarea de drept a executării titlului de creanță contestat, în conformitate cu dispozițiile imperative, de ordine publică, ale art. 36 din Legea procedurii insolvenței nr. 85/2006; în subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală coroborate cu dispozițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice emisă sub nr. X din data de 18.03.2015 de ANAF -Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii-DGRFP București, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

Prin încheierea de ședință din 28 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGRFP Galați; s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată cu privire la lipsa cauțiunii; s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților; s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a executării deciziei de impunere și s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a deciziei de impunere (susp. de drept și judiciară).

Totodată, s-a dispus restituirea cauțiunii către reclamantă a cauțiunii achitată în dosar.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și admiterea cererii de suspendare a titlului de creanță contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (2) raportat la art. 352 alin. (10) teza a 2-a din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în cazul din speță fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 20 septembrie 2017, Completul de filtru a admis în principiu recursul, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen pentru judecata cauzei pe fond la data de 20 februarie 2018.

Ulterior, la data de 30 octombrie 2017, recurenta -reclamantă a depus la dosar cerere de renunțare la judecata cererii de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de renunțare la judecata recursului

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante S.C. A. S.A. de renunțare la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 28 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare formulată de recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 28 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2018.