ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 640/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 septembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 230/17.01.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Afacerilor Interne, B. și Departamentul de Informații și Protecție Internă, până la soluționarea definitivă a cauzei ca face obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva încheierii din 4 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că, în raport de prevederile art. 414 și art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea de ședință din data de 04 septembrie 2017, prin care s-a suspendat judecata în prezenta cauză este nelegală, deoarece instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., însă motivarea nu este susținută de argumente legale, fiind lipsită de conținut.

Deși avea posibilitatea de a soluționa și tranșa definitiv prezentul litigiu, unul dintre capetele de cerere constând în anularea Ordinului m.a.i. nr. 298/2011, Curtea de Apel București, în mod nejustificat și dincolo de prevederile legale, a hotărât să suspende judecata până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016, pentru a cărui judecată în recurs nici măcar nu s-a fixat un termen.

Așadar, având în vedere aceste aspecte, se poate concluziona, fără putință de tăgadă, faptul că soluția din acest dosar nu este influențată de soluția din dosarul la care se face trimitere, astfel că măsura suspendării judecății prezentului litigiu este nejustificată și nesusținută de argumente legale.

Referitor la prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se observă că instanța s-a mărginit doar la menționarea acestora, fără a explica în concret care e aplicabilitatea acestora în soluționarea cererii de suspendare formulată în prezentul dosar.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Textul legal suscitat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanța "poate suspenda judecata".

Pentru a suspenda judecata cauzei pentru acest motiv, instanța este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării.

Ca să poată dispune suspendarea este necesar ca soluționarea procesului ce urmează a se suspenda să depindă de soarta altui proces, în sensul că soluționarea cererii de chemare în judecată să fie influențată de existența sau inexistența unui drept ce formează obiectul celui de-al doilea proces.

Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecății cauzei, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Din analiza comparativă a pretențiilor deduse judecății prin cele două cereri de chemare în judecată rezultă cu evidență că soluția ce urmează a se pronunța asupra prezentei cauze depinde de dezlegarea dată pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului București.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în cauza de față în care se invocă survenirea motivului de suspendare, reclamantul a solicitat anularea Ordinului MAI nr. 298/2011.

Deci, este de necontestat că există o strânsă legătură între cele două cauze, deoarece, în dosarul nr. x/2016 s-a solicitat și s-a și dispus anularea aceluiași ordin.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că prin sentința nr. 3240/23.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost anulat Ordinul MAI nr. 398/2011, care face și obiectul cauzei de față, reținând și prevederile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel încât, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea unei soluții definitive în dosarul menționat.

Înalta Curte constată, în raport de cele mai sus menționate, că ambele cerințe impuse de dispozițiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept, iar acel drept să formeze "obiect al unei alte judecăți", respectiv să fie cercetat de o altă instanță, sunt îndeplinite în speță, instanța de fond în mod corect reținând că între prezenta cauză și dosarul nr. x/2016 există o strânsă legătură, soluția din prezenta cauză depinzând de cea care urmează a fi pronunțată în acel dosar.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 4 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2018.