ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată initial Curții de Apel Iași, sub nr. x/2012, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Directia Regională Iasi din cadrul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicatii, prin director B., obligarea pârâtei la aprobarea cererii de atribuire a indicativului special de radioamator.

Prin sentinta nr. 227/04.07.2012 Curtea de Apel Iasi a admis exceptia necompetentei materiale și a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bucuresti, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 22/2009.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti - sectia a VIII a contencios administrativ și fiscal.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Bucuresti - sectia a VIII a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 6683 din 22.11.2012 a Curții de Apel Bucuresti - sectia a VIII a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului B., în calitate de director al Direcției Regionale Iași din cadrul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicare, la aprobarea cererii de atribuire a indicativului special de radioamator, apreciind că acesta nu a avut nicio dovadă a încălcării Regulamentului de radiocomunicații pentru serviciul de radioamator din România, în condițiile în care Federația Română de Radioamatorism a aplicat sancțiunea pentru încălcarea Regulamentului de concurs.

Astfel, instanța a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 22/2009, întrucât nu este chemat în judecată presedintele ANCOM și nu se solicită anularea adresei nr. x/03.05.2012.

Reclamantul a făcut dovada calitătii procesuale pasive a directorului Directiei Regionale Iasi, în conditiile în care art. 47 alin. (1) și (3) din Regulamentul de radiocomunicatii pentru serviciul de radioamator din România, în conformitate cu care atribuirea de indicative speciale se face de către direcțiile teritoriale, nu de către presedintele ANCOM.

A mai retinut instant că nu a fost emisă o decizie de către presedintele ANCOM, care să poată fi atacată exclusiv la Curtea de Apel Bucuresti, ci avem în cauză emisă o adresă prin care se comunică răspunsul negativ la cererea reclamantului.

2.2. Hotărârea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bucuresti- sectia a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că din cererea de chemare în judecată adresată instanței reiese clar că se contestă adresa emisă de președintele ANCOM, adresă prin care a fost soluționată negativ cererea reclamantului. Astfel, stabilind obiectul cauzei deduse judecății, a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 22/2009, care stabilesc o competență materială exclusivă a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ., dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect obligarea pârâtului B., în calitate de director al Direcției Regionale Iași din cadrul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicare, la aprobarea cererii de atribuire a indicativului special de radioamator.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere, pe de o parte, calitatea pârâtului de director al Direcției Regionale Iași și, pe de altă parte, apreciind că nu este contestată o decizie emisă de președintele ANCOM, cum greșit a apreciat Tribunalul Iași, ci o adresă prin care se comunică reclamantului imposibilitatea soluționării favorabile a cererii sale având ca obiect atribuirea unui indicativ special de radio-amator.

Pentru a fi incidente dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 22/2009, cu privire la competența de soluționare a cauzelor, trebuie contestată o decizie adoptată în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege din domeniul comunicațiilor electronice de președintele ANCOM.

Este evident că instanța de judecată nu poate nesocoti principiul disponibilității părților, reclamantul fiind acela care stabilește cadrul procesual, obiectul cauzei și partea în contradictoriu cu care înțelege să se judece, astfel încât Înalta Curte văzând cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse la dosar de reclamant, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtului, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dată fiind alegerea de instanță făcută de reclamant prin cererea inițială adresată instanței de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională Iași din cadrul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018.