ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1585/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 17.11.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat: în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea punerii în executare a dispozițiilor deciziilor de impunere nr. x/22.10.2015, nr. y/22.10.2015 și nr. z/22.10.2015 emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind pierderea valabilității eșalonării la plată aprobate prin Decizia nr. x/22.03.2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 34/CA/2016-PI din 29 februarie 2016, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și a dispus suspendarea executării deciziilor nr. x/22.10.2015, nr. y/22.10.2015 și nr. z/22.10.2015 emise de pârâta DGAMC, până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința respingerii cererii ca neîntemeiată.

În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, consideră recurentul că intimata-reclamantă nu a făcut dovada că această condiție este îndeplinită.

În vederea dovedirii îndeplinirii condiției cazului bine justificat, intimata-reclamantă nu a invocat niciun argument de fapt sau de drept ci doar o serie de motive privind nelegalitatea actului administrativ atacat, aspecte care țin de fondul dreptului dedus judecății prin acțiunea în anulare.

În ceea ce privește a doua condiție, cea referitoare la iminența producerii unei pagube, precizează recurenta că reclamanta nu a făcut dovada că există un prejudiciu material viitor și previzibil pe care l-ar putea suferi dacă nu se suspenda executarea actului administrativ atacat și care să justifice suspendarea executării actului atacat, suspendarea fiind situația de excepție.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumente de fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării dispozițiilor deciziilor de impunere nr. x/22.10.2015, nr. y/22.10.2015 și nr. z/22.10.2015 emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind pierderea valabilității eșalonării la plată aprobate prin Decizia nr. x/22.03.2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Totodată, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată, pentru motivele prevăzute de art. 14 odată cu acțiunea principală, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus suspendarea executării deciziilor nr. x/22.10.2015, nr. y/22.10.2015 și nr. z/22.10.2015 emise de pârâta DGAMC, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința nr. 219 din 10 octombrie 2016, în dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a DGAMC, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a dispus anularea deciziilor nr. a/9.12.2015, nr. b/18.12.2015, nr. x/22.10.2015, nr. y/22.10.2015 și nr. z/22.10.2015, emise de pârâte, a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată, parțiale.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea acestor acte aparența de drept a fost consolidată.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de acte administrative în privința cărora a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea lor, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită.

Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, măsura suspendării executării actelor administrative atacate, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestor acte.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței nr. 34/CA/2016-PI din 29 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 aprilie 2018.