ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4033/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iulie 2016, reclamanta Societatea A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat anularea Deciziei nr. 34 din 09.02.2016 privind soluționarea contestației administrative înregistrată sub nr. x/28.12.2015, emisă de pârâtă.

1.2. Prin cererea modificatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 august 2016, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cerere admisă prin încheierea din 12 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Prin încheierea din 09 noiembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, invocată prin întâmpinare de această autoritate.

2.2. Prin sentința civilă nr. 255 din 09 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a anulat Decizia nr. 34/09.02.2016, emisă de pârâtă.

Împotriva sentinței civile nr. 255 din 09 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâta a învederat că, deși a invocat prin întâmpinare excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții. Apreciază pârâta că reclamanta nu justifică un interes procesual născut și actual în promovarea cererii de chemare în judecată, nefiind relevat un prejudiciu pe care l-ar putea suferi prin neintroducerea acțiunii, în condițiile în care, prin decizia atacată, a fost respinsă contestația administrativă ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește soluția pronunțată asupra contestației administrative, recurenta-pârâtă apreciază că aceasta a fost legal dispusă de organul de soluționare a contestației, în raport de prevederile art. 110 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, coroborate cu dispozițiile pct. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004. Ca urmare a înlocuirii deciziei de impunere inițiale cu Decizia de impunere nr. x din 08.12.2015, titlul de creanță inițial nu mai produce efecte, iar contestația administrativă este lipsită de obiect.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 02.03.2017, intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat și critici de nelegalitate referitoare la nepronunțarea de către instanța de fond asupra unei excepții procesuale, care se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (8) pct. 5 C. proc. civ.. Prin urmare, recursul va fi examinat din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază a fi fondată critica vizând nepronunțarea instanței de fond asupra excepției lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare.

Înalta Curte reține că judecătorului cauzei îi revine obligația de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din același act normativ, instanța trebuie să examineze fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul. Totodată, art. 248 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Instanța de control judiciar constată că, în cauză, prima instanța nu a examinat și soluționat excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, judecătorul fondului omițând, așadar, să se pronunțe asupra unei apărări esențiale invocate de pârâtă. Excepția lipsei de interes a cererii reprezintă o excepție absolută, de fond, peremptorie, soluționarea acesteia putând avea drept consecință necercetarea fondului cauzei, motiv pentru care examinarea sa se impunea cu prioritate, anterior discutării oricăror aspecte de temeinicie a cererii.

Prin urmare, se apreciază că, în cauza de față, considerentele hotărârii de fond nu respectă exigențele procedurale impuse de textele de lege anterior menționate, respectiv nu conferă certitudinea analizării efective și complete a cauzei și argumentelor părților, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond la rejudecarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, va casa sentința civilă nr. 255 din 09 noiembrie 2015 și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 255 din 09 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2019.