ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 679/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 14.04.2016, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea Deciziilor nr. 22/09.12.2015 și nr. 504/18.12.2015 emise de pârâtă prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei de constatare a pierderii valabilității amânării la plată a obligațiilor fiscale nr. 4822/22.12.2015, împotriva Deciziei de pierdere a valabilității amânării la plată a penalităților de întârziere nr. 4824/22.10.2015 și împotriva Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezentând penalități nr. 4823/22.10.2015.

Prin Sentința civilă nr. 219 din 10 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și a anulat Deciziile nr. 22/09.12.2015, nr. 504/18.12.2015, nr. 4822/22.10.2015, nr. 4823/22.10.2015 și nr. 4824/22.10.2015 emise de pârâte.

A obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată, parțiale.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs pârâtele Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

2.1. Pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., a susținut recurenta-pârâtă că instanța, pe de o parte, a constatat acțiunea reclamantei ca fiind nefondată, dar a admis-o prin dispozitiv, și, pe de altă parte, a reținut că pârâta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că data debitării a fost alta decât cea care rezultă din extrasul de cont, în condițiile în care DGAMC a depus note scrise care dovedesc contrariul.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., a apreciat recurenta, în esență, că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 114 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

2.2. Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

A arătat recurenta-pârâtă ANAF că, în cursul judecății în primă instanță, toate actele de procedură au fost comunicate la adresa din str. x, București, în condițiile în care sediul său este în str. x, conform art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 520/2013.

Din actele dosarului rezultă că nu a fost citată pentru soluționarea acțiunii reclamantei, nefiindu-i comunicate acțiunea și actele depuse la dosar. Astfel, nu a avut posibilitatea de a-și formula apărări, sentința recurată fiind pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte apreciază că este fondat recursul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma faptului că procedura desfășurată în fața primei instanțe a fost nelegal îndeplinită cu această instituție.

3.1. Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a supus controlului de legalitate Deciziile nr. 22/09.12.2015 și nr. 504/18.12.2015 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin care a fost respinsă contestația societății împotriva Deciziilor nr. 4822/22.10.2015, nr. 4824/22.10.2015 și nr. 4823/22.10.2015 emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Reclamanta a chemat în judecată atât pe Agenția Națională de Administrare Fiscală, cât și pe Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, indicând, însă, eronat sediul ANAF ca fiind în str. x.

Ulterior, reclamanta a depus o așa-zisă extindere a acțiunii, prin care a precizat expres că solicită introducerea în cauză a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală indicând sediul acesteia din București.

Prin această cerere, de fapt, reclamanta a rectificat sediul de citare al pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru că această instituție a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă prin acțiunea introductivă de instanță.

Cu toate că reclamanta a rectificat și a solicitat expres citarea pârâtei ANAF la sediul din str. x, prima instanță nu a luat act de această precizare, întreaga procedură de citare și de comunicare a actelor dosarului, inclusiv a hotărârii finale, față de pârâta ANAF desfășurându-se la sediul din str. x.

3.2. Prin hotărârea recurată, au fost anulate deciziile emise de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, fără a fi legal citată această instituție.

Astfel, au fost încălcate principiul dreptului la apărare, prevăzut la art. 13 C. proc. civ., și principiul contradictorialității, prevăzut la art. 14 C. proc. civ., potrivit cărora părțile au dreptul de a fi reprezentate în tot cursul procesului și de a li se asigura posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului, instanța neputând hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil, presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-și formula apărări și de a-și prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care are avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

De asemenea, art. 153 C. proc. civ. prevede că instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate și că instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost legal citată, sub sancțiunea nulității.

3.3. Prin urmare, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ. iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

3.4. În raport de această împrejurare, nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin recursul său.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să dispună citarea tuturor părților și să examineze toate cererile și argumentele invocate de acestea.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței nr. 219 din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN